Bluetooth
Bluetooth este în informatică un standard proprietar deschis pentru comunicare fără fir care leagă două sau mai multe dispozitive electronice, cum ar fi un telefon mobil, un PDA, un calculator personal sau difuzoare fără fir. A fost creat în anul 1994 de către compania Ericsson ca o alternativă fără fir pentru interfața serială cu fir RS-232
Fiecare dispozitiv este identificat cu ajutorul adresei sale BD_ADDR (BlueTooth Device Address), similar cu MAC ADRESA în rețeaua Ethernett.
Numele Bluetooth provine din numele regelui danez Haraldul cel cu Dinte Albastru (bluetooth înseamnă în engleză "Dinte Albastru"), care a domnit în secolul al X-lea. El a folosit abilitățile sale diplomatice pentru a aduce triburile în conflict la discuții și pentru a pune capăt conflictelor dintre ele. Această analogie a fost folosită pentru numele tehnologiei Bluetooth, care, la fel ca regele Harald, servește pentru facilitarea comunicării reciproce.
Specificatii
Tehnologia Bluetooth este definită de standardul IEEE 802.15.1. Face parte din categoria rețelelor de calculatoare personale, numite rețele de tip Personal Area Network (PAN). Apare în mai multe versiuni, ultima fiind (martie 2014) versiunea 4.0 sau 4.1, cu care sunt echipate majoritatea dispozitivelor vândute, cum ar fi telefoane mobile, laptopuri, tablete, dar și televizoare.
Pe data de 4. decembrie 2013 a fost lansată oficial versiunea 4.1, cu o actualizare disponibilă a software-ului pentru versiunea hardware 4.0.
Bluethoot și WIFI
Implementarea este similară în cazul Wi-Fi și Bluetooth, adică modul de comunicare ad-hoc. Wi-Fi lucrează la nivelul legăturii în cadrul modelului de rețea ISO/OSI, nu se ocupă de tipul de protocol transmis. În schimb, Bluetooth rezolvă el însuși nivelurile superioare, până la nivelul aplicației al modelului de rețea. Din acest motiv, pentru fiecare tip de dispozitiv conectabil, Bluetooth trebuie să definească un protocol special cu care să comunice. Acest mod complică dezvoltarea suportului de software Bluetooth (adică driverul dispozitivului), dar și compatibilitatea diferitelor implementări, care pot conține erori care pot duce la nesiguranța comunicării. Pe de altă parte, simplifică dezvoltarea software-ului care folosește dispozitivul respectiv și configurarea dispozitivelor individuale care trebuie conectate.
Configurarea conexiunii
Toate dispozitivele Bluetooth în modul vizibil oferă aceste informații la cerere:
- Numele dispozitivului
- Clasa dispozitivului
- Lista serviciilor
- Informații tehnice (de ex.: funcțiile dispozitivului, producătorul, specificația Bluetooth folosită)
Oricare dispozitiv poate căuta alte dispozitive și fiecare dispozitiv poate fi configurat pentru a răspunde la diferite întrebări. Dacă un dispozitiv încearcă să se conecteze la un dispozitiv cunoscut, răspunde întotdeauna la cererile directe de conectare. Dacă dispozitivul este necunoscut, va solicita informațiile de mai sus. Serviciile utilizate de dispozitiv pot solicita perechea sau confirmarea de la deținătorul dispozitivului. Conexiunea poate începe de la orice dispozitiv și poate fi stabilită atâta timp cât dispozitivul este în raza Bluetooth. Fiecare dispozitiv are o adresă unică de 48 de biți. Aceste adrese nu sunt de obicei afișate. În schimb, se folosesc nume care pot fi setate de utilizator. Acest nume este afișat atunci când utilizatorul caută un dispozitiv în lista de dispozitive pereche. Majoritatea telefonelor au implicit numele setat la producător și modelul telefonului. Programele speciale pot obține informații suplimentare despre dispozitivele îndepărtate și, în cazul în care sunt mai multe telefoane în raza Bluetooth cu același nume, de exemplu T610, poate fi confuz (vezi Bluejacking).
Perechea
Multe dintre serviciile oferite de Bluetooth publică date private sau controlează dispozitivele Bluetooth conectate. Din motive de securitate, este necesar ca acesta să fie capabil să recunoască un anumit dispozitiv și să permită astfel controlul asupra dispozitivelor care pot fi conectate la un anumit Bluetooth. În același timp, este util ca dispozitivul Bluetooth să fie capabil să stabilească o conexiune fără intervenția utilizatorului (de exemplu, imediat ce este în raza Bluetooth). Pentru a rezolva această problemă, Bluetooth folosește un proces numit "Perechea". Procesul de pereche se declanșează fie la cererea specifică a utilizatorului care creează conexiunea (de ex.: utilizatorul cere explicit adăugarea unui dispozitiv Bluetooth), fie este declanșat automat la prima conectare la un serviciu, unde este necesară identificarea inițială a dispozitivului din motive de securitate. Aceste două conexiuni sunt denumite conexiuni unice și generale. Perechea implică adesea o anumită colaborare cu utilizatorul, bazată pe confirmarea identității dispozitivului. După perechea reușită, este creată o conexiune între cele două dispozitive. Aceste două dispozitive pot fi conectate în viitor fără a necesita un nou proces de pereche, fără confirmarea identității acestor dispozitive. În caz de nevoie, utilizatorul poate elimina automat procesul de pereche.
