Cele mai frecvente defecțiuni ale centralelor termice în condensare și care piese eșuează primele

Centrala termică în condensare este astăzi fără îndoială cea mai avansată tehnologie disponibilă pentru încălzirea gospodăriilor. Avantajul principal este capacitatea de a folosi căldura latentă conținută în aburul de apă al gazelor arse – ceea ce îi permite să atingă un randament peste 100 % față de puterea calorifică a combustibilului. Cu toate acestea – sau poate chiar din cauza acestui fapt – este un aparat cu numeroase componente precise, supuse uzurii, depunerilor și influențelor corozive. În ultimii ani, de când se montează astfel de centrale în gospodăriile și firmele din Slovacia, s-a conturat un tablou destul de clar asupra defecțiunilor care apar cel mai frecvent, în ce ordine și de ce.

Acest articol vă oferă un prezentare tehnică detaliată a tuturor defecțiunilor critice – nu doar o listă de piese, ci și cauzele, simptomele tipice, metodele de diagnostic și legăturile dintre diferitele defecțiuni. Dacă rezolvați o problemă concretă, aici veți găsi indicii pentru a vă da seama despre ce tip de problemă este vorba. Iar dacă doriți să știți cum să cumpărați corect piese de schimb, vă recomand să citiți și articolul nostru Cum alegi piesa de schimb potrivită pentru o centrală termică în condensare – la ce trebuie să acorzi atenție.

De ce centralele termice în condensare se defectează mai des decât modelele vechi de centrale pe gaz?

Aceasta este o întrebare pe care mulți clienți o pun. Răspunsul este un pic paradoxal: centralele termice în condensare sunt tehnologic mai perfecționate, dar tocmai această perfecțiune cere o colaborare mai precisă între mai multe componente. O centrală termică atmosferică veche era esențial de simplă – arzător, schimbător de căldură, pompă de circulație și termostat. O centrală termică în condensare adaugă un arzător modulat cu comandă electronică, un schimbător de căldură condensator din oțel inoxidabil sau aliaj aluminiu-siliciu, un sifon pentru evacuarea condensului, senzori de temperatură a gazelor arse, sonda lambda, senzor de presiune, ventilator/difuzor modulat și o electronică de comandă sofisticată. Fiecare dintre aceste elemente devine un nou punct potențial de eșec.

În plus, centrala termică în condensare funcționează în condiții agresive pentru metalele obișnuite: condens acid (pH 3–5), cicluri de temperatură și variații de umiditate. Coroziunea și depunerile sunt aici mai frecvente decât la modelele anterioare.

Prezentare a celor mai frecvente defecțiuni – statistică din practica de service

Pe baza experienței din zeci de ani de service al centralelor termice în condensare de diverse mărci (Viessmann, Vaillant, Baxi, Immergas, Protherm, Wolf și altele) se poate compune o tablă cu cele mai probabile defecțiuni în funcție de vârsta centralei:

Piesă / componentă	Vârsta tipică la prima defecțiune	Frecvența apariției	Cauza principală
Pompă de circulație	3–8 ani	Foarte frecventă	Depuneri, apă dură, oprirea prelungită în perioada de vară
Vas de expansiune	4–10 ani	Foarte frecventă	Perforarea membranei, pierderea pre-întinderii
Electrodă ionizantă / de aprindere	2–5 ani	Frecventă	Închidere, depuneri, uzura vârfului
Difuzor / ventilator evacuare gaze	5–12 ani	Medie	Lagăre, condens în motor, încurcarea lopăților
Sifon condens	1–4 ani	Foarte frecventă	Închiderea cu biofilm, calcar, impurități
Senzor NTC (temperatură)	4–10 ani	Medie	Oboseala termică, umiditate, coroziunea contactelor
Vane de gaz	8–15 ani	Mai puțin frecventă	Uzura garniturii, impurități în gaz
Schimbător de căldură (primar)	10–20 ani	Mai puțin frecventă	Coroziunea condensului acid, calcar
Placă de comandă PCB	5–15 ani	Medie	Umiditate, supratensiune, șoc termic

Pompă de circulație – primul pacient cel mai frecvent

Pompa de circulație este componentul care solicită cel mai frecvent înlocuirea, fiind primul care cedează. Motivul este simplu: funcționează neîntrerupt pe durata întregii perioade de încălzire, mai multe ore pe zi, într-un mediu de apă caldă cu diferite calități. În prezent, în cazane se folosesc aproape exclusiv pompe cu rotor integrat (așa-numitele pompe umede), unde rotorul este în contact direct cu apa din instalație.

