Încălzire în pardoseală montaj
Montajul încălzirii în pardoseală cu apă caldă constă din următorii pași:
- crearea pardoselei de încălzire,
- tehnologia lucrărilor de montaj,
- încercările pardoselei de încălzire.
CREAREA PARDOSELEI DE ÎNCĂlzIRE
Pardoseala de încălzire oferă proiectantului posibilitatea realizării în mai multe variante. Cele diferite alternative pot fi împărțite în următoarele tipuri de bază:
După modul de realizare a pardoselei de încălzire distingem:
- realizarea uscată a pardoselei de încălzire (montaj uscat al încălzirii în pardoseală)
- realizarea umezită a pardoselei de încălzire (montaj umezit al încălzirii în pardoseală)
- realizarea pardoselei de încălzire cu ajutorul pardoselelor climatice modulare.
După modelarea circuitului de încălzire distingem:
- aranjamentul meandric al registrului de încălzire,
- aranjamentul paralel al registrului de încălzire.
Alegerea variantei potrivite, în ceea ce privește proiectarea construcției și modelarea circuitului de încălzire, depinde de mai mulți factori, însă în primul rând trebuie luată în considerare influența zonelor răcite, sub forma realizării zonelor periferice, respectiv minimizarea inegalității de temperatură a suprafeței pardoselei, eliminate prin modul bifilar de așezare.
MODURI DE REALIZARE A PARDOSELEI DE ÎNCĂlzIRE
După tehnologia de realizare a pardoselei de încălzire distingem trei moduri de bază ale montajului încălzirii în pardoseală: uscat, umezit și cu ajutorul pardoselelor climatice modulare.
a) Modul uscat
Tuburile sunt așezate într-un strat izolator plasat sub placa de beton. Sunt separate de stratul de beton printr-un strat special, fie din plastic, fie metalic. Lâma metalică crește rezistența pardoselei și permite o distribuție uniformă a căldurii.
În cazul modului uscat, pardoseala funcționează cu temperaturi mai mari ale apei de încălzire, temperatura apei la intrare poate varia între tpr = 40 și 70 °C.
Acest mod este utilizat în cazul densităților mai mici de flux termic, până la 50 W.m-2, de exemplu, în cazul acoperirii pardoselei sau a încălzirii suplimentare și peste tot acolo unde se cere o înălțime mai mică a construcției pardoselei de încălzire (de exemplu, în cazul reconstrucțiilor).
Este un mod ușor și rapid de montaj al încălzirii în pardoseală.
b) Modul umezit
Tuburile sunt înglobate direct în stratul de beton deasupra izolației termoacustice. Tuburile sunt acoperite cu beton. Temperatura apei de încălzire la intrare este estimată între tpr 35 și 55 °C, pardoseala funcționează cu un randament specific peste 50 W.m-2.
Modul umezit poate fi aplicat și în condițiile noastre, deoarece nu necesită prefabricarea elementelor individuale ale pardoselei de încălzire, iar componentele individuale ale pardoselei de încălzire sunt în esență asigurate de asortimentul intern.
c) Modul modular - pardosele climatice
Pardoselele climatice sunt profile goale, produse special pentru acest scop. Sunt așezate pe izolație termică ca o suprafață continuă, creată prin conectarea hidraulică a elementelor individuale de încălzire. Avantajul lor este flexibilitatea mai mare a sistemului de încălzire, înălțimea construcției mai mică și distribuția uniformă a temperaturii suprafeței pardoselei de încălzire.
Astfel creată, pardoseala de încălzire funcționează cu temperaturi mai mici ale apei de încălzire (tpr = 25 până la 35 °C). Aici nu se produce încă un astfel de element în mod comercial, dar există ca subiect al invenției AO 258 622.
MODURI DE MODELARE A REGISTRULUI DE ÎNCĂlzIRE
După modelare distingem două moduri de bază de a crea circuitul de încălzire: meandric și paralel.
a) Modul de așezare meandric a circuitului de încălzire. În acest caz, temperatura pardoselei este uniformă pe toată suprafața. Dezavantajul este scăderea temperaturii interne în direcția orizontală de la construcția interioară la cea exterioară. Acest fenomen poate fi parțial eliminat prin crearea unei zone periferice.
Pentru modelarea meandrică se recomandă tuburi cu diametre mai mari (de exemplu, 18 x 2 mm, 20 x 2 mm), deoarece modelarea permite raze de curbură mai mici, modelate sub un unghi de lp= 90 °C.
b) Modelarea paralelă a circuitului de încălzire este prezentată în fig. 5.6. În acest caz, temperatura apei de încălzire scade de la peretele exterior spre interior, ceea ce duce la o distribuție mai uniformă a temperaturii în încăperea încălzită. Curbele sunt modelate sub un unghi de lp= 180 °C, ceea ce necesită utilizarea tuburilor cu diametre mai mici (de exemplu, 16 x 2 mm, 17 x 2 mm).
