>
Eshop roka 2025 s vykurovacou technikou

Pompa de circulație pentru pompă de căldură sau sistem solar

Pompa de circulație pentru pompă de căldură sau sistem solar – ghid tehnic complet

Pompele de căldură și sistemele solare termice aparțin astăzi la cele mai răspândite tehnologii de energie regenerabilă în casele unifamiliale. Ambele tehnologii împărtășesc o proprietate cheie: pentru funcționarea corectă, au nevoie neapărat de o circulație fiabilă a lichidului de răcire. Aici intervine pompa de circulație – un component discret la prima vedere, dar a cărui alegere, dimensionare și reglare corectă pot decide dacă întregul sistem funcționează eficient și fără probleme zeci de ani, sau se defectează frecvent și crește inutil costul de exploatare.

În acest articol vom analiza specificațiile care diferențiază pompele de circulație destinate pompelor de căldură și sistemelor solare de cele obișnuite pentru încălzire centralizată. Vom explica de ce nu este posibil să se folosească pur și simplu orice pompă, ce parametri trebuie urmăriți, cum arată o schemă hidraulică corectă și ce probleme apar cel mai frecvent în practică. Dacă nu ați citit încă articolul nostru Cum alegeți pompa de circulație pentru încălzirea centralizată, vă recomandăm să începeți acolo – aici ne bazăm pe el și abordăm aplicațiile speciale mai detaliat.

De ce sunt pompele de căldură și sistemele solare cazuri speciale

O pompe de circulație obișnuită pentru încălzire centralizată funcționează cu apă la temperaturi de 50–75 °C, cu apă curată sau cu apă cu inhibitor de coroziune și într-un interval de presiune și debit relativ simplu de previzibil. Pompele de căldură și sistemele solare aduc o mulțime de abateri față de această „normalitate":

  • O lichid de răcire cu amestec antigel: În circuitul primar al unei pompe de căldură (pământ-apă, apă-apă) sau în circuitul solar se folosește aproape întotdeauna o amestec de apă și propilenglicol, eventual etilenglicol. Aceste amestecuri au o altă vâscozitate, altă densitate și alte proprietăți chimice decât apa curată, ceea ce influențează direct performanța pompei și cerințele privind compoziția materialului.
  • Temperaturi extreme: Un colector solar termic poate atinge temperaturi peste 180 °C în lichid în timpul stagnării de vară. În iarnă, temperatura din circuit poate fi sub zero la pornire. Pompa trebuie să suporte acest interval de temperatură fără a se deteriora.
  • Temperaturi de funcționare joase: Circuitul primar al unei pompe de căldură pământ-apă funcționează cu temperaturi tipice de −5 până la +10 °C. Acest lucru ridică cerințe privind materialele garniturilor și lagărelor.
  • Cerințe ridicate privind eficiența energetică: O pompă de căldură este o tehnologie construită pe economia de energie. Dacă pompa de circulație consumă inutil multă electricitate, se degradează COP-ul (coeficientul de performanță) întregului sistem. În circuitul primar pământ-apă, pompa poate consuma 30–80 W neîntrerupt – într-un an pot fi 260–700 kWh.
  • Ore lungi de funcționare: O pompă solară poate funcționa 2 000–4 000 de ore pe an (în timpul zilei în sezon). O pompă de pompă de căldură poate funcționa 4 000–6 000 de ore pe an. Acest lucru este de mai multe ori mai mult decât o pompă de căldură obișnuită.

Acești factori împreună înseamnă că alegerea unei pompe pentru aceste aplicații necesită o atenție mult mai amănunțită decât în cazul unui sistem de încălzire standard.

Intervale de temperatură în funcționare – comparație sisteme 180°C 75°C 20°C 0°C -10°C Încălzire Solar circuit TČ sec. circuit TČ prim. circuit

Pompa de circulație în pompă de căldură – diferențierea circuitelor

O pompă de căldură de tip pământ-apă (geotermală) funcționează tipic cu trei circuite hidraulice, fiecare dintre ele putând avea propria pompă cu cerințe diferite. Este important să diferențiați aceste circuite, deoarece o confuzie sau alegerea incorectă poate avea consecințe grave.