O semnă distinctivă a sfârșitului de viață al pompei este zgomotul – mai întâi un zgomot ușor în timpul funcționării (pitic sau bubuit), apoi un șuier. O altă semnă este pierderea performanței hidraulice, ceea ce se manifestă prin încălzirea inegală a corpurilor de încălzire (radiatoarele de la capătul ramurii sunt reci, în timp ce cele de lângă cazan sunt fierbinți). În cazurile extreme, pompa încetează complet să funcționeze – cazanul se aprinde, dar codul de eroare anunță o temperatură excesivă sau o suprapresiune, deoarece apa din circuit nu mai circulă suficient de bine și schimbătorul se încălzește excesiv.

O problemă specială apare la cazanele care stau toată vara fără mișcare. Axul rotorului pompei este din carbură de siliciu sau ceramică, care, în urma unui stătut prelungit, poate „usca” la lagăre. În toamnă, când reporniți cazanul, pompa încearcă să se rotească, întâlnește rezistența și fie se blochează (motorul turnează, dar rotorul nu se rotește), fie se rupe mecanic axul. Din acest motiv se recomandă să porniți o dată pe lună, vara, cazanul cel puțin câteva minute în regim de apă caldă de uz casnic – astfel se activează pompa și se evită uscarea.

O altă cauză este calitatea apei. Apa dură cu conținut crescut de calciu și magneziu formează în interiorul pompei depozite care, în timp, îngrețează canalele rotorului. Acest lucru crește rezistența, crește consumul electric și motorul se încălzește. Dacă aveți apă cu duritatea peste 15 °dH (grade germane), vă recomandăm să instalați o stație de tratare a apei sau să curățați periodic circuitul chimic.

Vas de expansiune – vinovatul tăcut al scurgerilor de presiune

Vasul de expansiune este dispozitivul care absoarbe variațiile de volum ale apei din sistem cauzate de schimbările de temperatură. Se compune dintr-un vas de oțel împărțit de o membrană într-o parte cu apă și una cu aer. Partea cu aer este umplută cu azot sau aer la o presiune inițială de obicei 0,5–1 bar (în funcție de înălțimea instalației). Membrana este din cauciuc și reprezintă punctul slab al vasului.

Cauciucul, sub influența căldurii, a substanțelor chimice din apă și a ciclurilor mecanice (expansie–contractare la fiecare ciclu de încălzire), pierde treptat elasticitatea și se perforhează. Când aceasta se întâmplă, partea cu aer se umple cu apă, vasul încetează să îndeplinească funcția sa și presiunea din sistem variază brusc. Supapa de siguranță se deschide prea des, introduceți apă în sistem (ceea ce aduce oxigen nou și acceleră coroziunea) și cazanul raportează o eroare de presiune scăzută.

Vasul de expansiune poate fi, în multe cazuri, salvat prin înlocuirea membranei, dar dacă vasul are corpul corodat sau are peste 10 ani, economic este mai avantajos să-l înlocuiți complet. Presiunea inițială de aer trebuie verificată și completată anual (cu o pompă obișnuită de mașină) – această operație o poate face orice proprietar cu o anumită tehnică, fără echipamente speciale.

În practică, întâlnim multe cazuri în care clientul introduce periodic apă în cazan fără să știe de ce. Uneori este o mică scurgere undeva în circuit, dar foarte adesea este chiar vasul de expansiune uzat. Un test simplu: decuplați țeava de la vas, eliberați aerul prin supapă – dacă iese apă, membrana este perforată.

Electrodul de ionizare și de aprindere – primii martori ai problemelor din camera de ardere

Electrodul de ionizare (uneori numit și electrod de detecție a flăcării) este o bară subțire izolată ceramic, ale cărei capăt intră direct în camera de ardere. Principiul funcționării este următorul: flacăra este ușor ionizată (conține sarcini electrice libere) și electrodul o folosește pentru a dovedea prezența flăcării. Dacă cazanul se aprinde, dar electrodul nu confirmă prezența flăcării în timpul cerut (de obicei 2–4 secunde), electronica de comandă închide valva de gaz și cazanul raportează o eroare de aprindere.

