Ceramică

Ceramic material sau ceramica este un material anorganic solid, produs prin reacții chimice la temperatură ridicată din silicai, aluminosilicai, oxid, azotură, carburi, boruri.[1] Proprietățile generale ale materialelor ceramice din punct de vedere chimic este inerția, din punct de vedere mecanic este duritatea, stabilitatea termică ridicată și fragilitatea, iar din punct de vedere electric este neconductibilitatea. Ca ceramici tradiționale sunt considerate materialele bazate pe (alumino)silicai (în special argile) cum ar fi cărămida, porțelanul etc. (unele sunt cunoscute încă din neolitic), celelalte materiale se numesc ceramici tehnice sau inginerie ceramice.

Materialul ceramic conține o singură fază cristalină excepțional, de obicei conține mai multe faze ceramice:

resturi de materii prime nereacționate, 1 sau mai multe tipuri de cristale, formate prin reacții termice și adesea sticlă, formată prin topirea fuzibililor și a altor componente care formează sticlă
ultima fază este adesea faza gazoasă, închisă în pori.