Folie hidroizolantă pentru încălzirea în pardoseală – când și cum să o folosiți?

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Membrană hidroizolantă sub încălzirea în pardoseală – când și cum să o folosiți?

Când vorbim despre compoziția unei pardoseli cu încălzire în pardoseală, majoritatea discuțiilor se concentrează natural asupra plăcilor de izolație, țevilor, distanțării sau grosimii stratului de egalizare anhidridă sau ciment. Membrana hidroizolantă rămâne însă un erou tăcut, despre care se discută mai puțin – însă, dacă este omisă sau utilizată incorect, consecințele pot fi dureroase și costisitoare. Din practica mai multor proiecte știm că tocmai acest detaliu separă comportamentul solid în ceea ce privește dilatarea și umezeala pardoselii finite de una în care, după un an, apar pete de umezeală, fisuri în pardoselă sau chiar izolarea deteriorată.

Această lucrare tratează membrana hidroizolantă sub încălzirea în pardoseală în mod complex – de la esența fizică a problemei umezelii, prin tipologia foilor, situațiile concrete în care utilizarea lor este obligatorie, până la procedura practică de montaj, inclusiv modul corect de lipire și conectare la benzile de margine. Aici veți găsi și greșelile tipice întâlnite la montaj, precum și răspunsuri la întrebările pe care clienții noștri le pun cel mai frecvent.

De ce umezeala sub încălzirea în pardoseală este importantă

Încălzirea în pardoseală funcționează cu un sistem în care apa caldă circulă în țevi înglobate în stratul de egalizare. Acest strat transmite căldura în mod egal în sus și încălzește întreaga suprafață a pardoselii. Această frumoasă fizică are însă o capcană: acțiunea căldurii asupra partii inferioare a structurii amplifică mișcarea umezelii. Aerul cald deasupra plăcii de izolație și stratul relativ rece de sub aceasta (structura tavanului, betonul plăcii de fundație) creează un gradient termic care împinge aburul de apă în jos – adică exact acolo unde, fără barieră adecvată, umezeala se condensează.

Umezeala condensată în stratul de izolație nu doar că reduce performanța termoizolantă a materialului (polistirenul umezit pierde semnificativ la valoarea lambda), dar, în timp, poate deteriora și stratul de egalizare de la bază. În cazul egalizărilor anhidride, care sunt mai sensibile la apă decât cele cementice, umezeala repetată poate duce la o lentă degradare a legăturilor sulfatice și la pierderea rezistenței la tracțiune.

O altă direcție, inversă, a mișcării umezelii există și ea: umezeala capilară din suport. Aceasta este tipică pentru:

plăci de fundație la nivelul solului fără hidroizolare corespunzătoare a clădirii,
clădiri vechi cu hidroizolare insuficientă sau lipsă,
pardoseli de subsol,
reparații, unde s-a descoperit egalizarea originală și structura „respiră” umezeală.

În ambele cazuri, membrana hidroizolantă este tocmai stratul care întrerupe transportul umezelii și protejează stratul de izolație și cel de egalizare împotriva efectelor sale distructive.

Tipuri de membrane utilizate sub încălzirea în pardoseală

Pe piață există mai multe tipuri de membrane utilizate în sistemele de pardoseală, iar nu toate îndeplinesc aceeași funcție. Este important să le diferențiați, pentru a nu amesteca scopurile sau a investi într-un produs inadecvat.

Folie de polietilenă (PE)

O folie clasică de polietilenă de 0,1–0,2 mm este elementul de bază al hidroizolației, care întrerupe capilaritatea umezelii și creează o barieră împotriva vaporilor. Se aplică direct pe suprafața betonului sau alte structuri portante, înainte de a pune plăcile de izolație. Avantajul principal este prețul accesibil, ușurința de manipulare și difuzia suficientă. Dezavantajul este rezistența mecanică mai scăzută – este ușor perforabilă în timpul montajului plăcilor de izolație sau în timpul trecerii peste ele.

