Încălzire electrică în podea

Încălzirea în pardoseală electrică aparține sistemelor de încălzire locale. Transformarea energiei electrice în căldură și transferul acesteia în spațiu are loc într-o singură unitate compactă, direct în încăperea încălzită. Randamentul transformării este aproape 100%, fără pierderi inutile în transportul energiei la locul de consum. Încălzirea este ecologică, în locul respectiv nu având loc nicio poluare a mediului. Nu este nevoie de șemineu, de depozit de combustibil sau spațiu pentru o cameră de ardere sau pentru un cazan. Distribuția energiei electrice comparativ cu alte substanțe purtătoare de căldură este mult mai simplă și mai ieftină din punct de vedere investițional, cu mai mici intervenții în structurile de construcție sau cerințe de spațiu. Din punct de vedere al propagării fluxului termic de la pardoseala încălzită în interior, se aplică aceleași principii ca la tipul cu apă caldă. O mare avantaj al încălzirii cu energie electrică este posibilitatea măsurării exacte a acesteia la fiecare consumator în parte, ceea ce îl încurajează pe acesta să încerce să reducă, în măsura posibilităților, consumul.

 

Posibilitățile de utilizare a sistemelor de încălzire în pardoseală electrică sunt foarte ample. Sistemul poate asigura confortul termic ca sursă de căldură de bază sau poate servească ca încălzire suplimentară pentru temperarea pardoselei la o temperatură plăcută. Întrucât încălzirea poate funcționa în diferite regimuri de încălzire, de la care depinde construcția pardoselei și puterea surselor de căldură, sistemul este potrivit nu doar pentru clădiri noi, ci se aplică și ca una dintre opțiuni la reconstrucție. Poate fi instalat pe întreaga suprafață a pardoselei sau pot fi încălzite doar anumite părți. Întrucât nu există riscul înghețării sistemului, este potrivit și pentru încăperi sau clădiri încălzite doar ocazional. Spectrul aplicațiilor sistemelor de elemente electrice ale instalației de încălzire poate fi grupat în aceste domenii:

• încălzire și temperare pe suprafețe mari,

• sisteme de protecție,

• aplicații speciale.

 

 

Evoluția istorică a încălzirii electrice

 

Încălzirea cu energie electrică nu are o tradiție bogată în Slovacia. Începuturile se situează în anii 1930, când era încălzit electric doar câteva zeci de case. După al Doilea Război Mondial, acest mod de încălzire a fost practic interzis din cauza lipsei acute de energie electrică și rețele de distribuție. Electricitatea se folosea în mod preferențial pentru a asigura nevoile unor domenii unde era irelocabilă (iluminat, motoare), dar și pentru gătit, călire și prepararea apei calde.

 

Începutul dezvoltării încălzirii electrice se situează în anii 1960, când energia electrică a început să fie promovată în special pentru consumul de acumulare, care urma să servească la egalizarea sarcinii rețelei electrice. Pentru acest tip de consum s-a introdus o tarifă avantajoasă. A apărut și prima dispoziție pentru autorizarea încălzirii electrice în clădiri, care impunea cerințe stricte privind caracteristicile termotehnice ale peretelui exterior. Dezvoltarea încălzirii electrice a avansat încet, deoarece lipsea sortimentul de electrocasnice de încălzire, tehnicile de reglare și experiența în domeniul proiectării. De asemenea, prețul electricității era semnificativ mai mare decât al altor tipuri de combustibil.

 

În anul 1969, energia electrică a devenit una dintre mediile prin care s-ar putea rezolva curățenia aerului. Era autorizată în special pentru construcții noi și ca înlocuitor al combustibililor solizi în sfera neindustrială. Începeau să se creeze condiții favorabile pentru dezvoltarea încălzirii de acumulare prin reconstrucția rețelelor secundare, stabilind o tarifă adecvată pentru gospodării cu consum de acumulare, precum și prin activități de promovare și consultanță. În această perioadă, în Slovacia erau încălzite electric aproximativ 10 000 de gospodării, iar în majoritatea cazurilor era vorba despre încălzire suplimentară sau temporară.

