Evacuarea gazelor arse și admisie aer la o centrală pe condens: ce trebuie să știți

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Evacuarea gazelor arse și admisia aerului la centrala termică în condensare: prezentare tehnică completă

Când clienții decid achiziția unei centrale termice în condensare, atenția se îndreaptă natural către performanță, marcă sau preț. Sistemul de evacuare a gazelor arse și admisie a aerului de combustie aparține însă de acele aspecte care pot face instalația mai scumpă, mai complicată sau, dimpotrivă, mai simplă — într-o măsură pe care majoritatea oamenilor nu o știu deloc înainte de achiziție. Am văzut cazuri în care unui proprietar i-a costat centrala 1 200 de euro, iar apoi a descoperit că evacuarea gazelor va costa încă 600 de euro din cauza poziției inadecvate a încăperii, grosimii pereților sau geamului vecinului exact în direcția în care dorea să trimită tubulatura de evacuare. De aceea, mă ocup foarte detaliat de această temă — ca să știți înainte de achiziție ce vă așteaptă.

Acest articol este destinat atât celor care se hotărăsc ce centrală termică în condensare să cumpere, cât și celor care deja au o centrală și vor să înțeleagă de ce instalatorul recomandă tocmai această soluție. Dacă căutați o prezentare mai generală despre alegerea unei centrale, vă recomand să citiți și articolul Cum alegi o centrală termică în condensare: la ce să te uiți înainte de achiziție din Centrul nostru de cunoștințe.

De ce evacuarea gazelor la centrala termică în condensare este alta decât la vechile centrale

Centrala atmosferică tradițională (cele vechi cutii albe cu schimbător ceramic) funcționa cu temperaturi ridicate ale gazelor arse — în mod obișnuit între 150 și 200 °C. Aceste gaze aveau suficientă forță de ridicare pentru a urca singure coșul de fum. Centrala termică în condensare funcționează fundamental altfel: ea folosește tocmai acea energie care altfel ar fi plecat cu gazele fierbinți. Temperatura de ieșire a gazelor arse la centrala termică în condensare este în mod tipic între 40 și 80 °C, iar în cazul condensării complete (circuit joasă temperatură, temperatura exterioară peste zero) poate fi chiar sub 50 °C.

Aceasta are două consecințe esențiale:

Gazele arse nu creează un tiraj natural — sunt prea reci pentru a se ridica singure prin coș. Centrala termică în condensare trebuie deci să aibă un ventilator propriu, care să le evacueze activ în afară.
Gazele arse conțin vapori de apă și condens — la răcirea în țeavă, aceștia se condensează, ceea ce înseamnă că toate căile de evacuare trebuie să fie rezistente la acizi și coroziune, și să aibă o pantă către colectorul de condens.

În plus, centrala termică în condensare este aproape întotdeauna o centrală cu cameră de combustie închisă (tip C conform EN 437) — adică aerul necesar combustiei nu este luat din încăpere, ci direct din exterior, printr-un țeavă separată. Aceasta este o mare avantaj din punct de vedere al siguranței, dar adaugă o altă țeavă, la care trebuie să ții cont la montare.

Tipurile centralelor termice în funcție de evacuarea gazelor arse: norma EN 437 și notația C/B

Când consultați fișa tehnică a unei centrale, veți întâlni notații precum B23, C13, C33, C43, C53, C63, C83 și așa mai departe. Acestea nu sunt coduri aleatorii — reprezintă o clasificare europeană conform EN 437, care descrie de unde centrala ia aerul și unde evacuează gazele arse.

Tip B — centrală cu cameră de combustie deschisă

Centrala tip B ia aerul necesar combustiei direct din încăpere și evacuează gazele arse prin coș. Acest tip este din ce în ce mai rar la centralele termice în condensare, dar există — de exemplu la centralele conectate la un sistem de coș ceramic existent. Problema este că la tipul B, încăperea trebuie să fie suficient ventilată, să nu conțină alte dispozitive cu cameră de combustie deschisă și coșul trebuie să aibă certificare pentru funcționarea în condensare (regim umed, rezistență la acizi — notația V2 sau V3 în EN 1443).