Folie de separare cu textură (PE cu strat de aluminiu)

O alternativă mai sofisticată este Folie de separare texturată – 0,1×1030 mm; AL – 50 m². Această folie combină funcția de hidroizolare și separare cu o rețea texturată care facilitează plasarea precisă a țevilor conform distanțării predefinite. Stratul de aluminiu îmbunătățește și reflectarea radiației termice în sus, contribuind marginal la eficiența generală a sistemului. Această folie se aplică direct pe izolația termică (nu sub ea) și îndeplinește în același timp rolul de separator și ajutor de montaj – texturarea economisește cu adevărat timp în măsurarea distanțării.

Folii permeabile la vapori vs. bariere impermeabile

În cazul încălzirii în pardoseală este important să diferențiați dacă aveți nevoie de o barieră impermeabilă (pentru a preveni pierderea vaporilor în structură) sau de o folie permeabilă la vapori (capabilă să evacueze vaporii într-o singură direcție). Pentru majoritatea aplicațiilor deasupra solului este suficientă o folie PE obișnuită, care este suficient de impermeabilă. În cazuri speciale – de exemplu, în spațiile de bazin, încăperi tehnice cu umiditate ridicată sau în cazul materialelor de egalizare foarte higroscopice – poate fi necesară o membrană impermeabilă certificată cu o valoare Sd (grosime echivalentă a unei straturi de aer) peste 100 m.

Foile refletoare cu strat de bule

Aceste produse se promovează uneori ca o alternativă la izolația termică, ceea ce este, din punct de vedere al normelor și al fizicii sistemelor de încălzire, în majoritatea cazurilor, fals. Pot completa o foarte subțire strat de izolație termică, dar nu o pot înlocui complet. Din punct de vedere hidroizolant funcționează bine, însă grosimea lor mică și rezistența scăzută la presiune le discreditează pentru majoritatea aplicațiilor sub un plăci de anhidrită sau beton.

Când este nevoie de o folică hidroizolantă (și când nu)

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale instalaților: „Trebuie să punem întotdeauna folică, sau doar uneori?" Răspunsul este mai complex decât s-ar putea părea.

Situații în care folică este absolut necesară

Podea la nivelul solului (pământ, nisip, beton fără hidroizolare): Dacă placa de fundație nu are o hidroizolare proprie conform normelor actuale, sau dacă starea ei este incertă, folică sub izolație este o necesitate. Umiditatea ascendentă este o amenințare reală care crește în timp.
Spații subterane: Umiditatea din sol și din terenul înconjurător acționează din mai multe direcții. Chiar dacă pereții sunt izolați, podeaua trebuie să aibă o barieră proprie.
Reparații la clădiri vechi: La îndepărtarea stratului vechi de plăci și la descoperirea betonului se constată adesea că izolația hidrotermică inițială (dacă a existat vreodată) nu mai corespunde standardelor actuale. Aici folică este cel mai rapid și ieftin remediu.
Structuri interfloor peste spații umede: Dacă podeaua cu încălzire este deasupra unei băi, a unei camere de spălare sau a unei încăperi tehnice de dedesubt, folică de separare protejează structura împotriva umezelii de pe ambele părți.
Aplicarea unui plăci de anhidrită: Anhidritul este sensibil la umezeală și aici folică îndeplinește o funcție critică de barieră împotriva umezelii din substrat, care ar putea degrada plăcile.

Situații în care folică este recomandată, dar mai puțin critică

Structuri interfloor în spații rezidențiale obișnuite, unde substratul este uscat și nou.
Reparații cu o izolare hidrotermică funcțională deja existentă (documentație de proiectare confirmată, clădire nouă cu cel mult 5 ani).
Panouri de sistem cu un strat inferior de folică integrat (unele panouri au direct o strat PE pe partea de jos).

