smalt
Email sau smalt (alți termeni: glazură, lac, glie) este un strat protector și/sau decorativ vitros, aplicat în stare topită pe obiecte artistice sau de uz casnic:
- metalice (de exemplu, pe tigle, tabele cu nume de străzi, boileri, lavoare decorativ),
- confecționate din materiale ceramice (vezi glazură (ceramică)),
- din sticlă (sticlă emailată)
- sau rar din piatră.
Pentru detalii privind definiția și denumirile, consultați mai jos.
Aplicarea emailului (smaltului) se numește emailare. Specializarea artistică care se ocupă cu aplicarea emailului se numește emailerie.
Definiție și denumiri
Email (alți termeni: smalt, glazură, lac, glie) este, în sens larg, un strat vitros (de sticlă sau parțial cristalin) colorat cu oxid de metale, aplicat în stare topită pe obiecte artistice sau de uz casnic (sau tehnice) din metal, materiale ceramice, sticlă sau rar din piatră, care servește scopurilor de decor și/sau îmbunătățire a proprietăților de uz și/sau protecție. În domeniul artelor, este și o tehnică artistică bazată pe aplicarea acestui strat.
În sensuri mai înguste, uneori cele cinci denumiri posibile (email, smalt, glazură, lac, glie) se referă doar (i) la stratul menționat mai sus pe obiecte artistice (și tehnică artistică) sau (ii) doar pe obiecte de uz casnic (sau tehnice) (în special din metal sau ceramică sau doar din metal) sau (iii) doar din metal sau (iv) doar din materiale ceramice. Adesea, pentru aceste sensuri mai înguste (i până la iv), se preferă denumiri anume din cele cinci sinonime de mai sus; anume: Emailul în sens larg pe obiecte artistice și ca tehnică artistică se numește cel mai des email, menționând că până la sfârșitul secolului al XIX-lea, emailul în sens larg exista doar pe obiecte artistice. Pe obiecte de uz casnic (sau tehnice) (în special din metal sau materiale ceramice) emailul în sens larg se numește cel mai des smalt (dar unii autori preferă să limiteze cuvântul smalt doar la obiecte metalice de uz casnic), menționând că obiectele de uz casnic emailate există practic abia de la sfârșitul secolului al XIX-lea. O altă variantă este să se preferă denumirea smalt pentru emailul în sens larg pe orice obiecte metalice, denumirea glazură sau glie pentru emailul în sens larg pe obiecte ceramice și denumirea email pentru emailul în sens larg pe sticlă. Salingii (de exemplu, în Dicționar didactic de construcții și Dicționar mare de cuvinte străine) și alte surse consideră că cuvântul email nu ar trebui folosit deloc ca denumire pentru ceea ce este subiectul acestui articol (este deci incorect), iar în locul său ar trebui folosite denumirile smalt pentru obiecte metalice și glazură pentru obiecte ceramice (alți materiali și sfera artistică rămân deschise ca întrebări).
Email pe metale (smalt)[28][editați | editați sursa]
Caracteristici[editați | editați sursa]
Smaltul este o topitură silicică, asemănătoare cu sticla, dar și cu porțelanul, care creează pe metal un strat protector neted și lucios. Temperatura de coacere în cuptor este exact la granița dintre sticlă și porțelan. Deși smaltul este fragil, poate rezista fără a-și schimba culoarea și luciul sute de ani. Încă se produc plăcuțe smaltate pentru indicarea străzilor și numerelor de case.
Inițial, smaltarea se folosea în special ca element decorativ pe jucării, apoi a trecut și ca finisare a suprafeței metalelor fontă, tablă, care astfel erau protejate împotriva coroziunii și influențelor atmosferice.
Istoria
Tehnologia smaltării era deja folosită în țările antice din Asia de Est (Japonia, India, China și în Egipt). Un progres semnificativ în utilizarea smaltului a avut loc în perioada Bizanțului, când se decorau reliefe executate din metale. În 5. până la 7. secol după Hristos, tehnologia smaltării a fost adusă și în Europa. [27]
Smaltul ca finisare a metalelor se folosește de la 19. secol (mai ales de la a doua jumătate a secolului al XIX-lea). Inițial s-au smaltat mai întâi recipientele de fier pentru apă, apoi și cuptoarele, cănițele și chiar vanele de fontă pentru baie. Recipientele smaltate rezistau ruginii și puteau fi decorate cu culori ceramice.
Pentru aplicarea smaltului s-a folosit turnarea smaltului uscat printr-un sifon sau mai târziu imersia într-o pastă umedă de smalt, care era în esență un pudru de smalt amestecat cu apă. Smaltul trebuia apoi să se usuce cu atenție înainte de coacere. Temperatura de coacere a smaltului pe metal este între 750 – 850° C și acțiunea sa este foarte scurtă. Temperatura de coacere a culorilor ceramice în smalt este între 700 – 750° C.