Tip C — centrală cu cameră de combustie închisă (turbo)

Acesta este standardul de astăzi pentru centralele termice murale în condensare. Centrala are o cameră de combustie închisă — aerul și gazele arse sunt conduse prin țevi separate (sau prin sistem coaxial) direct prin perete sau acoperiș în exterior. Centrala tip C este cel mai sigur tip — nu se poate întâmpla o inversare a tirajului și nu se impun cerințe de ventilare pentru încăperea centrală.

Cifrele după litera C indică aranjamentul specific:

C13 — ieșire orizontală prin perete (coaxială sau dublu țeavă)
C33 — ieșire verticală prin acoperiș
C43 — aer din corpul coșului, gaze arse în corpul coșului (șacht comună)
C53 — aer și gaze arse conduse prin țevi separate, fiecare evacuat la un alt loc
C63 — centrală fără sistem de coș conectat, potrivită pentru conectare la sistemul de coș certificat al producătorului
C83 — aer din corpul coșului clădirii, gaze arse evacuate prin perete

În practică, pentru casele unifamiliale cel mai frecvent tip este C13 (evacuare orizontală prin perete) și, în cazul reparațiilor cu coș existent, variantele C33 sau C43 (evacuare verticală, coș cu țeavă).

Sistem coaxial vs. sistem cu două țevi: diferențele și alegerea potrivită

Aceasta este una dintre întrebările pe care le rezolv la fiecare a doua comandă. Aveți în principiu două opțiuni principale pentru a duce aerul și gazele arse între centrală și exterior:

Sistem coaxial (o țeavă în alta)

Soluția clasică pentru distanțe mai scurte. O țeavă este introdusă în alta — prin mantaua exterioară intră aerul rece, iar prin țeava interioară ies gazele arse afară. Avantajul este că aveți nevoie doar de un singur orificiu în perete. Dezavantajul este o lungime maximă limitată — în funcție de producător și model, dar în general 3 până la 10 metri de lungime echivalentă (fiecare cot de 90° se calculează ca 1–1,5 m de lungime echivalentă). La distanțe mai mari între centrală și peretele exterior, sistemul coaxial nu este suficient.

Diametre standard pentru centrale termice murale: 60/100 mm (interioară/exterior) și 80/125 mm pentru centrale termice mai puternice sau trase mai lungi.

Sistem cu două țevi (conducte separate)

Aerul și gazele arse sunt conduse complet separat — fiecare are propria ieșire în exterior. Avantajul este o lungime maximă mult mai mare (unele centrale permit până la 40–80 metri de lungime echivalentă la diametrul de 80 mm), posibilitatea de a duce aerul dintr-o direcție diferită decât gazele arse, și o mai mică rezistență la curgere. Dezavantajul sunt două țevi, două găuri în perete sau acoperiș, și un preț ușor mai mare al materialelor.

Sistemul cu două țevi se folosește și la conectarea mai multor centrale termice într-un sistem comun de evacuare a gazelor arse — așa-numita cascadă, ceea ce este tipic pentru blocuri de apartamente mai mari sau industriale. Pentru o casă cu o singură centrală termică este de obicei suficient sistemul coaxial, dacă centrala este amplasată aproape de peretele exterior.

Tipurile de materiale pentru țevile de evacuare: ce rezistă și ce nu

Gazele arse dintr-o centrală termică în condensare conțin, în afară de CO₂ și vapori de apă, și acizi — în special acidul carbonic (din CO₂ dizolvat în condens), dar și acid sulfuric la temperaturi mai mari. Condensul are un pH tipic 3,5 până la 5,5 — adică destul de acid. Acest lucru impune cerințe stricte privind materialul:

PP (polipropilenă) — cel mai frecvent material pentru sistemele de condensare. Rezistent la acizi, ușor, ieftin. Temperatura de rezistență până la cca 95 °C — la centralele termice în condensare este mai decât suficient. Se recunoaște după culoarea bej sau gri deschis.
PPs (polipropilenă cu fibre de sticlă) — armarea cu fibre de sticlă crește rezistența la temperatură și rigiditatea. Potrivit pentru centrale termice cu putere mai mare sau trase mai lungi.
Oțel inoxidabil (AISI 316L sau 316Ti) — cea mai mare durabilitate, potrivit pentru toate tipurile de centrale termice, inclusiv cele cu temperatură scăzută. Se folosește la modernizarea coșurilor de fum existente și la sistemele în care se combină o centrală termică în condensare cu alte surse de căldură (de exemplu, cu un insert de șemineu).
Oțel galvanizat, oțel obișnuit, aluminiu — NEPOTRIVITE pentru centrale termice în condensare. Acizii le distrug rapid. Aceasta este o greșeală pe care am văzut-o la reparații, unde cineva a demontat ieftin vechiul boiler și a folosit temporar o țeavă existentă — după doi ani era complet corodată.

Important: țevile trebuie să fie certificate pentru funcționarea în condensare. Pe piață există sisteme marcate cu CE cu o clasificare specifică conform EN 14471 (pentru plastic) sau EN 1856 (pentru oțel inoxidabil). Cerificați-vă întotdeauna de la instalator certificatul.

Panta țevii de evacuare și evacuarea condensului: detalii tehnice

Acesta este un detaliu pe care se uită ușor la montare și care ulterior poate cauza probleme. Deoarece în gazele arse se formează condens, traseul țevii trebuie să aibă o pantă spre centrală — nu în afară. Apa care condensează în țeavă trebuie să curgă înapoi în centrală, unde se colectează într-un colector de condens și de acolo este evacuată în canalizare.

Panta minimă a unui segment orizontal este 3° (cca 5 cm la fiecare metru de lungime). Dacă țeava merge ușor în sus spre exterior, condensul se va acumula, iarna poate îngheți și în cel mai bun caz centrala va bloca din cauza unei defecțiuni, iar în cel mai rău caz țeava se poate sparge.

Condensul trebuie să fie evacuat în canalizare. Conform reglementărilor românești (și a majorității normelor tehnice), ar trebui să fie neutralizat înainte de evacuare — dispozitivul de neutralizare a condensului (numit neutralizator) este umplut cu granulat de var, care ridică pH-ul condensului la o valoare acceptabilă (pH > 6,5). Majoritatea producătorilor de centrale termice vin cu neutralizatoare ca accesoriu. Cantitatea de condens depinde de puterea centralei și de condițiile de funcționare — la o centrală de 10 kW se estimează 1 până la 2 litri de condens pe oră în condiții de condensare completă.

Lungimea traseului de evacuare: cum se calculează corect

Fiecare producător de centrale termice indică lungimea maximă echivalentă a sistemului de evacuare — aceasta este suma lungimilor segmentelor liniare și a lungimilor echivalente calculate pentru coturi și racorduri. De exemplu, la un sistem coaxial 60/100 mm se aplică aproximativ:

1 metru de segment liniar = 1 metru de lungime echivalentă
O cotă de 90° = 1,0 până la 1,5 m de lungime echivalentă
O cotă de 45° = 0,5 până la 0,8 m de lungime echivalentă
O clapetă de perete/acoperiș = 0,5 m

Dacă centrala are o lungime maximă echivalentă de, să zicem, 8 m și traseul dvs. este: 2 m segment liniar + 2 cote de 90° (2 × 1,5 m) + clapetă de perete (0,5 m) = 6,5 m — sunteți sub limită, e în regulă. Dacă adăugați o cotă suplimentară sau prelungiți traseul, puteți depăși limita, ceea ce va duce la o evacuare insuficientă a gazelor arse, la o scădere a puterii sau la blocarea siguranței centralei.

La un sistem cu două țevi 80/80 mm limitele sunt mult mai mari — unele centrale permit până la 60–80 m de lungime echivalentă, ceea ce permite instalarea centralei termice adânc în interiorul clădirii și traversarea mai multor camere.

De exemplu, centrală termică murală în condensare BOSCH Condens GC2300iW 22/25 C sprijină atât sistemul coaxial, cât și sistemul cu două țevi, iar producătorul indică lungimile maxime pentru fiecare variantă în documentația tehnică — aceste valori trebuie întotdeauna verificate înainte de proiectarea traseului de instalare.