Situații în care folică nu este suficientă și este nevoie de mai mult

Dacă sarcina de umezeală este extremă (piscine, dușuri, contact direct cu solul fără drenaj), o folică obișnuită PE de 0,1 mm nu este suficientă. Aici este nevoie de o izolare hidrotermică completă (stingere, membrane de izolare hidrotermică, penetrări) proiectată de un arhitect sau specialist în izolare hidrotermică. Încălzirea prin pardoseală devine apoi doar o altă strată a compoziției, care se proiectează abia după ce problema umezelii este rezolvată.

Unde exact se plasează folică în compoziție

Aceasta este o zonă în care se pot face greșeli atât de la începători, cât și de la instalați mai experimentați – folică nu este întotdeauna doar într-un singur loc în compoziție. Depinde de funcția pe care o are.

Folică SUB panoul de izolare (izolare hidrotermică)

Aceasta este plasarea clasică. Folică se aplică direct pe suprafața structurii portante (beton, plăci vechi) chiar înainte de a pune izolația termică. Rolul ei este de a împiedica umezeala ascendentă din substrat să ajungă în stratul de izolare. Lățimea rolii se alege astfel încât suprapunerea benzilor adiacente să fie minim 100–150 mm și toate îmbinările să fie lipite cu bandă hidroizolantă.

Folică DEASUPRA panoului de izolare (separare, texturare)

Aici se aplică o folică de separare texturată. În acest caz, nu îndeplinește funcția principală de izolare hidrotermică, ci protejează panoul de izolare împotriva acțiunii laptelui de ciment în timpul turnării plăcii (pentru a preveni pătrunderea cimentului între panouri și distrugerea geometriei acestora) și, în plus, texturarea permite măsurarea exactă și plasarea conductelor fără a mai fi nevoie de alte măsurători. Este deci mai degrabă o ajutor de separare și montaj.

Compoziție combinată: două flici

În cazurile mai solicitate (subsol, podea la nivelul solului, anhidrit) se folosesc ambele: folică PE sub panoul de izolare și folică de separare deasupra. Costul total al acestei soluții este neglijabil comparativ cu eventualele cheltuieli de remediere, motiv pentru care această combinație este standard în majoritatea proiectelor profesionale.

Cum se aplică corect folia de hidroizolație – paș cu paș

Punerea în operă a foliei este o lucrare fizic simplă, dar exactitatea este importantă. Orice greșeală aici – o articulație neacoperită, un găurit de șurubelniță, o lipire lipsă la panglica de margine – se poate manifesta abia după ani, când podeaua este gata și nimeni nu va dori nici măcar să-și imagineze reparația.

1. Pregătirea suportului

Înainte de aplicarea foliei, suportul trebuie să fie curat, uscat și fără excremente ascuțite. Proeminențele plăcii de beton (margini ascuțite, sârme, șuruburi) trebuie abrazate sau tăiate, deoarece perforarea foliei în timpul deplasării pe ea este cea mai frecventă greșeală în practică. Dacă suprafața este semnificativ neregulată, recomandăm o masă egalizatoare continuă înainte de aplicarea foliei.

Umiditatea suportului trebuie măsurată înainte de punere – la plăci de cement maxim 4 % (măsurare CM), la plăci de anhidrită maxim 0,5 %. Dacă valorile sunt mai mari, trebuie să așteptați uscarea sau să rezolvați cauza umezelii construcțional.

2. Așezarea foliei

Folia se desfășoară perpendicular pe axa principală a încăperii. Primul rând se așează cu un suprapus minim de 100–150 mm la pereți (acest suprapus va fi acoperit ulterior de panglica de margine și de stratul de egalizare – nu-l tăiați prea devreme). Rândurile adiacente se suprapun minim cu 100 mm pe toată lungimea, în cazul unei sarcini ridicate de umezeală recomandăm 150–200 mm. Folia trebuie așezată cât mai uniform – pliurile și bulele de aer sub ea pot provoca deformări locale ale plăcii de izolare la sarcină.