Electrodul se uzurează în mai multe moduri:

• Uzura capătului – la fiecare aprindere, electrodul este supus unei temperaturi peste 1 000 °C. Capătul se oxidează treptat și se micșorează. Dacă distanța dintre capăt și arzător este mai mare decât toleranța admisă (de obicei ±0,5 mm), cazanul încetează să „vadă” flacăra.
• Depozite pe suprafață – oxidul de siliciu din fumuri, incrustațiile de apă dură sau arderile necorespunzătoare formează o strat izolant pe capăt, care împiedică trecerea curentului de ionizare.
• Fisuri în izolația ceramică – impacturi mecanice, șocuri termice sau defecțiuni de fabricație produc microfisuri, prin care curentul de ionizare se scurge direct în pământ. Cazanul nu se aprinde deloc sau se aprinde, dar se stinge imediat.

Electrodul de aprindere (scânteie) funcționează altfel – generează o scânteie (10 000–15 000 V) pentru a aprinde gazul. Acest electrod se uzurează în special prin eroziunea capătului și învechirea izolației ceramice. Multe cazane combină ambele funcții într-un singur electrod sau folosesc două separate.

Înlocuirea electrodului este relativ simplă (șurubelniță, deconectați conectorul, demontați șurubul, scoateți vechiul și introduceți noul), dar este necesară o distanță corectă și același tip de producție. Mai multe informații despre această temă găsiți în articolul Montajul pieselor de schimb pentru centrală termică în condensare – ce vă puteți face singuri și ce să lăsați specialiștilor.

Sifonul condensului – component neglijat, dar esențial

Sifonul condensului este unul dintre cele mai ieftine și, în același timp, cel mai frecvent neglijate componente ale unei centrale termice în condensare. Rolul său este de a evacua condensul acid (pH 3–5) care apare la răcirea fumurilor sub punctul de rouă (aproximativ 57 °C pentru gazul metan). În același timp, creează o barieră de apă care împiedică întoarcerea fumurilor în încăpere.

Problemele sifonului sunt în general de două tipuri:

• Blocarea – condensul nu este apă curată. Conține substanțe dizolvate din fumuri (sulfat de amoniu, carbonat de calciu, impurități biologice din canalizare). Aceste substanțe se depun în zona curbată a sifonului. La un sifon blocat, condensul se acumulează în schimbător, ceea ce poate duce la o defecțiune a cazanului cu cod de eroare, sau începe să se scurgă prin alte găuri în interiorul cazanului.
• Fisură sau scurgere – sifonurile ieftine din plastic nu rezistă pe termen lung acțiunii acidului și a alternării condensului cald și rece. O fisură duce la scurgerea fumurilor în încăpere, ceea ce este o problemă de siguranță.

Service-ul anual include curățarea sifonului – demontarea, spălarea cu apă, verificarea garniturilor. Această lucrare o poate efectua deținătorul singur, însă în practică foarte puțini o realizează, deoarece centrala nu emite niciun semnal de alarmă până când sifonul nu este complet blocat.

Exhaustorul și ventilatorul de fum – probleme cu lagărele și condensul

Exhaustorul (ventilatorul) centralei termice în condensare asigură aducerea aerului la arzător și evacuarea gazelor arse în coș. În centralele moderne cu cameră de ardere închisă (numite și centrale turbo), aceasta reprezintă un circuit aer/gaze închis și ventilatorul este o componentă esențială a acestei soluții. Acesta funcționează într-un mediu cu gaze arse calde și agresive, în condiții în care oțelul inoxidabil sau aliajul de aluminiu al paletelor se corodează treptat.

Problemele cele mai frecvente ale exhaustorului:

• Uzura lagărelor – lagărele motorului se uzează în timpul unei sarcini de lucru prelungite. Primul semn este un sunet neobișnuit la pornirea centralei – un șuierat sau un șuierat. Mai târziu, ventilatorul atinge o turatie mai mică, ceea ce este detectat de electronică prin intermediul unui senzor de turatie (senzor Hall) și centrala se oprește cu o eroare de ventilator.
• Condens în partea motorului – dacă centrala nu este folosită o perioadă mai lungă de timp și condensul din schimbător revine în ventilator (la un unghi de pante defect), acesta poate pătrunde în înfășurarea motorului. La pornirea centralei, aceasta duce la un scurtcircuit în motor.
• Depunerea de praf pe palete – particulele de praf din aerul aspirat și fragmente din gazele arse se depun pe palete, ceea ce duce la o neechilibrare. Motorul vibrează, zgomotul crește și durata de viață a lagărelor scade.