Circuit primar (circuit de colectare pământiană sau de sondă)

Circuitul primar transportă căldura din natură (din pământ, subsol sau apă) către evaporatorul pompei de căldură. Funcționează cu temperaturi tipice între −5 °C și +15 °C, în funcție de sezon și adâncimea colectorului. Lichidul de răcire este întotdeauna o amestec de apă cu propilenglicol, de obicei într-o concentrație de 25–35 % (protejează până la −15 °C). Debitul în circuitul primar se dimensionează în funcție de puterea pompei de căldură – aproximativ 0,25–0,35 litri pe minut pentru fiecare kilowatt de putere termică a pompei.

Pentru circuitul primar avem nevoie de o pompă care:

  • Să poată funcționa cu amestecuri de glicol (materiale rezistente la propilenglicoli)
  • Să aibă suficientă înălțime de pompare pentru a învinge rezistența unui sistem de țevi lung (colectoarele pământiene pot avea 200–600 m de țevi în total)
  • Să fie energetic eficientă, deoarece funcționează aproape neîntrerupt în timpul sezonului de încălzire
  • Să aibă o clasă de eficiență energetică cel puțin A (ideal este o pompă cu motor EC și funcție de reglare a turației)

Circuit secundar (circuit de încălzire)

Circuitul secundar este de fapt un circuit clasic de încălzire – transportă căldura de la condensatorul pompei de căldură către sistemul de încălzire (încălzire în pardoseală, radiatoare, fancoile). Aici putem folosi o pompă de circulație obișnuită pentru încălzire centralizată, dar cu condiții – temperatura apei este mai joasă decât la încălzirea cu boiler (35–55 °C la încălzirea în pardoseală, până la 65 °C la radiatoare), ceea ce ridică cerințele privind dimensionarea precisă din cauza diferențelor mai mici de temperatură, dar nu implică cerințe materiale speciale.

Dacă pompa de căldură funcționează și cu apă caldă de uz casnic (boiler TUV), în sistem poate fi o pompă suplimentară pentru circuitul de încălzire al boilerului. Mai multe informații despre dimensionarea circuitului secundar găsiți în articolul Ce putere a pompei de circulație aveți nevoie pentru casa dumneavoastră.

Circuit integrat al pompei de căldură

Majoritatea pompelor de căldură monobloc sau split aer-apă sau pământ-apă moderne au unele pompe integrate direct în unitate. Acest lucru simplifică semnificativ montajul, dar este bine să știți că aceste pompe integrate au de obicei parametri fixi sau reglabili limitat și pot fi insuficiente în cazul unor conducte de alimentare foarte lungi sau ale unor scheme hidraulice complicate – în astfel de cazuri este necesară o pompă externă sau un modul hidraulic suplimentar.

Schema circuitelor pompă de căldură sol-pompă Colector geotermal (−5 până la +15°C) P1 Pompă de căldură Evaporator | Compresor Condensator COP 3–5 P2 Încălzire (35–55°C) Rezervor TUV (50–60°C) P1 = Pompa primară (glicol) P2 = Pompa secundară (apă)

Pompa pentru sistem solar termic – categorie specială

Sistemul solar termic este în multe privințe și mai solicitant pentru pompa decât o pompă de căldură. Motivul este reprezentat de temperaturile extreme care apar în cazul stagnării (colectoarele fără evacuare de căldură pot supraseta peste 180–200 °C), dar și de amplitudinea mare a intervalului de temperatură între iarnă și vară.