3. Îmbinarea și lipirea articulațiilor

Aceasta este o etapă critică. Articulațiile foliilor trebuie lipite fără întreruperi, fără goluri. Pentru acest scop servește o panglică metalică pentru îmbinarea foliilor – 55 mm × 50 m. Această panglică are o lățime suficient de mare (55 mm) pentru a acoperi articulația din ambele părți și, în plus, are o aderență bună la suprafața PE. O panglică obișnuită de hardware nu este potrivită – nu are aderența necesară pe termen lung, se desprinde sub influența mediului alcalin al betonului și a umezelii.

Panglica se aplică pe o suprafață uscată și curată a foliei. Dacă folia este prăfuită sau umezită, articulația nu va rezista. În practică s-a dovedit eficient să lipiți articulațiile pe măsură ce așezi rândurile, nu abia după desfășurarea întregii suprafețe – astfel evitați deplasarea rândurilor deja așezate.

4. Conectarea la panglica de dilatare perimetrală

Panglica perimetrală (listă de dilatare din spumă PE) se fixează pe întreg perimetrul încăperii înainte de punerea în operă a plăcii de izolare. Folia trebuie să fie condusă în sus și să se conecteze la panglica perimetrală – fie lipită în spatele acesteia, fie ridicată pe perete astfel încât să formeze o cuvă continuă pe întreg perimetrul. Acest detaliu împiedică umezeala din stratul de egalizare la liant să curgă de-a lungul pereților către structură. Suprapusul foliei la pereți (minim 100 mm peste înălțimea planșeului proiectat) trebuie tăiat abia după întărirea planșeului și înainte de montarea listelor de prag.

5. Așezarea plăcii de izolare și a foliei de separare

După finalizarea foliei de hidroizolare urmează punerea în operă a plăcilor de izolare termică. Acestea se așează pe șanț și șauă (sau cu lipirea articulațiilor) astfel încât articulațiile plăcilor să nu fie continue. Dacă utilizați o folie de separare cu textură pe suprafața izolației, articulațiile acesteia se lipesc la fel cu panglica metalică. Rețeaua texturată de pe suprafața foliei vă permite apoi să determinați cu precizie poziția țevii fără măsurători – pur și simplu urmați grila imprimată. Mai multe despre întregul proces de montaj găsiți în articolul Montajul încălzirii în pardoseală pas cu pas – de la izolație la egalizare.

Fixarea țevii și legătura ei cu folia

Când folia este corect așezată, vine rândul punerii în operă a țevii. Aici este important ca metoda de fixare a țevii să nu afecteze integritatea foliei.

Cele mai frecvente metode de fixare sunt:

Profile de fixare: Profil de fixare a țevii 16–18 mm; 1 m / 100 se așează pe folie și țeava se fixează în ea prin apăsare. Profilele se fixează la suport (prin izolație) cu șuruburi sau cu șipcă – aici există riscul de a perfora folia! La șurubuirea prin folia texturată și izolație, asigurați-vă întotdeauna că șurubul nu pătrunde în folia de hidroizolare de sub placa de izolare. Dacă da, perforația trebuie acoperită imediat cu o plăcuță din panglică metalică.
Arce de fixare: Arc de fixare a țevii PEX 16–18 mm servește la ghidarea țevii în arce și la schimbările de direcție – fără acestea, țeava are tendința de a ieși din traseu în coturi. Arcele se înfipsează în izolație fără nevoia de șurubuire, ceea ce minimizează riscul de a deteriora folia.
Fixări: Fixare pentru țevi 50 mm este o alternativă la profilele de fixare în cazul fixării individuale a fiecărui arc fără nevoia unui profil continuu. În acest caz, la înfășurare în izolație trebuie verificată adâncimea pentru a evita perforarea foliei de hidroizolare de sub placa de izolare.

O prezentare mai detaliată a elementelor de fixare și a alegerea lor găsiți în articolul Fixarea țevii pentru încălzirea în pardoseală – fixări, profile și arce.