 

Presiunea asupra dezvoltării încălzirii electrice a apărut după criza țițeiului din anul 1973, cauzată de creșterea prețurilor combustibililor lichizi. A crescut proporția producției de energie electrică în centralele nucleare și s-a dezvoltat treptat tehnologia de control al consumului de electricitate din partea energiei electrice. Pe piață a început să apară un sortiment mai larg de electrocasnice de încălzire, dispozitive moderne de automatizare și tehnici de reglare. În anii 1980, în Slovacia erau încălzite cu pereți de acumulare aproximativ 25 000 de gospodării, iar sortimentul s-a extins și la pereți de încălzire hibridi.

 

Dezvoltarea rapidă a încălzirii electrice a început în anii 1990. Sortimentul de instalații de încălzire de la producătorii locali și străini s-a diversificat cu tipuri noi. Criza țițeiului din anul 1991 a dus la creșterea prețurilor combustibililor gazoși, ceea ce a provocat o schimbare neașteptat de favorabilă a prețului energiei electrice. A fost introdusă o nouă tarifă pentru încălzirea electrică directă. În această perioadă, aproximativ 40 000 de apartamente erau încălzite doar cu electricitate, dintre care 90% cu pereți de acumulare. Schimbările în consumul de energie electrică au avut loc nu doar în volum, ci și în structură. O mai mare parte a consumului a fost în gospodării și în sfera terțiara.

 

Începând din anul 1993, a avut loc o dezvoltare rapidă și aproape necontrolată a încălzirii electrice directe. Această situație a apărut ca urmare a unei tarife foarte avantajoase pentru consumuri directe, a costurilor de investiție mici pentru sistemul de încălzire și a sortimentului bogat de instalații de încălzire directă. Această explozie a adus o serie de probleme. Capacitatea rețelelor electrice, în special la nivelul tensiunii joase și înalte, a fost insuficientă. S-au aprofundat diferențele în diagrama zilnică de sarcină; pentru stabilizarea acesteia urma să servească încălzirea de acumulare. Cerințele dispozițiilor în vigoare, care stabilesc condițiile de instalare a încălzirii electrice în clădiri, nu au fost respectate. Încălzirea s-a realizat în clădiri cu mari pierderi termice, ceea ce a dus la creșterea cheltuielilor de funcționare cu 100-250 %.

 

De la sfârșitul anilor 1990, se poate observa o ușoară scădere a interesului pentru încălzirea electrică, cauzată de creșterea constantă a prețului energiei electrice. În prezent, în Slovacia, încălzirea electrică reprezintă aproximativ 4% față de alte tipuri de încălzire. Pentru comparație, în Cehia este aproximativ 8%, în Austria 10%, în Germania 10%.

 

Calculul încălzirii în pardoseală electrică

 

Calculul termotehnic al încălzirii în pardoseală electrică include:

• proiectarea compoziției pardoselei și a materialelor fiecărui strat;

• determinarea condițiilor termice în pardoseală în timpul funcționării sistemului;

• stabilirea puterii surselor de căldură.

 

Tipurile de bază ale încălzirii în pardoseală electrică

 

Construcția suprafeței de pardoseală încălzită depinde de regimul de lucru ales al sistemului de încălzire, care poate fi de acumulare, semi-acumulare sau directă. Regimul de lucru determină cerințele privind grosimea stratului de acumulare, adâncimea de instalare a elementelor de încălzire, calitatea izolației termice și tipul pardoselii, respectiv tipul elementului de încălzire utilizat. Construcția pardoselei și adâncimea de instalare a planului cablurilor de încălzire determină și mărimea și raportul fluxurilor termice din planul axei cablului încălzit în ambele direcții verticale.

 

Mod de încălzire cu acumulare

 

Sistemul de încălzire, având în vedere durata limitată de încărcare și nevoia de acumulare termică pe termen lung, este caracterizat de cea mai masivă construcție de pardoseală. Placa de acumulare este formată dintr-un strat de beton, a cărui grosime variază între 90 și 150 mm în funcție de nevoia de acumulare. Elementele de încălzire se plasează la o adâncime de aproximativ o treime de la partea de jos, astfel că turnarea betonului se face în două faze. Pentru a minimiza pierderea de căldură în jos, este necesară o izolație termică de calitate, plasată sub suprafața de încălzire (50-60 mm). Puterea instalată a sursă de căldură variază între 160 și 200 W/m2, în funcție de scopul încăperii încălzite.