Evacuarea fumurilor în afara clădirii: unde și cum

Locul de evacuare a țevii de fum pe fațada sau acoperișul clădirii nu este arbitrar. Există restricții tehnice și legislative, care se bazează pe norma STN EN 15502 și pe reglementările privind siguranța instalațiilor cu gaz. Iată principalele reguli:

Distanțe minime față de deschidere și obiecte

De la ferestre, uși și deschiderea de ventilație: cel puțin 300 mm (se recomandă 600 mm și mai mult)
De la colțul clădirii: cel puțin 300 mm
De la sol (înălțimea de la pământ): cel puțin 300 mm, se recomandă cel puțin 500 mm din cauza zăpezii și impurităților
De la terenul vecinului, ferestre, uși: în mod obișnuit cel puțin 600 mm, dar acest lucru trebuie discutat și cu reglementările locale
Nu trebuie să fie direcționat direct spre trotuar sau spre o zonă publică sub 2,1 m
Nu trebuie să fie acoperit sau parțial blocat (de exemplu, de vegetație, de șine de acces, de mobilier)

Evacuare orizontală vs. verticală

Evacuarea orizontală prin perete (C13) este cel mai simplu și mai ieftin mod de rezolvare — un singur orificiu în perete, o roșie de perete și o terminație. Problema apare atunci când peretele exterior este inadecvat (de exemplu, în apropierea vecinului, într-un curte fără spațiu suficient sau dacă fațada nu este accesibilă din motive tehnice).

Evacuarea verticală prin acoperiș (C33) este mai scumpă (o trecere specială prin acoperiș, un coș mai înalt), dar este foarte avantajoasă spațial — nu deranjează fațada, tracțiunea este mai bună, riscul înghețării evacuării este mai mic. Este soluția preferată în cazul acoperișurilor înclinate, unde ar trebui să se facă o țeavă orizontală prea lungă.

Coș cu inserție: când nu aveți perete direct

În reconstrucții în blocuri de apartamente sau în clădiri istorice, evacuarea orizontală pe fațadă este adesea imposibilă. Soluția este folosirea unui coș existent — într-o deschidere de coș se introduce o inserție din oțel inoxidabil sau PP certificată pentru funcționarea în condensare (tracțiune umezită, clasa T120, P1, W, V2). Aerul se preia fie printr-un al doilea orificiu al aceluiași coș (C43), fie din spațiul centrală termică (atunci trebuie să aibă suficientă admisie de aer).

Coșul cu inserție este o soluție mai scumpă — o inserție din oțel inoxidabil pe 8 metri înălțime, inclusiv accesorii, costă în mod obișnuit între 600 și 1 200 euro în funcție de diametru și sistem. Dar dacă este singura cale, este o soluție corectă și durabilă.

Admisia aerului de ardere: de ce este importantă și ce se întâmplă dacă nu este suficientă

Centrala termică în condensare tip C (camera de ardere închisă) ia aerul direct din exterior prin țeava de admisie — admisia aerului este asigurată de construcția centralei. Aceasta este o mare avantaj, deoarece încăperea centralei nu trebuie să aibă nicio ventilație specială și centrala nu este influențată de condițiile de ventilație ale încăperii.

Problema apare atunci când centrala este reglată sau instalată ca tip B (camera deschisă), sau la vechile centrale atmosferice. În acest caz, încăperea trebuie să aibă o admisie permanentă de aer proaspăt. Conform normei, se calculează cel puțin 1,6 m³ aer la 1 kW putere — adică pentru o centrală de 24 kW aveți nevoie de cel puțin 38 m³ aer pe oră. Dacă încăperea este mică și etanșă, centrala va suge aerul în timpul arderii și va duce la o ardere incompletă, la formarea de monoxid de carbon sau la o tracțiune inversă a fumurilor în încăpere.