Ambii moduri permit așezarea cu o zonă periferică, care elimină influența negativă a structurilor de construcție răcite, adică sunt plasate cel mai adesea sub ferestre, respectiv în colțurile clădirii, la o adâncime de 0,5 până la 1,0 m.
Prin așezarea bifilară a conductei de alimentare și a conductei de retur una lângă alta se poate obține aceeași temperatură medie a apei de încălzire în toate punctele circuitului de încălzire și astfel o distribuție mai uniformă a temperaturii suprafeței pardoselei de încălzire. Acest efect este mai pronunțat în cazul modelării meandrice.
TEHNOLOGIA ŞI MONTAJUL ÎNCĂlzIRII ÎN PARDOSEALĂ
Acum vom deveni familiarizați cu procesul de producție a pardoselei de încălzire în mod umezit. Proiectul de realizare a pardoselei de încălzire prezentat ia în considerare atât experiențele noastre, cât și cele străine.
Din start subliniem că, conform STN 06 0312, montarea încălzirii centrale cu tuburi înglobate în beton poate fi efectuată doar de o firmă specializată în montaj, adică de furnizorul încălzirii centrale.
Secvența tehnologiei și montajului încălzirii în pardoseală în mod umezit este următoarea:
1. pregătirea clădirii,
2. pregătirea pardoselei,
3. așezarea benzilor perimetrale de izolație,
4. așezarea izolației termoacustice,
5. așezarea foliei de hidroizolație,
6. fixarea tuburilor,
7. așezarea tuburilor de încălzire,
8. formarea șanțurilor de dilatație,
9. așezarea mortarului de beton,
10. așezarea pardoselei.
Prima condiție este ca distribuitoarele și colectoarele să fie deja realizate și instalate la locul lor conform proiectului.
CONEXIUNEA TUBURILOR
Modul de conectare a capetelor tuburilor de încălzire la montajul încălzirii în pardoseală depinde în primul rând de tipul materialului tuburilor:
1. Dacă tuburile sunt din poliolefina mai moale, se pot folosi conexiunile din bronz. Aceste conexiuni, împreună cu robinetele de închidere, oferă o conexiune fiabilă doar în cazul în care este garantat faptul că în timpul funcționării nu va apărea niciun efort mecanic asupra conexiunii. Aceste conexiuni sunt ireversibile.
```html
2. Din punct de vedere al disponibilității și al fiabilității, o metodă de conectare a țevilor la robinetele de distribuție este folosirea trecătorilor d/G. Există două tipuri:
- trecătoare fără garnitură metalică,
- trecătoare cu garnitură din bronz.
Ambii tipuri necesită, ca element intermediar, filete de radiator corespunzătoare dimensiunii pentru conectarea rapidă și deconectarea capetelor țevilor de la robinete. Prin aceasta se asigură și „dezmontabilitatea” conexiunii. Sunt fabricate în variante cu filet exterior și interior.
Conexiunea dintre trecătoare și capătul liber al țevii se realizează printr-o sudură termofuzională cu o armătură specială. Această operațiune necesită o practică suficientă pentru ca conexiunea să fie etanșă și, în același timp, să nu reducă diametrul țevii prin sudură, limitând astfel circulația.
Dacă țevile sunt foarte rigide, îndoirea acestora pe un raz de curbură mic la ieșirea în distribuitor poate cauza probleme. În acest caz se recomandă aplicarea coturilor poliolefine de 90°, în dimensiunea cerută. Ieșirea țevilor din podeaua din beton trebuie rezolvată profesional, folosind țevi flexibile pentru instalații electrice.
UMPLEREA SISTEMULUI
După conectarea tuturor circuitelor la distribuitor și colector, țevile se umplu cu apă tratată cu inhibitor. Cel mai eficient este să se umple circuitele de încălzire prin circulație. Cu ajutorul unei pompe (de exemplu, submersibile), dintr-un rezervor (butoi din polietilenă) cu apă tratată, amplasat în apropierea colectorului, apa este forțată prin robinetul de umplere al colectorului în sistem. La robinetul de umplere al distribuitorului se conectează o țeavă, iar celălalt capăt este dus în rezervorul menționat. Astfel se obține un circuit închis de circulație. Se pornește pompa și sistemul se umple fără a fi nevoie de ventilație.
În acest caz, este important ca în rezervor să fie mereu suficientă apă. În cazul țevilor transparente, procesul de umplere poate fi verificat vizual. Umplerea poate fi făcută și pe fiecare circuit în parte, prin închiderea și deschiderea robinetelor corespunzătoare.
ÎNCERCAREA LA PRESIUNE
Sistemul de țevi se umple cu apă și se efectuează o încercare la presiune, care constă din două părți:
a) încercarea la presiune a părții clasice a caldeței și a părții de distribuție,
b) încercarea la presiune a rețelelor de țevi din podea.