 

Mod de încălzire semi-acumulativ

 

Distribuția timpului de încărcare și posibilitatea de a fi reîncărcat în caz de nevoie permite o grosime mai mică a stratului de acumulare. Pentru acumularea necesară este suficientă o grosime de 60-90 mm, iar planul de plasare al cablurilor de încălzire se plasează la jumătatea stratului. Stratul izolator termic are o construcție și calitate similară cu cea din modul de acumulare. Puterea instalată a sursă de căldură variază între 120 și 160 W/m2.

 

Mod de încălzire direct

 

Datorită consumului de energie electrică din rețea în timpul întregului ciclu de funcționare, nu este necesară depozitarea căldurii într-un rezervor. Stratul de beton servește doar pentru plasarea elementelor de încălzire, iar grosimea sa este maxim 50 mm, sau se poate plasa direct sub stratul de acoperire, ceea ce duce la o mai mare dinamică a sistemului. Planul de plasare al cablurilor de încălzire se amplasează cât mai aproape de suprafața pardoselii. Puterea instalată a sursă de căldură este cu o treime până la jumătate mai mică decât în cazul modului de acumulare, variazând între 80 și 140 W/m2. Izolația termică de la bază poate fi mai subțire.

 

Calcul termotehnic al încălzirii pe pardoseală electrice

 

La proiectare este necesar să se respecte aceste condiții limită:

• pierderile totale de căldură ale încăperii;

• caracterul spațiului încălzit (cameră de locuit, bucătărie, hol etc.);

• regimul de funcționare al încăperii (permanent, nepermanent sau alt tip de prezență);

• regimul de funcționare al sistemului de încălzire (cu acumulare, semi-acumulativ, direct);

• suprafața pardoselii disponibilă pentru plasarea planului de încălzire;

• cerințele privind pardoseala.

 

Proiectarea compoziției structurii pardoselii

 

Pentru funcționarea optimă a sistemului de încălzire pe pardoseală electrică este importantă proiectarea corectă a compoziției straturilor de deasupra și dedesubtul planului de plasare a cablurilor de încălzire, grosimea acestora și conductibilitatea termică. Rezistențele termice ale acestor straturi influențează temperatura suprafeței elementelor de încălzire, motiv pentru care este necesar să se asigure faptul că nu se depășește valoarea maximă stabilită de producător. În caz contrar, izolația cablurilor se supraîncălzește și se degradează, ceea ce reduce durata de viață a elementului. Prin urmare, este necesar să se asigure o evacuare fără probleme a căldurii din planul de plasare a cablurilor de încălzire, ceea ce garantează un material înconjurător al elementului de încălzire cu o conductibilitate termică mai mare de 0,1 W/m. K.

 

Nuclul rezistiv

 

Aici are loc transformarea directă a energiei electrice în energie termică. Alegerea adecvată a materialului conductor și dimensiunile geometrice ale acestuia pot influența semnificativ puterea termică rezultată a cablului, precum și sarcina termică asupra materialelor cablului. În funcție de construcție, acestea pot fi împărțite în trei grupe:

• fire rezistive,

• cabluri rezistive,

• amestecuri de polimeri semiconductori între două conductoare de cupru.

Nuclele rezistive pot avea o secțiune transversală rotundă sau pot fi realizate sub formă de panglică plană. Sunt realizate din aliaje metalice de cupru cu adaos de nichel, mangan sau crom. Caracteristica lor distinctivă este coeficientul mic de dilatare termică și coeficientul mic de rezistență termică. Sunt produse cu diametre de O, 1-4 mm, cu o putere termică de la 5 la 70 W/m, care depinde în mod semnificativ de secțiunea cablului și de numărul de nucle. O altă grupă specială de cabluri de încălzire o reprezintă conductoarele auto-regulatoare. Sunt compuse din două fire paralele de cupru, între care este creat un pod dintr-un element rezistiv dependent de temperatură. Puterea cablului scade pe toată lungimea acestuia odată cu creșterea temperaturii (și invers), astfel că în niciun caz nu se poate ajunge la supraîncălzirea termică a acestuia, nici măcar în cazul suprapunerii mai multor elemente.