Cerințe specifice pentru pompa de circulație solară

Pentru circuitul solar sunt valabile următoarele cerințe tehnice, pe care este esențial să le respectați la alegerea pompei:

  • Rezistență la temperatură: Pompa trebuie să suporte vârfuri scurte de temperatură până la 130–140 °C (unele pompe solare sunt certificate chiar până la 160 °C). Pompele de încălzire obișnuite sunt dimensionate doar pentru 110 °C.
  • Rezistență la glicoli: Circuitul solar utilizează lichide de răcire pe bază de glicol de propilenă sau lichide solare speciale. Materialele garniturilor (EPDM, PTFE) și corpul pompei trebuie să fie compatibile chimic.
  • Rezistență la stagnare: În cazul stagnării, lichidul din schimbător și pompă poate trece temporar în fază de vapori. Pompa trebuie să suporte și golirea temporară a sistemului și repunerea la funcționare după răcire fără a suferi daune mecanice.
  • Consum scăzut: Pompa solară ar trebui să aibă un consum electric cât mai mic, deoarece timpul de funcționare se scade direct din profitul solar. Pompele moderne de stații solare cu motoare EC au un consum de 5–25 W față de 50–100 W la vechile motoare asincrone.
  • Reglare a turației: Regulatorul sistemului solar (regulator diferențial) comandă în mod obișnuit turația pompei prin semnal PWM sau analogic 0–10 V. Pompa trebuie să aibă intrarea corespunzătoare.

Stație de pompare solară vs. pompă autonomă

În practică, pompele solare sunt cel mai adesea parte a unei așa-numite stații de pompare solară (grup) – un dispozitiv compact care, în afară de pompă, conține și vas de expansiune, ventil de siguranță, contor de debit, robinete de închidere și termometre. O astfel de stație este mai avantajoasă la montare, dar la alegerea ei trebuie verificat dacă pompa din stație este potrivită pentru sistemul respectiv (puterea colectoarelor, lungimea și dimensiunile conductelor, tipul lichidului de răcire).

O pompă de circulație autonomă pentru sistem solar este mai potrivită pentru instalații mai mari sau pentru reparații, unde celelalte componente (vas de expansiune, ventil) sunt deja integrate.

Sistem solar termic – schema circuitului Colector solar temperatură până la 180°C (stagnare) Solar pompă Exp. vas Rezervor TUV / puf. 50–80°C schimbător Regulator diferențial (ΔT) PWM Conductă fierbinte Rece (retur) Semnal de comandă

Dimensiunea pompei – calcule și reguli specifice

O dimensionare corectă a pompei pentru o pompă de căldură sau un sistem solar necesită cunoașterea a două parametri fundamentali: debitul cerut (în m³/h sau l/min) și înălțimea de pompare necesară (în metri coloană de apă). Aceste două valori definesc punctul de funcționare al pompei, pe baza căruia se alege pompa din caracteristicile (curbele Q-H).

Calculul debitului pentru circuitul primar al pompei de căldură

Debitul în circuitul primar al pompei de căldură se calculează în funcție de puterea absorbită din sol (nu de puterea termică totală a pompei). Se aplică formula:

Q = P_absorp / (c × ρ × ΔT)

unde P_absorp este puterea preluată din colectorul geotermal (de obicei 60–70 % din puterea termică totală a pompei de căldură, restul fiind energia electrică a compresorului), c este căldura specifică a amestecului de glicol (aproximativ 3,8 kJ/kg·K pentru o soluție de 30% propilenglicol), ρ este densitatea amestecului (aproximativ 1 040 kg/m³) și ΔT este diferența de temperatură între intrarea și ieșirea din colector (de obicei 3–5 K).

Exemplu: O pompă de căldură cu o putere termică totală de 10 kW, COP = 4. Consumul electric al compresorului = 2,5 kW. Puterea preluată din sol = 7,5 kW. La ΔT = 4 K și o soluție de glicol de 30%: Q = 7 500 / (3 800 × 1 040 × 4) = 0,000473 m³/s = 1,7 m³/h ≈ 28 l/min. Acesta este un debit destul de mare, pentru care este necesară o pompă cu capacitate suficientă.