Exemple practice

Cazul 1: Reabilitarea unui apartament din 1975, bloc de panouri, etajul 2

Clienții dvs. au vrut să înlocuiască vechiul sistem de radiator din fontă cu încălzire pe podea. După deschiderea betonului de acoperire, s-a constatat că sub acesta se afla o strat de nisip și mortar fără nicio folie. Placa de beton avea fisuri mici. Deși etajul 2 nu este în contact direct cu solul, am decis să punem o folie PE de 0,15 mm sub izolația EPS 100 din cauza – placa de beton era evident umedă pe margini (condens captat din subsolul neîncălzit). Rezultatul: după finalizare, podelele sunt uscate, fără nicio manifestare de umiditate. Dacă am fi omis folia, riscul era real.

Cazul 2: Clădire nouă, placă de fundație pe teren, drenaj în ordine

Investitorul avea o hidroizolare verificată pe placă (pânză asfaltică modificată, dublu strat). În ciuda acestui fapt, am folosit o folie PE de 0,1 mm sub izolația EPS 100 din două motive: în primul rând, folia a fost o siguranță ieftină; în al doilea rând, a protejat izolația împotriva laptelui de ciment, care în timpul turnării betonului de acoperire pătrunde întotdeauna între plăci. Peste izolație am pus o folie separatorie cu răsfrânturi, ceea ce a accelerat semnificativ montarea țevii (distanțare 150 mm pe o suprafață de 220 m²).

Cazul 3: Subsol cu umiditate vizibilă

Aici situația era mai complexă. Pățile subsolului aveau eflorescențe (săruri), ceea ce semnala o umiditate ascendentă activă. Clienților dvs. le-am explicat clar că o folie PE obișnuită nu este suficientă – înainte de montarea sistemului de încălzire pe podea, a fost necesară o injecție cristalizantă în pereți și podea, o penetrare și apoi o stropitură de hidroizolare. Încălzirea pe podea a fost realizată abia după verificarea uscării suportului cu un aparat CM. Acest exemplu ilustrează faptul că folia este ultima linie de apărare, nu o alternativă la rezolvarea problemei de umiditate la sursa ei.

Cazul 4: Structură de lemn cu grinzi (casa veche)

O situație mai puțin obișnuită, dar totuși întâlnită: clientul avea o podea pe grinzi de lemn cu plăci de acces. Într-o astfel de situație, încălzirea pe podea se montează altfel – un sistem uscat cu plăci forate sau lamele de aluminiu, nu unul umed cu beton de acoperire. Aici folia este la fel de importantă, dar plasată altfel: o membrană etanșă la vapori se pune peste izolația termică (între grinzi), pentru a proteja lemnul împotriva umidității din sistemul de încălzire. O folie de hidroizolare obișnuită sub izolație nu ar rezolva problema, chiar ar putea cauza condens în structura de lemn.

Norme și reglementări – ce spune legislația

Atât normele românești, cât și cele europene privind încălzirea pe podea (STN EN 1264-4 – Sisteme de încălzire și răcire integrate în podea, cu apă: Instalare) nu indică direct un tip anume de folie, dar cer clar ca compoziția podelei să îndeplinească cerințele de protecție împotriva umidității, conform EN ISO 13788 (Proprietăți termice și umede ale construcțiilor și elementelor – Temperatura suprafeței interioare pentru a preveni umiditatea critică și condensul intern). Din acest motiv practic rezultă necesitatea unei bariere etanșe la vapori oriunde există riscul de condens în structură.

STN 73 0540-4 (Protecția termică a clădirilor) cere la fel verificarea condensului în structuri în faza de proiectare. Dacă calculul proiectual arată un risc de condens, folia de hidroizolare (sau alt element etanș la vapori) este obligatoriu în proiect. În practică, aceasta înseamnă: faceți întotdeauna un calcul de fizică a construcției sau verificați-l înainte de a decide să omiteți folia.