 

Învelișul izolator

 

Poate fi simplu sau dublu, în funcție de scopul utilizării cablului, fiind realizat în mod obișnuit din materiale pe bază de polimeri. Funcția sa de bază este izolarea conductorului și, în același timp, evacuarea căldurii generate. Prin urmare, ar trebui să se caracterizeze prin bunele sale proprietăți de izolare electrică, o mare rezistență termică, o bună conductibilitate termică, caracteristici mecanice corespunzătoare și o bună prelucrabilitate. Materialul învelișului izolator și, eventual, acoperirea cablurilor de încălzire pot varia, iar în acest caz pot apărea influențe reciproce, care pot fi destul de pronunțate, în special la temperaturi mai mari. Prin urmare, se recomandă combinații reciproce ale materialelor polimerice.

 

Elemente de protecție

 

Le compun plasajul metalic, acoperirea sau combinația lor. Servesc pentru creșterea rezistenței mecanice a cablului de încălzire sau ca o altă protecție electrică în condiții în care este necesar (de exemplu, într-un mediu cu pericol de explozie).

 

Cablurile de încălzire au o gamă largă de aplicații în aceste domenii:

• încălzire și menținerea temperaturii pe suprafețe mari,

• protecția împotriva înghețului și a înghețului,

• aplicații tehnologice în industrie,

• aplicații în agricultură,

• cazuri speciale de utilizare.

 

Cablu pentru încălzire și menținerea temperaturii pe suprafețe mari

 

Cablu cu un singur sau două conductoare și un înveliș izolator dublu, eventual cu un plasaj de protecție, se folosesc cel mai frecvent. Sunt folosite pentru încălzirea și menținerea temperaturii pe suprafețe mari ale spațiilor interioare sau exterioare, precum și pentru protecția împotriva înghețului a trotuarelor, rampei de acces, podurilor, drumurilor etc. Se plasează în straturi de beton sau în straturi de mortar de nivelare sub pardoseală sau sub pavaj, fiind potrivite și în încăperi cu umiditate ridicată. Pentru aplicații de încălzire interioare se folosesc cabluri cu o putere de 10-20 W/m, iar pentru încălzirea exterioară se permit sarcini de putere mai mari, care depind însă de condițiile specifice de răcire. Cablurile creează cercuri de încălzire, care au la capete conductoare reci; acestea permit conectarea la o tensiune de 230 V, mai rar 400 V. Se încălzesc până la o temperatură maximă a nucleului de 80 cc. Grosimea totală a cablurilor folosite în interior variază între 4,5 și 8,5 mm, în funcție de tipul specific folosit.

 

Rugă electrică de încălzire

 

Este compusă dintr-un țesăt de suport, la care este fixat meandric un cablu de încălzire cu un diametru maxim de 3 mm, care are la ambele capete conductoare reci de cupru. Grosimea totală a rugii este de aproximativ 2,5-3,5 mm. Rugile se produc în lățimea standard de 0,5 m și în lungimi de la 1 la 20 m, cu o putere de la 100 la 160 W/m2 (în funcție de producător). Puterea totală de încălzire dorită se obține prin combinarea adecvată a pieselor individuale.

 

Rugile sunt destinate în special pentru încălzirea spațiilor interioare, fie ca încălzire principală, fie ca încălzire suplimentară, dar pot fi folosite și pentru alte aplicații. Datorită grosimii mici, sunt potrivite în special la renovarea pardoselilor. Avantajul lor este reducerea semnificativă a timpului de montaj, limitarea posibilității de apariție a greșelilor la montaj și deteriorarea cablului de încălzire. Potrivirea utilizării rugilor pentru diferite scopuri este determinată de tipul cablului folosit.