Reparația tipică a exhaustorului se face fie prin înlocuirea completă a ventilatorului (varianta mai frecventă și mai simplă), fie, în unele cazuri, doar prin înlocuirea lagărelor. Exhaustorul este un component la care nu se recomandă în niciun caz economia pe piese neoriginale – diferențele în caracteristicile de turatie și debit pot duce la un raport gaz/aer incorect și la o ardere incompletă. Mai multe informații despre această temă le găsiți în articolul nostru Piese originale vs. piese neoriginale pentru centrale termice – merită să economisiți?

Senzori de temperatură NTC – erori care se maschează ca altceva

Centralele termice în condensare utilizează mai mulți senzori termistori NTC (Negative Temperature Coefficient) pentru măsurarea temperaturii apei la ieșirea din centrală, la intrare (retur), în rezervorul de apă caldă și uneori și a temperaturii gazelor arse. Acești senzori sunt componente ieftine (prețul variază între câțiva euro), dar defectarea lor poate duce la simptome foarte variate, care pot fi dificil de diagnosticat.

Senzorul NTC modifică rezistența în funcție de temperatură. La 25 °C, are în mod tipic o rezistență de 10 kΩ, iar la 80 °C scade la aproximativ 1,5 kΩ. Electronica de comandă citește această rezistență și o transformă în temperatură. Dacă senzorul începe să învește sau primește umiditate în conector, caracteristica sa se deplasează și centrala primește informații incorecte.

Simptomele tipice ale unui senzor NTC defect:

• Centrala nu se pornește, deși există o cerere de căldură (senzorul raportează o temperatură fals de ridicată)
• Centrala se porneste și oprește în mod constant (senzorul fluctuează, centrala se "supraîncălzește" conform datelor eronate)
• Cod de eroare "temperatură de ieșire prea ridicată" fără supraîncălzire reală
• Încălzirea incorectă a apei calde menajere (rezervorul nu se încălzește la temperatura setată)

Diagnosticarea este simplă – măsurați rezistența senzorului cu un multimetru la rece și comparați-o cu caracteristica din manualul de service. Dacă valorile diferă cu mai mult de ±5 %, senzorul trebuie înlocuit. Având în vedere prețul scăzut al componentului, niciodată nu merită să "lăsați astfel".

Valva de gaz – component mai durabil, dar critic

Valva de gaz este o valvă electromagnetică dublă (din motive de siguranță – protecție împotriva scurgerii de gaz) care reglează aducerea gazului la arzător. În centralele termice moderne în condensare, această valvă este modulată – adică nu are doar poziția "deschis/închis", ci reglează progresiv debitul de gaz de la 0 la 100 %. Acest lucru permite centralei să funcționeze la diferite puteri (în mod tipic, un interval de modulație de 1:5 până la 1:10).

Valva de gaz este construită pentru o durată de viață lungă (producătorii indică 100.000 până la 200.000 de cicluri), dar totuși se defectează. Cele mai frecvente cauze:

• Uzura garniturilor de etanșare – după mulți ani de expunere la gaz și căldură, garniturile de cauciuc pierd elasticitatea, pot crăpa. Rezultatul este o fereastră de etanșare a gazului sau un debit incorect.
• Încurcarea sediului valvii – particule mici de impurități din gaz (șipci metalice, substanțe organice din rețeaua de distribuție) se depun pe sediul valvii și împiedică închiderea completă a acesteia.
• Defectarea bobinei – bobina electromagnetică se deconectează, înfășurarea se rupe. Valva nu se deschide sau nu se închide conform cerințelor.

Înlocuirea valvii de gaz este o lucrare exclusivă pentru un tehnic de service autorizat cu certificare corespunzătoare. Este vorba despre un component direct legat de siguranță – o manipulare inadecvată poate avea consecințe fatale. În niciun caz nu încercați să desfaceți sau să reparați singuri valva.