Calculul înălțimii de pompare

Înălțimea de pompare depinde de rezistența hidraulică a rețelei de conducte. Pentru colectorul geotermal trebuie luată în considerare:

  • Rezistența conductelor de alimentare și retur de la clădire la colector (care depinde de diametru, lungime și viteză de curgere)
  • Rezistența conductelor colectorului însuși (de obicei 200–600 m la un colector orizontal sau 50–300 m la forări geotermale)
  • Rezistența evaporatorului pompei de căldură (furnizată de producător, de obicei 1–3 m)
  • Rezistența robinetelor, filtrelor și captatorilor de impurități

Estimativ: pentru un colector geotermal orizontal la o casă cu o rețea de 2×30 m și un colector de 400 m la diametrul PE 32 mm, se calculează o înălțime de pompare totală între 4–8 m. Pentru forări geotermale cu diametrul mai mic al sondelor (PE 25 mm, lungime totală 2×150 m), se pot obține rezistențe de până la 10–16 m, ceea ce cere o pompă mai puternică.

Corecția pentru amestecul de glicol

Acesta este un punct pe care se uită cel mai frecvent în practică. Caracteristicile pompei (curbele Q-H) sunt întotdeauna indicate pentru apă curată la 20 °C. Glicolul are o vâscozitate mai mare (la 0 °C este de 1,5–3× mai mare decât apa), ceea ce reduce debitul real și crește înălțimea de pompare necesară pentru același punct. Pentru o soluție de 30% propilenglicol la 0 °C, se calculează un factor de corecție de aproximativ 1,1–1,2 pentru înălțimea de pompare și 0,9–0,95 pentru debit față de valorile curbei pentru apă.

Altfel spus: o pompă care este la limită pe curba pentru apă, probabil nu va fi suficientă cu glicol. Întotdeauna păstrați o rezervă de cel puțin 15–20 %. Mai multe informații despre alegerea parametrilor corecți le găsiți în articolul Ce putere are pompă de circulație de care aveți nevoie pentru casa dumneavoastră.

Curba Q-H a pompei – apă față de glicol 30% Debitul Q [m³/h] Înălțimea de pompare H [m] 0 3 6 9 0 1 2 3 4 Apă 20°C Glicol 30%, 0°C Sistem A (apă) B (glicol)

Eficiența energetică – de ce merită să investiți într-o clasă A EEI

Pompele de circulație moderne se împart în funcție de indicele de eficiență energetică (EEI – Energy Efficiency Index). Din anul 2015 este interzisă vânzarea de pompe de circulație noi pentru sisteme de încălzire cu EEI mai mare decât 0,23. Din anul 2020 este valabilă o limită mai strictă de 0,20. Cele mai bune pompe disponibile cu motoare EC (cu comutație electronică) ating EEI < 0,10, ceea ce înseamnă o consumare de energie de 5–10 ori mai mică decât la vechile motoare asincrone.

Pentru aplicații de pompe de căldură și sisteme solare acest lucru are un impact practic și mai mare. Să calculăm un exemplu:

Pompa primară a pompei de căldură (10 kW) funcționează 4 500 de ore pe an. O pompă veche cu motor asincron: 80 W × 4 500 h = 360 kWh/an. O pompă modernă EC: 20 W × 4 500 h = 90 kWh/an. Diferența este de 270 kWh/an la un preț al energiei electrice de 0,20 €/kWh = o economie anuală de 54 € doar pentru pompă. În 15 ani de viață, aceasta reprezintă peste 800 €. În plus: fiecare watt economisit la pompă îmbunătățește COP-ul final al întregului sistem – mai puțină energie electrică intră, mai multă căldură iese.

Aceasta este una dintre motivele pentru care este absolut justificată investiția într-o pompă premium cu motor EC în loc de o soluție ieftină pentru pompe de căldură. Mai multe informații despre reglarea turației și funcționarea eficientă le găsiți în articolul Reglarea turației și a puterii pompei de circulație.