 

Foile de încălzire electrică

 

Elementul de încălzire este format din două foi de poliester laminat, între care se află o strat de grafit omogenizat. Pe marginile foi se găsesc conductele de alimentare. Lățimea activă a foi este de 0,5 m, pe ambele părți se află benzi pasive de 0,05 m, care sunt destinate fixării foi la structura podelei. Lățimea totală a foi este de 0,6 m. Se fabrică cu puteri de 150 și 200 W/m2 pentru încălzire electrică prin pardoseală pentru montare în beton, 60 W/m2 pentru podele din lemn și 80 W/m2 pentru podele din laminat. Grosimea totală a foi este de aproximativ 0,4 mm. Se folosește pentru încălzire electrică prin pardoseală și temperarea încăperilor clădirilor noi, dar datorită grosimii mici este în special potrivită pentru reparații, deoarece poate fi plasată direct pe podeaua veche sub noua strat de acoperire.

 

 

 

Instalarea încălzirii prin pardoseală

 

Instalarea încălzirii electrice prin pardoseală se desfășoară în aceste etape:

• crearea suprafeței de încălzire a podelei,

• lucrări de montaj,

• testarea podelei de încălzire.

 

Crearea suprafeței de încălzire pentru încălzire electrică prin pardoseală

 

Compoziția finală a structurii podelei, comparativ cu modul cu apă caldă, poate fi diferită, în funcție de anumite particularități ale tipului electric, cum ar fi modul de încălzire diferit sau elementul de încălzire utilizat.

 

Metode de realizare a suprafeței de încălzire a podelei

 

Din punct de vedere al tehnologiei de realizare, suprafața de încălzire a podelei poate fi realizată în trei moduri de bază:

• montare în beton,

• montare direct sub stratul de acoperire al podelei,

• montare în podele din lemn.

 

Montare în beton

 

Elementele de încălzire se toarnă într-un strat de beton, care este format din două părți:

• stratul de egalizare, în care este plasată suprafața de încălzire și reprezintă 1/3 până la 1/2 din grosimea totală a plăcii de beton, în funcție de regim;

• stratul de acoperire, în care se toarnă elementele de încălzire.

În cazul modului direct, elementele de încălzire pot fi plasate și direct pe izolația termică și apoi toarse cu mortar de beton sau cu șapă de ciment. În cazul cablurilor termice, între ele și izolație se plasează o rețea metalică; placa sau fâșia de încălzire se fixează direct pe izolație. Trebuie să fie asigurată o evacuare fără probleme a căldurii de la suprafața elementelor de încălzire, altfel acestea se supraincalzește și apoi durata de viață se reduce. Prin urmare, nu trebuie să fie îngropate în materialul izolator termic sau înconjurate de acesta.

 

Montare sub stratul de acoperire al podelei

 

Această metodă se folosește în mod direct pentru a obține o dinamică maximă a sistemului de încălzire și în cazul renovării podelelor vechi, sau acolo unde nu este disponibilă suficientă înălțime constructivă a camerei. Elementele de încălzire se pun direct pe stratul izolator termic al structurii de podea nouă sau existentă, conform regulilor menționate. Suprafața de încălzire se toarnă cu stratul de acoperire din mortar de egalizare sau cu șapă și apoi se aplică stratul de acoperire, cel mai adesea gresie sau podea laminată.

 

Montare în podele din lemn

 

În cazul instalării sistemului de încălzire în podele din lemn, elementele de încălzire se pun pe izolația termică, fiind valabilă aceeași regulă ca și în cazul metodei umede. Între suprafața de încălzire și partea inferioară a podelei din lemn trebuie să fie creată o zonă de aer de minimum 25 mm.

 

Metode de așezare a elementelor de încălzire pentru încălzire electrică prin pardoseală

 

Elementele de încălzire pentru încălzire electrică prin pardoseală sunt cabluri de încălzire, plăci de încălzire și foi de încălzire.

 

Cabluri de încălzire

 

Elementele de încălzire se încălzesc în întreaga lor lungime, respectiv suprafață, uniform, ceea ce duce la o temperatură uniformă a suprafeței de încălzire a podelei. Din punct de vedere al gradientului termic orizontal, se poate observa o scădere a temperaturii în direcția de la peretele exterior spre cel interior, similar cu tipul cu apă caldă. Acest fenomen poate fi parțial eliminat prin crearea de zone perimetrale cu o putere mai mare. Circuitul de încălzire se creează prin așezarea cablurilor de încălzire în formă de meander, iar distanța dintre conductoare depinde de sarcina de putere a cablului și de puterea de suprafață dorită a sistemului.