Aceasta nu este doar teorie — în fiecare an, în România, se produc câteva tragedii exact din cauza unei ventilații insuficiente la centralele cu cameră de ardere deschisă. De aceea, la centralele moderne în condensare, insistăm pe tipul C oriunde este posibil din punct de vedere tehnic.

Centrală termică în condensare în bloc de apartamente: cerințe speciale

În blocurile de apartamente cu mai multe etaje situația este mai complexă. Fiecare apartament are o încăpere de centrală situată altfel, distanțe diferite față de fațadă și diferite sisteme de coșuri. Cele mai frecvente scenarii pe care le întâlnesc sunt:

Scenariu 1: Apartament la ultimul etaj cu deschiderea de coș originală. Situația ideală — inserția în coș este o lucrare scurtă, țeava merge direct sus. Evacuarea pe acoperiș este curată, fără probleme cu vecinii.

Scenariu 2: Apartament la etajul mijlociu într-o construcție veche. Deschiderea de coș fie nu este disponibilă, fie este ocupată de alt apartament. Evacuarea orizontală pe fațadă trebuie să respecte distanțele față de ferestrele vecinilor. Într-o zonă urbană, acestea pot fi foarte limitate. Uneori, singura soluție este un sistem comun de coșuri pentru întregul bloc de apartamente — acest lucru necesită acordul administratorului și al celorlalți chiriași/proprietari.

Scenariu 3: Clădire de locuințe nou construită cu școli centrale. În această situație, arhitectul și proiectantul definesc în mod obișnuit poziția școlilor de fum și a centralelor termice — fiecare cameră tehnică are deja un evacuator planificat. În acest caz, este suficient să respectați soluția proiectuală.

În planificarea camerei pentru centrală termică într-o locuință, îmi recomand întotdeauna să alegeți mai întâi locul real în care puteți evacua gazele arse — și abia apoi să alegeți centrala termică. Nu invers.

Exemple concrete din practică: unde apar greșelile

În decursul anilor de practică am observat următoarele probleme tipice:

Coaxial prea lung: Clientul avea centrala termică în interiorul casei, într-o cameră tehnică, la 7 metri de fațadă plus două coturi. Lungimea echivalentă totală de 11 metri, față de limita de 8 metri — centrala se bloca la un consum mai mare. Soluția: trecerea la un sistem cu două țevi 80/80 mm cu o limită mai mare.

Evacuarea spre fereastră: Clientul a montat evacuatorul direct pe fațadă, la mai puțin de 30 cm de fereastra salonului. În vara, când deschidea fereastra, simțea miros de gaze arse. A trebuit să prelungească țeava și să o rotească — costuri suplimentare de aproximativ 150 de euro.

Panta incorectă: Țeava mergea ușor în sus spre fațadă. În iarnă, condensatul s-a înghețat în țeavă, iar centrala s-a blocat. La montare, este întotdeauna necesar să se verifice panta cu un nivel de apă.

Materialul țevii inadecvat: Constructorul, în timpul reparațiilor, a „ajutat” și a folosit o țeavă zincată obișnuită, pe care o avea la îndemână. După două sezoane de încălzire, aceasta s-a corodat și a început să fure. Toată traseul a trebuit să fie înlocuit.

Aceste probleme sunt tipice și pentru centrale termice de altfel de calitate — de exemplu, BOSCH Condens GC2300iW 24 P sau BOSCH Condens GC8700iW 30 P sunt echipamente fiabile, care funcționează fără probleme dacă sunt instalate corect — dar niciuna centrală termică nu va tolera un sistem de evacuare proiectat greșit.

Legislația și reglementările din Slovacia

Instalarea unei centrale termice în condensare și a sistemului de evacuare a gazelor arse în Slovacia este supusă mai multor reglementări:

Legea nr. 657/2004 Cod. privind energia termică și reglementările conexe
Hol nr. 401/2008 Cod. al MDVRR SR privind detaliile realizării instalațiilor de gaz
STN EN 15502 — cerințe de siguranță pentru centrale termice pe gaz
STN EN 14471 — sisteme de coșuri cu țevi din plastic
STN EN 1856-1/2 — sisteme de coșuri din metal
Reglementările locale și ordinanțele comunei (în unele orașe există restricții suplimentare pentru evacuările pe fațadă)

Instalarea poate fi realizată doar de o persoană autorizată pentru montajul instalațiilor de gaz (certificat conform §16 din hotărârea 508/2009 Cod. sau echivalent). După instalare, este necesară întocmirea unei rapoarte de revizie a instalației de gaz, fără de care echipamentul nu poate fi pus legal în funcțiune, nici nu poate fi încheiat un contract cu compania de gaz.