Cerințele materiale și compatibilitatea

Pentru circuitul primar al pompei de căldură și pentru circuitul solar se impun cerințe speciale asupra materialelor pompei:

Corpul și rotorul pompei

Pompele de încălzire obișnuite au corpul din fontă sau bronz – ambele sunt potrivite și pentru glicol. Problema poate apărea cu aluminiul: amestecurile de propilenglicol cu un pH necorespunzător (sub 7) pot coroda componentele din aluminiu. În cazul sistemelor solare, unde se folosesc pompe cu corp din aluminiu (comune în grupurile solare), este obligatoriu să se folosească un agent termic cu pH corect (7,5–8,5) și să se verifice periodic starea acestuia.

Garnituri și O-ringuri

Materialele cheie sunt garniturile: pentru amestecuri de glicol și lichide solare sunt potrivite EPDM (cauciuc etilen-propilen-dien) sau PTFE (teflon). Nu sunt potrivite gumele nitrice (NBR), care se umflă și degradează în contact cu glicolii. La cumpărare, verificați întotdeauna în documentația tehnică a pompei cu ce medii este compatibilă instalația.

Embrâul magnetic față de obturarea mecanică

Pompele cu rotor umed (tipul cel mai răspândit pentru aceste aplicații) au motorul și rotorul răcite și lubrifiate de către aceeași lichid termic, fără etanșare exterioară a axului. Acest lucru este avantajos din punct de vedere al compatibilității cu glicolii, deoarece se evită problema degradării garniturii de etanșare a axului. Mai multe despre diferențele dintre tipurile de pompe găsiți în articolul Diferența dintre pompa de circulație cu rotor umed și cu rotor uscat.

Reglarea și controlul pompei în sistem

Pompele moderne de căldură și reglatoarele solare cer de la pompa de circulație o reglare a turației. Există următoarele tipuri de reglare:

Presiune proporțională (Δp-prop)

Cel mai frecvent setaj pentru circuitul secundar (de încălzire). Pompele reglează automat turația pentru a menține o diferență de presiune proporțională cu debitul actual. Rezultatul este o funcționare tăcută și eficientă la sarcini parțiale – o stare tipică pentru pompele de căldură.

Presiune constantă (Δp-const)

Potrivit pentru sisteme cu mari variații de debit (valvele radiatoarelor se deschid și închid). Mai puțin potrivit pentru circuitul solar, unde debitul este reglat intenționat.

Semnal de control extern (0–10 V sau PWM)

Regulatorul solar controlează direct turația pompei prin semnal extern. Acest lucru permite optimizarea debitului în funcție de intensitatea radiației solare – la lumină slabă, debitul este mai lent, iar la lumină puternică, mai rapid. Unele algoritme optimizează chiar debitul pentru un câștig solar maxim, nu doar pentru o temperatură maximă.

Funcții de protecție

Pompele pentru pompe de căldură ar trebui să aibă protecție împotriva blocării rotorului (funcție anti-seize – funcționare scurtă automată după o perioadă lungă de inactivitate), protecție împotriva funcționării în secusă și funcție de auto-dezghea. Aceste funcții prelungesc durata de viață a pompei și previn avarii după o lungă perioadă de întrerupere estivală.

Sugestii practice de montaj

În urma anilor de muncă cu sisteme de pompe de căldură și instalații solare am strâns mai multe observații practice care diferențiază o instalare corectă de una problematică:

  • Montați întotdeauna pompa cu axa rotorului orizontală, nu verticală. Montarea verticală reduce durata de viață a lagărelor și poate provoca zgomote.
  • Instalați un filtru sau separator magnetic înainte de pompă. Circuitul primar al pompei de căldură poate fi umplut inițial cu impurități din sol sau țevi – fără filtru, acestea ajung în pompă și în evaporator.
  • Pentru circuitul solar folosiți exclusiv pompe destinate aplicațiilor solare – nu pompe de încălzire standard „de aceeași dimensiune“. Diferența este în rezistența termică a materialelor și certificarea pentru lichide solare.
  • Dezghețați complet circuitul primar înainte de pornire. Aerul din sistemul cu glicol formează bule mult mai stabile decât în apă pură și se dezghețe mai greu. Folosiți ventiluri de dezgheț automat și în primele câteva zile de funcționare verificați dacă sistemul nu face zgomote.
  • Setați corect concentrația amestecului de glicol și notați-o în documentație. La fiecare inspecție anuală verificați cu refractometrul. Glicolul degradat corodează piesele metalice și distruge garniturile.
  • Instalați o supă de reținere după pompă în sistemul solar – împiedică circulația inversă noaptea (căldura din acumulator se pierde în colectorul rece noaptea).