 

Teologie și montaj încălzire electrică prin pardoseală

 

În această secțiune vom descrie modul de realizare a suprafeței de încălzire a podelei cu elemente de încălzire electrice înglobate în beton sau plasate direct sub stratul de acoperire al podelei, iar secvența pașilor este aceeași ca și în cazul tipului cu apă caldă realizat prin metoda umedă. Ne vom concentra asupra diferențelor, care constau în anumite aspecte ale tehnologiei și montajului.

 

Pregătirea clădirii

 

Suprafața de încălzire a podelei se așează abia după finalizarea tuturor lucrărilor de tencuiere și a izolațiilor. Înainte de tencuirea interioară, este necesar să se instaleze cablurile și conexiunile electrice ale sistemului de încălzire, iar conductele de alimentare se dimensionează în funcție de puterea planificată a circuitelor corespunzătoare de încălzire și trebuie să îndeplinească acești parametri:

• alimentare pentru încălzirea spațiilor < 1 O m2, cablu de cupru 3 x1,5 mm2;

• alimentare pentru încălzirea spațiilor > 1 O m2, cablu de cupru 3 x 2,5 mm2;

• alimentare pentru încălzirea zonelor perimetrale și pentru alte surse de căldură suplimentare < 2 kW, cablu de cupru 3 x 1,5 mm2;

• în cazul utilizării unor ceasuri de comandă centrale, este necesar să se instaleze un cablu de cupru de comandă 1 x 1,5 mm2 la fiecare termostat

 

În locurile în care vor fi reglatoare, se montează cutii de instalare. Poziționarea reglatoarelor depinde de funcția camerei și de cerințele investitorului. Termostatele cu senzori de temperatură pentru spațiu ar trebui să fie plasate astfel încât funcționarea lor să nu fie influențată de factori neplăcuți (însoire, raze de căldură, curent de aer etc.). Termostatele se conectează la alimentarea electrică. Elementele de încălzire trebuie să fie conectate fix prin reglatoare, nu este permisă o conexiune mobilă. Poziționarea locurilor de alimentare se realizează conform documentației tehnice. De la termostat spre podea trebuie să fie trase două țevi flexibile de instalare electrică pentru conectarea părții reci a cablului de încălzire și pentru senzorul de temperatură al podelei. Întreaga instalare electrică trebuie să fie realizată conform reglementărilor în vigoare.

 

Regulile pentru pregătirea podelei, așezarea benzilor izolatoare perimetrale, izolația termoacustică, fâșia de hidroizolare, formarea șanțurilor de dilatare, așezarea șapei de beton și a stratului de acoperire sunt aceleași ca și în cazul tipului cu apă caldă.

 

Pun¤area elementelor de încălzire electrică

 

Elementele de încălzire electrică se pun în funcțiune conform unor planuri pregătite în prealabil pentru fiecare cameră, în care se indică amplasarea meandrelelor de încălzire, eventual ale panglicilor sau foliilor și poziția capetelor reci în cutii de montaj. Trebuie să se țină mereu cont de faptul că elementele de încălzire se amplasează doar în suprafețe libere, neacoperite, deci este necesar să se cunoască cel puțin amplasarea aproximativă a mobilierului din cameră. Dacă peste suprafața de amplasare a cablurilor de încălzire se amplasează mobilier, este necesar să se asigure o ventilație liberă a aerului.

 

Montaj în beton

 

În acest caz, ca elemente de încălzire se folosesc cel mai adesea cabluri și plase de încălzire. În cazul modului de acumulare și semi-acumulare, se aplică mai întâi o strat egalizator de beton pe izolația hidrofugă (1/3 până la 1/2 din grosimea plăcii de beton rezultate, determinată de proiectant prin calcul). Amestecul de beton trebuie să fie perfect compactat, fără fragmente ascuțite, suprafața trebuie să fie netedă, fără proeminențe și neregularități, bătută cu peria. Înainte de amplasarea elementelor de încălzire, se aplică un strat de impermeabilizare.