Dacă vă interesează și procesul de instalare propriu-zis al centralei termice, vom discuta mai detaliat despre această temă în articolul Cum decurge montajul unei centrale termice în condensare și ce trebuie pregătit.

Reglare inteligentă și sistem de evacuare: legături

La prima vedere, ar părea că reglarea centralei termice și sistemul de evacuare nu au legătură. Dar nu este adevărat. Termostatele inteligente moderne, cum ar fi Bosch Easycontrol CT 200, permit centralei termice să funcționeze cu o putere modulată — adică centrala nu funcționează întotdeauna la capacitate maximă, ci se adaptează la nevoia actuală. La o putere mai scăzută, temperaturile gazelor arse sunt mai mici, condensarea este mai intensă și cerințele față de sistemul de evacuare sunt de fapt mai mici. Totodată, însă, într-un interval lung și la temperaturi exterioare scăzute, țeava poate îngheța în iarnă, dacă nu este suficient izolată.

Prin urmare, la trasee lungi ale țevii de evacuare exterioare (de exemplu, la o evacuare verticală prin acoperiș rece sau perete exterior) este util să se ia în considerare izolarea țevii PP — cu ajutorul unor țevi izolante speciale, care reduc pierderile de căldură și riscul înghețării condensatului.

Ce trebuie să aflați înainte de a cumpăra centrala termică: un checklist practic

Înainte de a comanda centrala termică, parcurgeți acest checklist. Vă va economisi multe griji:

Ce perete exterior este cel mai aproape de locul planificat al centralei? Care este grosimea acestuia?
Sunt pe fațadă, în direcția evacuării, ferestre, uși sau alte deschidere într-un cerc de 60 cm?
Este terenul vecinului sau fereastra acestuia în zona planificată a evacuării?
Este disponibil un coș de fum (și în ce stare se află, ce înălțime și ce secțiune are)?
Care este lungimea maximă a traseului de la centrală până la evacuare (inclusiv coturile)?
Cum va fi evacuat condensatul? Este disponibil un șanț de canalizare?
Este necesar un neutralizator de condens?
Ce tip C de configurație (C13, C33, C43...) este realizabil în realitate?

Răspunsurile la aceste întrebări vă vor ajuta și la alegerea centralei termice — unele modele oferă mai multă flexibilitate în ceea ce privește sistemele de evacuare, altele sunt limitate doar la un tip. Mai multe informații despre alegerea centralei termice în funcție de parametri găsiți în articolul Ce putere are nevoie centrala termică în condensare pentru casa mea.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pot conecta o centrală termică în condensare la un coș vechi de cărămidă?

În general da, dar nu direct. Coșul de cărămidă trebuie să fie învălțuit cu o țeavă certificată pentru funcționarea în condensare — marcarea W (funcționare umedă), clasa de coroziune V2 sau V3. Un coș de cărămidă liber nu este potrivit: condensatul îl va deteriora treptat și există riscul de scurgere a gazelor în apartamente. Învelirea coșului este o investiție suplimentară, dar este soluția corectă și durabilă.

Care este lungimea maximă a unui sistem coaxial de evacuare 60/100 mm?

Depinde de centrala termică concretă — întotdeauna consultați documentația tehnică a modelului respectiv. În mod orientativ, este între 4 și 10 metri de lungime echivalentă pentru majoritatea centralelor. Dacă traseul dvs. cu coturi depășește această valoare, este necesară trecerea la un diametru mai mare (80/125 mm) sau la un sistem cu două țevi (80/80 mm), unde limitele sunt semnificativ mai mari.

Este obligatoriu un neutralizator de condens, sau pot evacua condensatul direct în canalizare?

