Termostat

În funcție de modul de conectare, distingem termostatul de cameră în trei tipuri. Standardul este reprezentat de dispozitivele cu conectare clasică în rețeaua electrică, o variantă mai intuitivă este reprezentată de termostatele de cameră cu priză, iar cea mai comodă opțiune este considerată termostatul de cameră fără fir. Termostatele standard de cameră, ca angajat de serviciu pe termen lung

Termostatele standard de cameră se montează adesea împreună cu boilerul în cadrul unei singure operații, dar este posibil să le cumpărați și să le instalați separat. Din cauza necesității conectării la rețeaua electrică, este mai bine să lăsați această lucrare unui specialist. Termostatul standard de cameră nu se poate descărca și oferă în mod obișnuit funcții avansate de setare a încălzirii.

 

Termostate mecanice (neelectrice)

Cele mai simple termostate sunt mecanice: folosesc direct dilatarea lichidelor și gazelor pentru închiderea vanelor de încălzire sau răcire. Pentru reglarea răcirea motorului mașinii se folosesc termostate cu umplutură de ceară, care deschide sau închide circuitul lichidului de răcire. Pentru reglarea corpurilor de încălzire (radiatoarelor) sistemului central de încălzire se folosesc termostate cu bandă metalică (bandă ondulată) umplută cu gaz sau alcool. Regulatoare similare mențin temperatura apei în robinetele de amestec.

 

Termostate electrice

Termostatele electro-mecanice mențin de exemplu temperatura unui fier de călcat electric: în fierul de călcat este un contact bimetalic care, la atingerea temperaturii setate, întrerupe alimentarea electrică către corpul de încălzire; când temperatura scade, contactul se închide din nou. Pentru o reglare mai sensibilă și mai precisă, de exemplu în intervalul de 1 °C, este nevoie de un bimetal mai lung, care este de obicei înfășurat într-o spirală.

 

Termostate electronice

Termostatele electronice sunt controlate de senzori semiconductori senzori, ale căror semnale sunt amplificate și apoi prelucrate fie analogic, fie digital. Electronica controlează cel mai adesea releul-contactele de închidere/întrerupere (încălzire/răcire). Senzorii electronici de temperatură se împart în aceste tipuri:

• Senzorul de temperatură rezistiv este format dintr-un termistor, al cărui rezistență se modifică în funcție de temperatura din jur. Caracteristica termică poate fi PTC sau NTC. Unitatea pentru rezistență este ohm și se notează cu Ω.
• Senzorul de temperatură de tensiune – la ieșirea senzorului analogic este o tensiune care se modifică în funcție de temperatura din jur. Unitatea pentru tensiune este volt și se notează cu V.
• Senzorul de temperatură digital – la ieșirea senzorului este o informație transmisă în formă digitală, iar datele numerice se modifică în funcție de temperatura din jur. Ieșirea unui astfel de senzor este rezistentă la zgomotele externe și la lungimea cablului de conexiune (rezistența sau capacitatea cablului).

 

Histereza

O problemă specială o reprezintă histereza termostatului, întârzierea răspunsului la intervenția de reglare: de exemplu, când vana închide alimentarea cu apă caldă în radiator, temperatura din cameră continuă să crească, deoarece radiatorul este plin cu apă caldă. Pe de altă parte, la scăderea temperaturii, vana se deschide, dar va dura mult până când radiatorul se umple cu apă caldă. În final, temperatura va fluctua puternic. Din acest motiv se folosesc sisteme mai complexe, care previzionează evoluția temperaturii și reglează înainte de a fi atinse valorile dorite.