 

Pentru a preveni deteriorarea elementelor și pentru a respecta distanța prescrisă între cabluri sau pentru a evita suprapunerea plăcilor de încălzire, cablurile trebuie fixate ferm pe suport la montaj. Pentru fixarea fermă a cablurilor de încălzire se folosesc de obicei panglici de montaj, care se fixează în placa de beton perpendicular pe direcția planificată de punere a cablurilor termice. Distanța între panglici trebuie să fie maxim 1 m, în cazul unor distanțe mai mari, se pot distruge distanțele uniforme ale cablurilor la betonare. Panglicile au fixări pentru cabluri la distanțe standardizate, de exemplu 25 mm.

 

O altă variantă este fixarea cablurilor la o rețea de oțel. Această metodă se alege în cazul unei plăci de beton subțiri în modul direct, sau dacă armarea pentru podea este prescrisă din motive statice. Dezavantajul este o mai mare dificultate în montarea elementelor și un risc mai mare de deteriorare mecanică la punere. Pe suprafețe potrivite, meanderul de încălzire, răsucit liber pe suport, poate fi fixat cu bandă adezivă. Cablurile se fixează la distanțe conform calculului, respectând minimul de curbare a cablului, prescris de producător. Distanța dintre cabluri și pereții verticali și obiectele de mobilier trebuie să fie minim 50 până la 100 mm. Dacă elementul de încălzire este încruntat, se desfășoară și se conectează temporar la tensiune, până când devine suficient de flexibil. Elementele de încălzire se amplasează abia după solidificarea suficientă a plăcii de beton (2 până la 4 zile), de obicei de la ferestre spre uși. La punerea cablurilor electrice, este necesar să se respecte aceste reguli:

• Este necesar să se acorde atenție pentru a nu deteriora cablurile, de exemplu cu unelte de lucru. Dacă cablul este deteriorat, nu trebuie reparații temporare, ci înlocuit cu un altul.

• Partile active ale cablurilor nu trebuie să se intersecteze, să se atingă sau să fie pur și simplu trecute prin aer, nu trebuie să fie în contact cu țevile de apă, cu baia etc.

• Cablurile nu trebuie tăiate. Doar capetele reci pot fi tăiate.

• Conexiunea dintre capătul rece și cablul de încălzire nu trebuie instalată într-o curbă.

• Cablurile nu trebuie să treacă niciodată prin articulații de dilatare.

• Dacă capetele reci trec prin articulații de dilatare, trebuie să fie plasate liber în două țevi concentrice de protecție

 

În același timp cu elementele de încălzire, se amplasează în planul de punere a cablurilor de încălzire senzorul de podea al termostatului, conform următoarelor reguli:

• Senzorul împreună cu cablul se amplasează într-o țeavă de protecție electrică, între două cabluri adiacente.

• Extremitatea țevii trebuie etanșată pentru a preveni pătrunderea amestecului de beton.

• Țeava de protecție se montează înainte de punerea cablurilor.

 

Elementele de încălzire se instalează la temperaturi mai mari de 5 °C. După fixarea elementelor, se măsoară rezistența conductorului și a izolației sale. Dacă totul este în ordine, se aplică un strat de acoperire cu amestec de beton. Amestecul trebuie să acopere complet elementul de încălzire, pentru a nu apărea bule de aer, care ar reduce eficiența transferului de căldură de la suprafața cablurilor. La stratificarea sa, trebuie să se acorde din nou atenție pentru a nu deteriora elementele. În final, se măsoară din nou rezistența circuitelor de încălzire. Partile active ale elementelor și cablurile reci trebuie să fie îngropate în beton, niciodată nu trebuie să vină în contact cu aerul. Stratul de acoperire al podelei se amplasează abia după uscarea completă a amestecului de beton (28 până la 30 de zile).

 

După finalizarea tuturor lucrărilor de construcție, se montează termostatele, senzorii de temperatură ai podelei și întregul sistem este pus în funcțiune.