Schimbătorul de căldură – cea mai scumpă înlocuire

Schimbătorul de căldură primar este "inima" centralei termice în condensare. Aici se transferă căldura din gazele arse către apa circuitului centralei. În centralele în condensare, schimbătorul este construit astfel încât temperatura gazelor arse la ieșire să scadă sub punctul de rouă – adică să se condenseze vaporii de apă și să se elibereze energia termică latentă.

Schimbătorul este fabricat din oțel inoxidabil (majoritatea centralelor premium), dintr-o aliaj de aluminiu și siliciu (modele mai economice) sau din oțel cu o finisare specială. În ciuda acestui fapt, este supus celor mai dure condiții din întreaga centrală:

• Condens cu pH 3–5 pe suprafețele de gaze arse (coroziv)
• Apa dură și incrustațiile de calcar pe suprafețele de apă (încurcarea, efectul de izolare, supraîncălzirea)
• Cicluri termice 20–90 °C de mii de ori pe an (oboseala materialului termic)

Rezultatul poate fi apariția unor fisuri microscopice prin care începe să se scurgă apa în spațiul de ardere (zgomot de crăpare la pornire în timpul funcționării, fum alb de la ieșirea de fum), sau incrustarea cu piatra de apă, care reduce randamentul centrală. Incrustarea nu se poate manifesta imediat ca o defecțiune, dar centrala consumă tot mai mult gaz pentru același nivel de performanță – o singură strată de pietru de apă de 1 mm reduce transferul de căldură cu 10–15 %.

Înlocuirea schimbătorului de căldură primar este cea mai scumpă reparație obișnuită a unei centrale termice în condensare – prețul piesei singure variază între 200 și 600 de euro în funcție de putere și marcă, iar munca tehnicianului adaugă încă 100–200 de euro. La o centrală mai veche (peste 12 ani) este deci întotdeauna necesar să se evalueze dacă reparația se justifică economic comparativ cu înlocuirea completă a centralei.

Electronica de comandă (placa PCB) – fiabilitatea este greu de prevăzut

Placa de comandă (PCB – Printed Circuit Board) este creierul centrală termice. Colectează semnalele de la toți senzorii, comandă ventilatorul, pompa, ventilul de gaz, aprinderea și comunică cu termostatul de cameră sau reglajul. Este o placă electronică cu un microprocesor, condensatori, releu și diferite circuite integrate.

Placa PCB eșuează din mai multe motive:

• Supratensiune în rețeaua electrică – un fulger sau o supratensiune din rețeaua de distribuție poate arde circuitul de intrare. Recomandăm protejarea centralei cu o protecție împotriva supratensiunii.
• Condensarea umezelii – în cazul unui răcire puternică a încăperii (de exemplu, o casă de vacanță, unde centrala se pornește doar iarna) se poate condensa umezeala pe placa rece și să cauzeze scurtcircuite.
• Învechirea condensatorilor – condensatorii electrolitici au o durată limitată de viață (în mod obișnuit 10–15 ani la temperatura normală). Defectarea lor duce la o alimentare instabilă a microprocesorului și la întreruperi ale centralei.
• Defecțiunea releului – releul de pe placă comandă pompa, ventilatorul sau gazul. Un releu uzat poate avea o rezistență crescută a contactelor, ceea ce duce la întreruperi neașteptate ale componentelor.

Diagnosticarea plăcii este complexă și de obicei necesită un test de service cu echipamente de diagnostic. Prețul unei plăci noi este în general mai mare – variază între 80 și 400 de euro în funcție de modelul centralei. În unele cazuri este posibilă reparația plăcii (înlocuirea unui anumit condensator sau releu), dar aceasta necesită un electrician cu experiență în service-ul echipamentelor de încălzire. Vă informăm că la comandarea unei plăci de înlocuire trebuie să aveți indicat exact tipul centralei – mai multe detalii le găsiți în articolul nostru Cum identificați piesa potrivită după eticheta de tip și numărul de serie al centralei.