Eroare frecvente la montarea foliei

Din experiența noastră, aceste greșeli se repetă în mod constant:

Suprapunere insuficientă a rosturilor: 50 mm în loc de recomandatul 100–150 mm. Rostul se desprinde la pasul peste izolație și apare un pod de umiditate.
Rosturi neaderente: Unele echipe cred că greutatea plăcii de izolare „închide“ rosturile. E o greșeală – laptele de ciment din betonul de acoperire este lichid și pătrunde prin cea mai mică fereastră.
Tăierea prematură a suprapunerii la pereți: Suprapunerea de folie la pereți este tăiată înainte de turnarea betonului, ceea ce duce la faptul că betonul ajunge sub banda de margine și la perete. Rezultat: un pod de umiditate pe întreg perimetrul camerei.
Perforarea foliei de către elemente de fixare: Șuruburi de fixare a șanțurilor, cleme de fixare – dacă trec prin folie, fiecare gaură devine o potențială cale de umiditate. O bandă metalică este o soluție rapidă și eficientă.
Pasă de rosturi inadecvată: Folosirea unei benzi aderente obișnuite sau a unei benzi de parchet. Aceste benzi pierd aderența după 2–5 ani, ceea ce este un problemă pentru o structură proiectată pentru o durată de viață de 30+ de ani.
Folie doar pe o parte din suprafață: Pe suprafețe mari, se întâmplă ca montajul să uite să continue și în spatele pereților sau în colțuri. Umiditatea va găsi întotdeauna punctul cel mai slab.

Pentru o privire mai sistematică asupra greșelilor la montarea întregului sistem, consultați articolul Greșeli frecvente la montarea țevii pentru încălzirea pe podea și cum să le evitați.

Situații speciale: răcire pe podea

Încălzirea pe podea se combină tot mai des cu modul de răcire în vara – sistemul pompează apă rece și răcește podeaua prin țevi. Aici cerințele privind hidroizolarea devin și mai stricte. O podea rece este o suprafață pe care în perioada caldă se condensează umiditatea din aer. Acest condens pătrunde în betonul de acoperire de sus în jos – în direcția opusă a umidității ascendentă. Fără o folie separatorie peste izolație, condensul ajunge direct în izolație și reduce randamentul acesteia. Problema compoziției podelei pentru regim combinat este descrisă în detaliu în articolul Încălzire și răcire pe podea – ce trebuie să îndeplinească compoziția podelei?

În modul de răcire este important ca suprafața inferioară a finisajului de podea să nu fie etanșă la vapori (de exemplu, o strat de laminat epoxidic fără deschidere de difuziune) – altfel condensul nu are unde să meargă și se acumulează la interfața finisajului și betonului de acoperire, ceea ce duce la delaminarea adezivilor și la umflare a finisajului.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pot folosi o folie obișnuită de construcții 0,1 mm din magazinul de hardware în loc de o folie separatorie specială?

Pentru hidroizolare sub placa de izolare da – o folie PE obișnuită de 0,1 mm îndeplinește această funcție suficient de bine, cu condiția ca rosturile să fie lipite cu o bandă adecvată. Dar pentru funcția de folie separatorie cu răsfrânturi peste placa de izolare nu – această folie nu conține o rețea de montaj sau un strat reflexiv de Al, ceea ce înseamnă că trebuie să măsurați manual distanța țevilor și nu devine parte a unui strat termic eficient.

Ce se întâmplă dacă omitem complet folia sub încălzirea pe podea?

Depinde de condițiile specifice. Dacă podeaua este la un etaj superior peste spații uscate și clădirea este nouă, probabil nu veți observa niciun problemă imediată. Dar în cazul unei podele pe sol sau în subsol este un risc – umiditatea din suport va umple treptat izolația, va reduce performanța acesteia și după ani poate cauza deteriorarea stratului de beton sau a finisajelor. Repararea unei astfel de podele înseamnă deschiderea completă a întregii compoziții, ceea ce este de câteva ori mai scump decât costul unei foi de folie.