 

Montaj direct sub stratul de acoperire al podelei

 

În acest caz este de dorit ca grosimea finală a structurii podelei să fie minimă, deci se folosesc de obicei plase subțiri de încălzire și folii de încălzire. Suprafața pe care se amplasează trebuie să fie perfect curată, netedă, fără praf și obiecte ascuțite. Se aplică un strat adecvat de impermeabilizare și elementele de încălzire se pun abia după uscarea sa. În cazul unei reconstrucții, suprafața de încălzire a podelei poate fi amplasată și pe stratul original de acoperire. Dacă este formată din plăci, trebuie să fie suficient de plană, iar mici defecțiuni trebuie remediate. În cazul în care stratul original este format din produse de lemn (parquet, lemn stratificat), nu trebuie să fie compromisă rezistența sa. Suprafața trebuie să fie acoperită cu un strat egalizator pentru separarea elementelor de încălzire. Din motive de siguranță la incendiu, grosimea acestuia trebuie să fie minim 5 mm.

 

În podea se taie o groapă pentru țeava de protecție cu senzorul de temperatură al podelei, care va duce la cutia de montaj. Extremitatea țevii trebuie etanșată și poziția sa fixată. În plus, în suprafața de bază se creează capsule pentru amplasarea partilor active și a capetelor reci.

 

Elementele de încălzire se desfășoară conform planului de punere și se pregătesc pentru amplasare. Pentru a preveni deplasarea lor la montaj, trebuie fixate ferm pe suport. Fixarea poate fi realizată în mai multe moduri. Elementele de încălzire pot fi autoadezive, iar liantul special aplicat permite lipirea și desprinderea repetată. Pot fi fixate cu bandă adezivă sau împinse într-un strat de mastix elastic.

 

La punere este din nou necesar să se acorde atenție pentru a nu deteriora elementul de încălzire și pentru a măsura din nou valorile rezistenței. Benzile de încălzire se pun individual, iar benzile paralele nu trebuie să se suprapună. Dacă este necesară o schimbare a direcției benzii, în cazul unei plase, se taie țesătura purtătoare până aproape de conductorul de încălzire. Banda poate fi deviată cu un unghi de până la 180°, dar conductorul nu trebuie să rămână tensionat. Suprapunerile de țesătură trebuie eliminate. Dacă se folosește o folie de încălzire, după fixare, se acoperă cu o barieră paraneu, care se ridică suficient de sus pe perete și se fixează. Capetele reci ale elementelor trebuie să fie duse în cutia de montaj, în afara benzilor amplasate.

 

Pe întreaga suprafață de încălzire se aplică un mortar de egalizare sau un mastix adeziv, astfel încât elementele de încălzire să fie acoperite uniform și să nu apară bule de aer. Este necesar să se măsoare din nou puterea elementelor de încălzire. Dacă totul este în ordine, se poate amplasa stratul de acoperire.

 

Teste a încălzirii electrice la podea

 

Încălzirea la podea se pune în funcțiune abia după solidificarea completă a betonului, după 4 până la 6 săptămâni. Temperatura podelei trebuie crescută treptat, deoarece la pornirea la capacitate maximă ar putea apărea o evaporare intensă a apei din beton, în apropierea elementelor de încălzire, și formarea de bule de aer. Prima pornire se realizează la o temperatură redusă, maxim 20 °C. Este necesar să se respecte acest procedeu:

• punerea în funcțiune se realizează cu acordul furnizorului sistemului de încălzire;

• prima ziua, temperatura podeții este cu 5 °C mai mare decât temperatura camerei încălzite;

• a doua zi și zilele următoare, temperatura crește cu 5 °C pe zi, până când temperatura suprafeței podeții ajunge la 30 °C;

• temperatura podeții trebuie menținută la 30 °C cel puțin timp de trei zile;

• apoi temperatura suprafeței scade cu 10 °C pe zi, până la valoarea inițială;

• dispozitivele de comandă și reglare trebuie setate la valorile standard înainte de pornirea sistemului.

Se întocmește un proces verbal al încercării. După finalizarea tuturor lucrărilor, firma de execuție îi transmite clientului documentația tehnică și desenul valid, procesul verbal al încercării și instrucțiunile de utilizare pentru utilizator.

 

 

Bibliografie:

Dušan Petráš, Miroslav Kotrbatý: Încălzirea spațiilor mari și a halelor