Valva triplă și hidro-bloc – cauze mai puțin discutate, dar frecvente

În centralele termice cu încălzire a apei calde menajere integrate (centrale termice combinate) este prezentă o valvă triplă care comută între circuitul de încălzire și încălzirea ACM. Această valvă este comandată de un mic motor (executor) și defectarea sa se manifestă printr-unul dintre două tipuri de simptome: fie centrala nu trece deloc în regim ACM (apa caldă nu curge), fie rămâne permanent în regim ACM și încălzirea nu funcționează.

Cauzele tipice ale defectării valvei triple:

• Coroziunea cilindrului intern al valvei din cauza oxigenului din apă
• Deteriorarea garniturilor de cauciuc după mulți ani de alternanță a apei fierbinți
• Defecțiunea executorului (motorului) – fie arsul bobinei, fie blocarea mecanică a transmisiei din plastic

Hydroblocul (numit și grupă hidraulică sau manifold) este un bloc din plastic sau metal, în care sunt integrate senzorul de presiune, senzorul de debit (flowmeter), comutatorul de presiune și uneori și supapa de siguranță. Aceste componente eșuează relativ rar, dar în cazul unei instalații neglijate (de exemplu, fără filtru magnetic), în hidroblock se acumulează particulele feromagnetice din țevi, care pot bloca flowmeterul sau pot obstrua mici treceri.

Influența calității apei și a neglijării întreținerii asupra duratei de viață a componentelor

Este important de subliniat faptul că majoritatea defecțiunilor centralelor termice în condensare nu sunt rezultatul unor erori de fabricație sau al unei calități insuficiente a componentelor. Cauza principală este calitatea inadecvată a apei din circuit și absența unei întrețineri regulate.

Apa din circuitul primar ar trebui să îndeplinească următoarele parametri (conform normei VDI 2035 și cerințelor majorității producătorilor):

• Duritatea totală: 0,02–0,6 mmol/l (0,1–3 °dH) – pentru puteri până la 50 kW
• pH: 8,2–9,5 (pentru sisteme din oțel și fontă), 7,5–9,0 (pentru schimbători din aluminiu)
• Conținutul de oxigen: sub 0,02 mg/l
• Conductivitatea: sub 500 µS/cm
• Conținutul de cloruri: sub 50 mg/l

În practică, aproape nicio apă obișnuită din rețeaua de apă nu îndeplinește aceste condiții fără tratare. Prin urmare, se recomandă completarea sistemului cu apă tratată (deminerizată, dedurizată) cu inhibitor de coroziune, instalarea unui filtru magnetic înainte de intrarea în centrală și verificarea periodică a parametrilor apei în timpul reviziilor de service.

O întreținere insuficientă acceleratează uzura fiecărui component. O centrală care nu a văzut vreodată un tehnic de service se degradează de două ori mai repede decât o centrală întreținută regulat. Mai multe informații despre întreținerea preventivă planificată găsiți în articolul Întreținerea și service-ul centralei termice în condensare – care piese se înlocuiesc periodic.

Negăsirea și pericolele scurgerilor de apă – unde căuta și de ce sunt periculoase

O scurgere în centrală poate avea diferite cauze și diferite grade de gravitate. O picătură mică pe oră este o problemă diferită față de o scurgere bruscă, dar ambele trebuie rezolvate imediat – apa într-o instalație închisă nu este „gratuită“. Fiecare completare aduce oxigen suplimentar, care acceleratează coroziunea, și minerale noi, care contribuie la formarea incrustațiilor.

Locurile cele mai frecvente ale scurgerilor într-o centrală termică în condensare:

• Garnituri de filet – la prima instalare sau după înlocuirea unei piese, garnitura de filet (funingur + pasta, sau bandă PTFE) poate eșua după câțiva cicli termici
• O-ring-uri la intrarea/ieșirea pompei – uzura O-ring-urilor din cauciuc este obișnuită după 7–12 ani
• Supapa de siguranță – la o presiune mai mare decât valoarea reglată (de obicei 3 bar), supapa se deschide și evacuează apa. Dacă supapa „picură“ chiar și la presiune normală, sediul ei este uzat și trebuie înlocuit
• Schimbătorul de căldură – fisuri cauzate de coroziune sau oboseală termică

  Aveți întrebări pe această temă?

  Nu reușiți să luați o decizie sau aveți o situație concretă în gospodărie? Scrieți-ne – cu plăcere vă vom oferi sfaturi.

  Numele și prenumele Nu completați acest câmp:

  Email

  Mesaj