Depinde de reglementările locale. Majoritatea orașelor și comunelor din Slovacia cer un neutralizator — condensatul cu un pH de aproximativ 4 nu este potrivit pe termen lung pentru canalizare. Neutralizatorul este un echipament relativ ieftin (aproximativ 30–80 euro), umplut cu granulat de var, care trebuie schimbat conform producătorului (de obicei o dată pe an pentru o sarcină obișnuită, mai des pentru centrale termice mari). Unele centrale termice au un sifon simplu cu neutralizator integrat în echipamentul de accesoriu al centralei.

Poate îngheța evacuarea gazelor arse în iarnă?

Da, în anumite condiții. Cele mai riscante sunt evacuările orizontale într-un mediu rece — dacă centrala funcționează rar (de exemplu, o casă de vacanțe) și afară este sub –10 °C pe o perioadă îndelungată, condensatul rămas în țeavă poate îngheța. Soluția este panta corectă a țevii (condensatul revine în centrală) și, în condiții extreme, izolarea părții exterioare a țevii. Terminalele de evacuare proiectate pentru centrale termice în condensare au o formă care minimizează riscul de îngheț.

Pot avea o evacuare a gazelor arse prin balcon sau lodja?

În general nu se recomandă și în multe cazuri nu este permis. Un spațiu închis sau parțial închis, cum ar fi un balcon sau o lodjă, poate duce la acumularea gazelor arse, mai ales în condiții de vânt slab. Dacă nu există altă opțiune, este necesară consultarea cu proiectantul și compania de gaz — uneori este permis, dacă spațiul este suficient de deschis și evacuarea este direcționată direct afară.

Ce se întâmplă dacă sistemul de evacuare nu este dimensionat corect?

Consecințele pot varia — de la reducerea performanței și eficienței centralei termice (evacuarea insuficientă a gazelor arse = reducerea puterii centralei), până la blocări frecvente ale termostatului de siguranță, până la riscuri serioase de siguranță (scurgerea gazelor în încăpere, apariția CO). Centralele termice moderne au mai mulți senzori de siguranță care detectează majoritatea problemelor înainte ca acestea să devină periculoase — dar este mult mai comod dacă sistemul este proiectat corect de la început. Dimensionarea corectă a sistemului de evacuare ar trebui să fie realizată întotdeauna de un instalator calificat sau de un proiectant.

Concluzie: sistemul de evacuare a fumului este parte a proiectului, nu o soluție de urgență

Evacuarea gazelor arse și admisia aerului la centrala termică în condensare nu este un accesoriu asupra căruia se ia o decizie abia în momentul montajului. Este o componentă tehnică care trebuie proiectată dinainte — și anume încă înainte de a alege centrala, deoarece opțiunile disponibile pentru evacuare determină și ce centrală și ce putere vă puteți permite. Un bun instalator efectuează înainte de fiecare comandă o inspecție, evaluează opțiunile de evacuare și propune o soluție concretă, inclusiv privind materialele, lungimile și rezistențele echivalente. Dacă instalatorul vă spune „asta vom rezolva cumva” fără inspecție, este un semnal de alarmă.

Dacă vă interesează și alte aspecte ale alegerii unei centrale termice în condensare — de exemplu diferența dintre centrala murală și cea de pardoseală, sau dacă este mai bine o centrală cu încălzire pe apă caldă instant sau cu acumulator — veți găsi aceste teme în alte articole din Centrul nostru de informare: Centrală murală vs. centrală de pardoseală în condensare: care este mai potrivită și Centrală termică în condensare cu încălzire pe apă caldă instant vs. cu acumulator: diferența și alegerea. Vă recomand, de asemenea, să citiți și Service și întreținerea centralei termice în condensare — deoarece și sistemul de evacuare a fumului este parte a inspecției anuale obișnuite, în cadrul căreia tehnicul verifică garniturile, starea evacuării condensului și permeabilitatea țevilor.

Aveți întrebări legate de această temă?

Nu reușiți să vă decideți sau rezolvați o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne — cu plăcere vă oferim consultanță.