Un ghid detaliat de montaj, inclusiv erori tipice, găsiți în articolul Montarea pompei de circulație pas cu pas.

Probleme și defecțiuni tipice în practică

Pe baza intervențiilor de service la pompe de căldură și sisteme solare, cele mai frecvente probleme cu pompele de circulație sunt:

Motorul blocat după o perioadă de întrerupere estivală: Pompele din sisteme solare sau circuitul primar al pompei de căldură, care au stat câteva luni, pot fi blocate din cauza depunerilor pe rotor. Majoritatea pompelor moderne rezolvă acest lucru cu cicluri automate anti-seize, dar modelele vechi trebuie curățate manual înainte de sezon (șurub de curățare și șurub de service). Soluție preventivă: setați pompa pentru o funcționare scurtă zilnică și în afara sezonului.

Funcționare zgomotoasă (cavitare): Dacă pompa face zgomote sau sunete de șchiț, cauza poate fi o presiune insuficientă la intrare (NPSH – net positive suction head). În sistemele solare, lichidul poate fi parțial vaporizat într-o zi fierbinte de vară. Soluție: creșteți presiunea în sistem (adaugă o vasă de expansiune, crește presiunea inițială), sau reduceți temperatura (umbrirea colectorilor, răcire noaptea).

Debit scăzut, deși pompa funcționează: Simptom tipic al unui filtru blocat, un robinet închis sau o turație prea scăzută a pompei. La pompele de căldură se manifestă prin oprirea pompei pe eroare „debit scăzut" sau pe supracăldirea condensatorului.

Alte probleme tipice sunt analizate în articolul Defecțiuni frecvente ale pompei de circulație și soluții.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pot folosi o pompă de căldură obișnuită pentru circuitul solar?

În majoritatea cazurilor nu. Pompele de încălzire obișnuite sunt dimensionate pentru o temperatură maximă de 110 °C și sunt testate cu apă curată. Circuitul solar atinge 130–180 °C în stagne și funcționează cu lichide termice speciale (glicol sau uleiuri sintetice). Utilizarea unei pompe inadecvate poate provoca deteriorarea garniturilor, fisurarea componentelor plastice ale rotorului și scurgerea lichidului. Folosiți întotdeauna pompe certificate explicit pentru aplicații solare.

Care este diferența dintre pompa primară a pompei de căldură și o pompă de căldură obișnuită?

Pompa primară a pompei de căldură funcționează cu amestec de glicol la temperaturi joase (−5 până la +15 °C), trebuie să funcționeze mii de ore pe an și să aibă un consum electric cât mai scăzut din cauza influenței asupra COP-ului sistemului. Pompele de încălzire obișnuite sunt optimizate pentru temperaturi mai mari și mai puține ore de funcționare. În practică, pentru circuitul primar al pompei de căldură se pot folosi și unele pompe de încălzire de calitate, dar trebuie verificată compatibilitatea materialelor cu glicolul și ajustat debitul în funcție de caracteristica reală de presiune pentru amestecul de glicol.

Cum pot afla că pompa din circuitul primar al pompei de căldură este prea slabă?

