Încălzire în pardoseală preț
Principul metodei de calcul
Metoda de calcul pentru cazurile de bază se bazează pe următoarele ipoteze:
• distribuția temperaturii (temperatura aerului și temperatura de calcul) este uniformă,
• pierderile de căldură se calculează în condiții de regim stabil, în baza ipotezei unor caracteristici constante, cum ar fi temperaturile, caracteristicile construcțiilor etc.
• de la rezultatul acesteia depinde și prețul încălzirii prin pardoseală
Metoda de calcul pentru cazurile de bază poate fi utilizată pentru majoritatea clădirilor:
• ale căror înălțime a încăperilor nu depășește 5 m,
• care sunt încălzite sau se presupune că vor fi încălzite la o temperatură constantă,
• în care se presupune că temperatura aerului și temperatura operativă sunt egale,
În clădirile slab izolate termic sau în perioada de încălzire cu sisteme de încălzire:
• cu o mare parte a componentei convective de propagare a căldurii, de exemplu, cu încălzire prin aer cald,
• sisteme de încălzire cu suprafețe mari și o componentă semnificativă de radiație, de exemplu, cu încălzire prin pardoseală sau prin tavan, la care poate apărea o diferență semnificativă între temperatura aerului și temperatura operativă, precum și o deviație față de o distribuție uniformă a temperaturii în încăpere, poate duce la o deviație semnificativă față de cazul de bază. În primul rând se calculează pierderile de căldură. Aceste rezultate se utilizează apoi pentru determinarea puterii termice proiectate, care este importantă în determinarea prețului încălzirii prin pardoseală.
Pentru calculul pierderilor termice proiectate ale spațiului încălzit, trebuie luate în considerare următoarele condiții:
• pierderea termică proiectată prin transmitere, care reprezintă pierderea termică către exterior prin conducția căldurii prin construcțiile de închidere, precum și propagarea căldurii între spațiile încălzite datorită faptului că spațiile adiacente sunt încălzite sau se presupune în mod obișnuit că vor fi încălzite la diferite temperaturi; de exemplu, se presupune că spațiile adiacente din apartamentele vecine pot fi încălzite la o temperatură specifică, care corespunde unui apartament neocupat,
• pierderea termică proiectată prin ventilație, care reprezintă pierderea termică către exterior ca rezultat al ventilației sau infiltrației prin construcțiile de închidere ale clădirii sau propagarea căldurii prin ventilație de la un spațiu încălzit la un alt spațiu încălzit din interiorul clădirii. (STN EN 12831)
Pierderile termice proiectate nu influențează prețul încălzirii prin pardoseală, dar contribuie semnificativ la obținerea confortului termic.
Pașii metodei de calcul pentru spațiul încălzit sunt următorii (vezi imaginea):
• determinarea valorilor temperaturii exterioare de calcul și a temperaturii exterioare medii anuale,
• determinarea stării spațiilor (încălzite sau neîncălzite) și determinarea valorilor temperaturii interioare de calcul ale fiecărui spațiu încălzit,
• determinarea dimensiunilor și caracteristicilor termice ale tuturor construcțiilor pentru toate spațiile încălzite sau neîncălzite,
• calculul pierderii termice specifice prin transmitere și înmulțirea acesteia cu diferența de temperatură de calcul; rezultatul este pierderea termică proiectată prin transmitere,
• calculul pierderii termice specifice prin ventilație și înmulțirea acesteia cu diferența de temperatură de calcul; rezultatul este pierderea termică proiectată prin ventilație,
• calculul pierderii termice totale proiectate a spațiului încălzit ca sumă a pierderilor termice proiectate prin transmitere și a pierderilor termice proiectate prin ventilație,
• calculul puterii termice necesare pentru încălzirea spațiului încălzit, adică a puterii suplimentare necesare pentru compensarea efectului întreruperii încălzirii,
• calculul puterii termice totale proiectate a spațiului încălzit ca sumă a pierderii termice totale proiectate și a puterii termice necesare pentru încălzire. (STN EN 12831)
După determinarea și calcularea valorilor, acestea devin factori determinanți pentru calculul prețului încălzirii prin pardoseală.