Prin încercarea la presiune se verifică etanșitatea sistemului la o presiune suplimentară, conform indicațiilor producătorului de țevi. Este una dintre cele mai importante operațiuni în cadrul montajului încălzirii prin pardoseală. Încercarea la presiune a părții clasice a caldeței și a părții de distribuție este cunoscută din domeniul încălzirii convective, așa că nu este subiectul acestui capitol.
Încercarea la presiune a rețelelor de țevi din podea se efectuează imediat după umplerea sistemului cu apă de încălzire. Înainte de presiune, se verifică dacă robinetele de închidere ale alimentărilor principale către distribuitor și colector sunt bine închise. Se recomandă și deconectarea acestor alimentări, deoarece, în cazul unei scurgeri, presiunea suplimentară ar putea fi pierdută prin robinetul principal de închidere în rețeaua de distribuție și în circuitul caldeței. Această scurgere ar fi greu de identificat.
Prin robinetul de umplere al distribuitorului se conectează o pompă specială de presiune, cu care se ridică presiunea apei la cinci ori presiunea de funcționare. După atingerea presiunii prescrise, se închide robinetul de umplere. Se verifică etanșitatea tuturor conexiunilor de la robinete, conexiunile de pe țevi, precum și întregul sistem de țevi din podea.
Presiunea suplimentară în țevi trebuie să dureze cel puțin 24 de ore. În acest interval, presiunea poate scădea doar la 2/3 din valoarea inițială a presiunii de test. Această scădere poate fi parțial explicată prin elasticitatea țevilor de plastic (numită și „curgere rece” a plasticului). Dacă în timpul încercării la presiune se constată orice scurgere, este necesară remedierea defecțiunii și repetarea testului.
În timpul încercării la presiune, întregul sistem de țevi amplasat în podea se fotografiază. Este important să se captureze toate detaliile. Acest document fotografic se arhivează la furnizorul sistemului. Ulterior poate fi folosit pentru remedierea defecțiunilor cauzate de factorul uman (tăierea, forarea țevii din podea).
Betonarea se efectuează într-o stare presurizată. Presiunea suplimentară trebuie păstrată în țevi timp de 7 zile după încheierea lucrărilor de betonare. Presiunea poate scădea spontan, fără a fi nevoie de o nouă presurizare. Rezultatul încercării la presiune se înregistrează în registrul de montaj.
ÎNCERCAREA DE ÎNCĂLZIRE
Prima încercare de încălzire poate fi efectuată abia după 28 de zile de la betonare, adică una dintre ultimele faze ale montajului încălzirii prin pardoseală. Primul încălzire trebuie să se desfășoare fără o creștere bruscă a temperaturii apei de încălzire. Se recomandă încălzirea pardoselii din beton cu o viteză de 5 °C pe zi (aceasta se referă la temperatura pardoselii). Acestei creșteri îi corespunde o creștere a temperaturii apei de încălzire de 0,5 °C pe oră. Desfășurarea încercării de încălzire se înregistrează în registrul de construcții.
Încercarea de încălzire se efectuează prin creșterea treptată a temperaturii cu 3 °C pe zi până la temperatura planificată a agentului de încălzire. În acest proces, se verifică:
- după încercarea de încălzire, toate conexiunile filetate și etanșările,
- pardoseala de acoperire nu se aplică mai devreme de 14 zile după încercarea de încălzire,
- pardoselile lipite pe podea rece se aplică cu adeziv corespunzător și temperatura începe să crească abia a treia zi după lipire; temperatura trebuie să crească treptat în trei zile până la atingerea temperaturii de funcționare a agentului de încălzire.
REGULAREA SISTEMULUI
După încercarea de încălzire reușită, se setează pe regulatorul echipitermic valorile conform celor calculate în proiect (dependența temperaturii medii a apei de încălzire de temperatura aerului exterior). Se verifică valorile setate în sistemul de protecție împotriva depășirii temperaturilor maxime admise ale apei de încălzire și se reglează toate elementele de reglare de la distribuitoare conform rezultatelor calculului hidraulic. Apoi se pornește încălzirea. După atingerea temperaturilor de funcționare, pe regulatorul electric se pot seta scăderi sau creșteri ale temperaturii, în funcție de nevoi sau cerințele investitorului. Fiecare circuit poate fi reglat individual.
În cazul programării reglării pe baza unui program de oră, trebuie luată în considerare o diferență de fază de aproximativ trei ore (inerția termică a pardoselii).
După îngroparea țevilor încălzirii prin pardoseală în structura pardoselii, furnizorul efectuează o încercare funcțională. Aceasta durează cel mult 15 zile și, dacă în acest interval nu apar defecțiuni în sistemul de încălzire, se poate pune pardoseala de acoperire pe suprafața răcită a pardoselii de încălzire și astfel montajul încălzirii prin pardoseală este considerat reușit.
Bibliografie:
Dušan Petráš: Încălzirea prin pardoseală cu apă caldă