Semnele sunt: pompa de căldură se oprește pe eroare de protecție „debit scăzut" sau „temperatură de aspirație scăzută", pe ecranele unității de control ale pompei de căldură apar diferențe mari de temperatură între intrarea și ieșirea circuitului primar (peste 6–7 K în funcționare normală), sistemul poate emite zgomote de cavitare. Soluție: măsurați debitul real cu contoare de debit sau pe baza diferențelor de temperatură și comparați cu valorile cerute în documentația pompei de căldură.

De ce funcționează pompa solară, dar colectorul nu se încălzește?

Acest fenomen poate avea mai multe cauze: (1) aerul din sistem împiedică circulația (pompa funcționează, dar lichidul nu se mișcă – „pompa funcționează în gol"), (2) supa de reținere este blocată în poziția „închis", (3) pompa este prea slabă pentru a învinge rezistența sistemului, (4) regulatorul diferențial nu pornește pompa la diferența de temperatură corectă – verificați setarea ΔT de pornire (de obicei 5–8 K) și ΔT de oprire (de obicei 2–4 K). Soluții sistematice pentru probleme găsiți în articolul Defecțiuni frecvente ale pompei de circulație și soluții.

Cât durează o pompă de circulație în circuitul primar al pompei de căldură?

Pompele moderne cu rotor umed și motor EC au o durată de viață de 15–25 de ani, chiar și la un număr mare de ore de funcționare, dacă sunt instalate corect și întreținute regulat (verificare lichid, filtre). Un factor critic este calitatea lichidului termic – glicolul degradat cu pH scăzut reduce semnificativ durata de viață a lagărelor și a garniturilor. O verificare anuală a pH-ului și a inhibitorilor din amestecul de glicol este o investiție preventivă ieftină. Mai multe despre întreținere găsiți în articolul Întreținerea și service-ul pompei de circulație.

Trebuie să înlocuiți pompa de circulație atunci când instalați o pompă de căldură în locul unui cazan?

Pentru circuitul secundar (de încălzire) depinde de parametrii concreți: pompa de căldură funcționează la temperaturi mai scăzute și, în cazul încălzirii în pardoseală, debitul este mai mare decât în cazul unui sistem cu radiator. Pompa existentă poate fi subdimensionată (debit mic) sau supradimensionată (zgomot și consum inutil). Întotdeauna recomandăm recalcularea hidraulicii circuitului secundar la schimbarea surselor de căldură. Pentru circuitul primar (colectorul geotermal) pompa este întotdeauna nouă, deoarece la un sistem de încălzire cu cazan nu există circuit geotermal primar.

Concluzie – pompa ca inima sistemului de energie regenerabilă

Pompa de circulație dintr-o pompă de căldură sau un sistem solar nu este doar un component auxiliar obișnuit – este una dintre cele mai importante echipamente, care determină eficiența, fiabilitatea și durata de viață a întregului investiției. O greșeală la alegerea sau dimensionarea acesteia se va manifesta fie prin defecțiuni frecvente ale sistemului, fie prin un consum electric crescut sau uzură prematură.

Procedura corectă este întotdeauna aceeași: mai întâi determinați cu precizie debitul și înălțimea de ridicare necesare pentru sistemul concret, țineți cont de corecțiile pentru amestecul de glicol și temperaturile de funcționare, alegeți o pompă certificată pentru aplicația respectivă (solară, circuit primar TČ, circuit de încălzire) cu clasă energetică A și funcție de turație variabilă, și asigurați o instalare corectă și întreținere regulată.

Dacă nu sunteți siguri asupra alegerii corecte a pompei pentru sistemul dumneavoastră, consultați oferta de pompe de circulație pe atria.sk – în categoria veți găsi pompe pentru toate tipurile de aplicații, inclusiv pompe solare și primare specializate pentru pompe de căldură, cu parametri tehnici preciși și consultanță tehnică specializată.

Aveți întrebări legate de această temă?

Nu vă puteți decide sau aveți o situație concretă în gospodăria dumneavoastră? Trimiteți-ne un mesaj – suntem bucuroși să vă oferim consultanță.

Nu completați acest câmp:
Vytvořil Shoptet | Design Shoptak.cz.