Trebuie să folosim o bandă metalică, sau este suficientă o bandă aderentă obișnuită?

Pentru o fază scurtă de construcție (până la turnarea betonului) o bandă obișnuită ar rezista. Dar folia de hidroizolare trebuie să funcționeze pe durata întregii vieți a clădirii – 30, 50, chiar mai mult de ani. Benzi aderente obișnuite pe bază de acrilat sau cauciuc pierd aderența în mediu alcalin de beton și în ciclurile termice ale încălzirii. O bandă metalică cu adeziv special este exact pentru aceste condiții și durata ei de viață corespunde celei a structurii.

Este necesară o folie și în cazul unei plăci sistem cu un strat PE inferior integrat?

Depinde de placa sistem specifică. Unele plăci au un strat PE laminat inferior care îndeplinește funcția de hidroizolare, altele nu. Dacă placa are un strat PE integrat certificat cu o valoare Sd corectă și producătorul garantează acest lucru în documentația tehnică, atunci o folie PE suplimentară sub plăci nu este necesară. Totuși, rosturile dintre plăci trebuie lipite astfel încât stratul de folie să fie continuu. Dacă placa sistem nu garantează acest lucru (de exemplu, prin montare pe canelă-falci fără lipire), recomandăm să folosiți totuși o folie PE. Compararea plăcilor sistem și a foilor cu răsfrânturi o găsiți în articolul Plăci sistem vs. folii cu răsfrânturi – ce este mai bine pentru suportul dvs.?

Câți m² de folie aveți nevoie pentru o cameră de 50 m²?

Calculul de bază: suprafața + 10–15 % pentru suprapuneri și adaos la margini. Pentru o cameră de 50 m², deci 55–58 m². Într-o cameră joasă cu pereți lungi, adaosul poate fi mai mare. Concret: Folie de separare cu rețea 50 m² acoperă o cameră standard cu o suprafață curată de cca 40–44 m². Pentru suprafețe mai mari, comandați conform unui calcul pe plan cu adaos de 15 %.

Unde se termină exact folia – se întrerupe la ușă sau continuă pe tot apartamentul?

Folia trebuie să fie continuă în întreg spațiul în care se toarnă betonul de egalizare – adică trece peste ușă în mod continuu în camera vecină, dacă și acolo există o strat de egalizare. Dacă în camera vecină există un alt tip de pardoseală (de exemplu, o pardoseală din lemn fără egalizare), folia se termină la prag și se încheiază cu un bandă de margine. Întreruperea foliei în mijlocul camerei sau fără etanșare parietală față de construcția vecină creează un pod de umiditate.

Concluzie: folia este o asigurare ieftină pentru o investiție scumpă

Încălzirea în pardoseală reprezintă o investiție în mii de euro – pentru țevi, distribuitor-colector, reglare, cheltuieli de montaj și, în final, și pentru acoperirea propriu-zisă. Folia hidroizolantă – fie clasică PE sub plăcile de izolare, fie cu rețea de separare deasupra – reprezintă doar o fracțiune din această sumă, însă îndeplinește o funcție iremplinibilă în fiabilitatea generală a sistemului.

Din practică știm că investitorii care au decis să ocolească folia din cauza „economiei” revin la ea în timpul reparațiilor, cu cheltuieli semnificativ mai mari. Pe de altă parte, lucrările în care s-au folosit corect și în poziția corectă foliile funcționează fără probleme de umiditate chiar și după zece ani de funcționare.

La planificarea compoziției dvs. de pardoseală cu încălzire în pardoseală, citiți și alte articole din Centrul nostru de cunoștințe – de exemplu, Cum alegeți plăci de izolare pentru încălzirea în pardoseală – grosime, material și cerințe sau Ce diametru și ce distanță între țevi aveți nevoie pentru încălzirea în pardoseală? – și sistemul dvs. va fi proiectat corect de la baza.

Aveți întrebări legate de această temă?

Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim consultanță.