condensație

Kondensarea poate fi:

• în general: condensare; comprimare
• în fizică:
  • procesul în care o substanță trece din starea gazoasă în cea lichidă, vezi lichefiere
  • în sens mai larg: trecerea unei substanțe într-un „stare mai densă”, adică din starea gazoasă în cea solidă sau lichidă, sau de exemplu, concentrarea unei soluții prin evaporarea solventului
• în astronomie: condensarea materiei interstelare într-o stea sub influența propriei sale gravitații și a presiunii de respingere a radiației din stelele învecinate, vezi condensare (astronomie)
• în chimie: reacția în care se formează un polimer din mai mulți monomeri, cu eliminarea unei substanțe simple (de exemplu, apei), vezi reacție de condensare
• în informatică: reorganizarea unei biblioteci care implică eliminarea fizică a programelor sau fișierelor de date nevalide, vezi condensare (informatică)
• în lingvistică: condensarea propozițiilor prin utilizarea unei construcții subordonate în locul unei propoziții subordonate, vezi condensare (lingvistică)

Trecerea din starea gazoasă în cea lichidă • este un proces invers evaporării • are loc la temperatura punctului de rouă • poate apărea prin răcirea gazului, dacă particulele gazului sunt suficient de aproape una de alta și dacă există nuclee de condensare. • în timpul condensării, substanța gazoasă cedează căldura mediului înconjurător.

Principiul

Condensarea este o metodă prin care se elimină evaporările de solvenți dintr-un flux de gaze de eșapament prin reducerea temperaturii sub punctul de rouă. În funcție de intervalul de temperatură, există diferite metode de condensare:

• condensare cu agent de răcire până la temperatura de condensare 25 º C,
• condensare cu frigoriere până la temperatura de condensare 2 º C,
• condensare cu soluție salină până la temperatura de condensare –10 ºC,
• condensare cu soluție salină amoniacală până la temperatura de condensare –40 ºC (un singur nivel), respectiv –60 ºC (două niveluri),
• condensare criogenă până la temperatura de condensare –120 ºC (în practică adesea între –40 și –80 ºC într-un aparat de condensare),
• condensare cu ciclu închis de gaz inerțial.

Condensarea se realizează prin răcire directă sau indirectă. În cazul răcirii directe, are loc contactul direct între gaz și lichidul de răcire, în timp ce răcirea indirectă se realizează prin intermediul unui schimbător de căldură. Condensarea indirectă este preferată, deoarece condensarea directă necesită un grad suplimentar de separare. Sistemele de condensare sunt diverse, de la simplele condensatoare autonome până la sisteme complexe cu mai multe condensatoare, proiectate cu scopul de a recupera maxim energia și aburul.

Condensarea cu ciclu închis de gaz inerțial este destinată curățării gazelor cu o concentrație ridicată de aburi. Un volum constant de gaz inerțial, de obicei azot, este reciclat continuu în jurul unității de încălzire și de condensare. O parte din amestecul de azot și abur este introdus continuu în modulul de prelucrare, unde un ansamblu de schimbători de căldură răcește și condensează aburii.

Construcția și funcționarea condensatorilor depinde semnificativ de agentul de răcire utilizat în proces. În instalațiile de condensare cu lichid de răcire se folosesc două tipuri de schimbători de căldură:

Schimbător de căldură convențional de tip caldera, care este răcit fie cu apă, fie cu aer. Eficiența condensării poate fi crescută prin utilizarea unui proces în două etape, folosind apă în prima etapă și un lichid răcitor (apă, soluție salină etc.) ca agent de răcire în a doua etapă. Sistemul în două etape constă din următoarele părți 

• recuperator, în care se folosește fluxul de gaz curat răcit ca agent de răcire,
• un răcitor pentru răcirea suplimentară a gazului, folosind un flux de apă răcită sau aer curat răcit,
• condensator principal,
• valve și conducte.