Metoda de calcul pentru o parte a clădirii sau pentru întreaga clădire
Pentru proiectarea surselor de căldură, de exemplu, ale unui schimbător de căldură sau ale unui cazan, trebuie calculată puterea termică totală proiectată a unei părți a clădirii sau a întregii clădiri. Metoda de calcul se bazează pe rezultatele calculului pe baza fiecărui spațiu. Pașii metodei de calcul pentru o parte a clădirii sau pentru întreaga clădire sunt următorii:
• adunarea pierderilor termice proiectate prin transmitere ale tuturor spațiilor încălzite, fără a lua în considerare propagarea căldurii în interiorul granițelor sistemului determinat, cu scopul de a calcula pierderea termică totală proiectată prin transmitere pentru o parte a clădirii sau pentru întreaga clădire,
• adunarea pierderilor termice proiectate prin ventilație ale tuturor spațiilor încălzite, fără a lua în considerare propagarea căldurii în interiorul granițelor sistemului determinat, cu scopul de a calcula pierderea termică totală proiectată prin ventilație pentru o parte a clădirii sau pentru întreaga clădire,
• adunarea pierderii termice totale proiectate prin transmitere și a pierderii termice totale proiectate prin ventilație cu scopul de a calcula pierderea termică totală proiectată pentru o parte a clădirii sau pentru întreaga clădire,
• adunarea valorilor puterii termice necesare pentru încălzirea tuturor spațiilor încălzite cu scopul de a calcula puterea termică totală necesară pentru încălzire pentru o parte a clădirii sau pentru întreaga clădire, care este necesară pentru compensarea efectului întreruperii încălzirii,
• calculul puterii termice totale proiectate pentru o parte a clădirii sau pentru întreaga clădire ca sumă a pierderii termice totale proiectate și a puterii termice totale necesare pentru încălzire. (STN EN 12831)
• în final, pe baza concluziilor, se calculează prețul încălzirii prin pardoseală
Calculul și proiectarea suprafeței de încălzire prin radiație
O caracteristică a suprafețelor de încălzire prin radiație este faptul că componenta termică de radiație prevalează asupra componentei convective. Pentru a atinge această prevalență, suprafețele de încălzire prin radiație au adesea forma plăcilor plane netede, fără diverse aripioare și proeminențe care ar crește proporția transferului de căldură prin convecție.
Temperatura suprafeței acestor plăci (plane din punct de vedere al propagării căldurii), încălzite local prin țevi, nu este uniformă. Prin urmare, sarcina principală în calculul teoretic al suprafețelor de încălzire prin radiație este de a determina:
• mai întâi temperatura medie a suprafeței tP (pentru plăci încălzite de un agent termic care curge prin țevi) și apoi,
• puterea termică Q (°C), respectiv puterea termică specifică q (W. m-2) (calculată în mod similar ca la corpurile de încălzire obișnuite).
Pentru calculul suprafeței de încălzire prin pardoseală se pleacă de la ipoteza că temperatura medie a suprafeței pardoselii nu depășește valorile admise din punct de vedere igienic, iar puterea termică a suprafeței de încălzire prin pardoseală va acoperi pierderile termice ale spațiului încălzit. Înălțimea puterii termice și prețul încălzirii prin pardoseală sunt interconectate.
Pentru calculul suprafeței de încălzire prin radiație se pleacă de la ipoteza că temperatura medie a suprafeței nu depășește valorile admise din punct de vedere igienic, iar puterea termică a suprafeței de încălzire va acoperi pierderile termice ale spațiului încălzit. Suprafețele de încălzire prin radiație la încălzirea la temperatură scăzută pot fi realizate constructiv:
• cu țevi încorporate,
• cu suprafețe de încălzire cu lamele.
Pentru calculul încălzirii prin pardoseală cu apă caldă se pleacă de la următoarele criterii:
- echilibrul termic al interiorului încălzit,
- pierderile termice ale încăperilor,
- calculul termotehnic al pardoselii încălzite,
- calculul hidraulic al pardoselii încălzite,
- algoritm complex de transfer termic și de masă.
Ultimul, dar nu mai puțin important factor la achiziție este și prețul încălzirii pe pardoseală.
ECHILIBRUL TERMIC AL INTERIORULUI CU ÎNCĂLZIRE PE PARDOSEALĂ
Pentru a asigura echilibrul termic al interiorului cu încălzire pe pardoseală, definim bazele propagării căldurii, formularea matematică, condițiile de confort termic și puterea termică.
PROPAGAREA CĂLDURII LA ÎNCĂLZIREA PE PARDOSEALĂ
La modul de încălzire radiant al interiorului (figura de mai jos), suprafața de încălzire P transferă fluxul termic prin radiație, fără intermediul aerului din interior, către suprafețele din jur răcite ale interiorului, iar în acest caz temperatura eficientă este întotdeauna mai mare decât temperatura aerului.
În acest caz, suprafața de încălzire radiantă P este amplasată pe una sau pe una dintre construcțiile de bază (în primul caz este integrată sau nedespărțită de construcția de bază, în al doilea caz este autonomă), adică tavanul sau pereții, sau podeaua. Vorbim apoi despre încălzirea radiantă pe suprafețe mari, tavan, perete, pardoseală.
Prețurile încălzirii pe pardoseală, adică ale produselor specifice pregătirii și montajului, le găsiți pe paginile noastre.
Bibliografie:
Dušan Petráš: Încălzirea pe pardoseală cu apă caldă
Dušan Petráš: Încălzirea la temperatură scăzută și surse regenerabile de energie
PhD. Štefan Papučík, PhD. Radovan Nosek, PhD. Richard Lenhart: Încălzirea
