Montaj radiator cu racord lateral – pași, unelte și greșeli comune
Montajă radiator cu racord lateral – pașii completi, uneltele necesare și cele mai frecvente greșeli din practică
Înlocuirea sau instalarea unui radiator cu panouri cu racord lateral aparține unor lucrări sanitare mai obișnuite, pe care le poate face un maistru amator priceput – dar este o lucrare la care se fac surprinzător de multe greșeli. În ani de practică am văzut tot felul de lucruri: radiatoare suspendate în diagonală, conexiuni care nu etanșează din cauza garniturii incorecte, ventilul de aer montat în jos, sau chiar întregi rețele de conducte, unde cineva a confundat conducta de alimentare cu cea de retur. Rezultatul sunt zone reci, scurgerea de apă, zgomote sau o funcționare slabă a întregului sistem. Acest articol parcurge întreaga temă pas cu pas – de la pregătire până la montaj și apoi la pornire și reglare.
Articolul se concentrează exact pe radiatoarele cu racord lateral, adică tipurile în care intrarea și ieșirea apei sunt plasate pe partea laterală a radiatoarelor – de obicei în jos la dreapta și în sus la dreapta, sau în alte combinații în funcție de schema hidraulică. Dacă încă vă gândiți la alegerea tipului, vă recomand să citiți și articolul Racord lateral vs. central – care este mai bun și când se folosește fiecare, unde veți găsi o comparație între cele două soluții.
Ce trebuie să știți înainte de a începe montajul
Înainte de a lua cheia, este necesar să aveți clar în minte câțiva parametri de bază. Primul este dimensiunea radiatoarelor. Înălțimea de 300 mm este o variantă foarte populară – se potrivește sub parapetele joase și în bucătării, unde nu doriți să acoperiți fereastra. Lățimea se alege în funcție de puterea termică pe care ați calculat-o pentru camera respectivă. De exemplu, Radiator 21K 300 × 400 cu puterea de 298 W acoperă o baie mică sau un hol, în timp ce Radiator 21K 300 × 800 cu puterea de 596 W este mai potrivit pentru o cameră mai mare sau un salon cu izolație slabă. Cum să calculați corect puterea o găsiți detaliat în articolul Ce putere are nevoie radiatorul – calculul pe baza suprafeței și a pierderilor de căldură ale camerei.
Al doilea parametru important este distanța dintre șuruburile de racord ale conductei existente. Distanța standard pentru racord lateral este de 50 mm (măsurată de la ax la ax), dar în clădirile vechi vă puteți întâlni și alte valori – aici vă poate ajuta articolul Racordarea radiatorului la conductele existente – distanța, adaptatori și etanșare. Al treilea punct este tipul șurubului: radiatoarele cu racord lateral au standardul G 1/2" (cel mai frecvent în Cehia și în Slovacia). Conductele pot avea șurub exterior sau interior – în funcție de aceasta alegeți fitingurile și robinetele de colț.
Tipurile de robinete pentru racord lateral
Pentru racord lateral se folosesc robinete termostatice de colț sau directe și robinete de închidere de colț (robinete de racord). Robinetul de colț se folosește atunci când conducta iese orizontal din perete (ceea ce este cel mai frecvent caz). Robinetul direct se folosește atunci când conducta iese din podea. Nu le confundați – alegerea greșită a tipului de robinet va duce la faptul că fie nu veți putea strânge robinetul, fie va ieși în spațiul camerei. Cap termostatic se montează pe conducta de alimentare, iar pe conducta de retur se montează un robinet de închidere (robinet de racord) cu posibilitatea de închidere și reglare a debitului.
Lista uneltelor și materialelor necesare
Pentru montajul unui radiator cu panouri cu racord lateral veți avea nevoie de următoarele echipamente:
- Cheie engleză sau clește reglabil – pentru strângerea robinetelor de colț și a fitingurilor
- Cheie de radiator – cheie specială cu mânere lungi pentru strângerea șuruburilor interioare și a adaptorilor (cheie de radiator de buzunar)
- Cheie cu cuplu (recomandată) – pentru a preveni crăparea șuruburilor la strângere excesivă
- Nivel de apă – de 60 cm sau mai lung, pentru verificarea poziției orizontale
- Metru și creion
- Perforator cu burghiu și burghiele corespunzătoare (pentru beton, cărămidă sau gips-carton, în funcție de materialul peretelui)
- Console (spături) pentru radiator – de obicei livrate, dar verificați
- Fâșie de cânepă (fire de cânepă) sau bandă PTFE – pentru etanșarea șuruburilor
- Pasta de etanșare pentru șuruburi – se folosește împreună cu cânepa
- Garnituri de etanșare (gufere) – pentru conexiunile cu încheiere de tip union
- Un balon și o cârpă – în timpul înlocuirii, întotdeauna picură o cantitate mică de apă din radiatorul vechi
- Cheie de dezgheț – pentru evacuarea aerului după umplere
- Robinete de colț (termostatic + de închidere) – dacă nu aveți de la instalarea anterioară
Postup montajii pas cu pas
Etapa 1 – Închiderea și golirea sistemului
Înainte de orice lucrare, trebuie să închideți admisia și returul la radiatorul existent. Dacă înlocuiți un radiator vechi, rotiți ambele robinete în poziția ON (închidere). Apoi desfăcuți ventilul de aer (de obicei în partea dreapta sus sau stânga sus a radiatorului) și lăsați aerul să intre, pentru a opri efectul sifonului. Acum puteți desfăcu încet uniónul de pe retur – încet, deoarece restul apei din radiator (în mod obișnuit 2–5 litri) curge exact de aici. Aveți pregătit un recipient. După ce apa a scurs, desfăcuți și admisia.
Atenție: niciodată nu deschideți conexiunile sub presiune dacă nu sunteți siguri că sistemul este închis. În blocuri cu încălzire centrală, trebuie să vă acomodați cu administratorul – sistemul poate să nu aibă opțiunea de închidere direct la radiator.
Etapa 2 – Demontarea vechiului radiator
După golirea apei, demontați vechile robinete de colț (dacă le înlocuiți) sau doar uniónul (conexiunea șurubată între corpul robinetului și radiator). Ridicați radiatorul de pe șuruburi în sus – șuruburile funcționează pe principiul unui cârlig, deci radiatorul se ridică, nu se deplasează lateral. La un radiator de 1,5 metri economisiți greutate – un radiator obișnuit din oțel cu panou 21K 300 × 800 cântărește în medie 8–10 kg, ceea ce la ridicare de pe perete îl puteți face singur, dar mai bine cu ajutorul unui coleg din cauza manipulării.
Etapa 3 – Instalarea șuruburilor (consolă)
Aplicați noul radiator pe perete la înălțimea dorită. Înălțimea standard a marginii inferioare a radiatorului față de podea este 100–150 mm, ceea ce asigură spațiu suficient pentru circulația aerului și curățarea comodă. În același timp, vă permite să conectați robinetele de colț fără dificultate, fără să lucrați la nivelul podelei.
Pe radiator sunt indicate în prealabil pozițiile șuruburilor. Șuruburile superioare prind partea superioară a radiatorului, iar cele inferioare îl stabilizează față de perete. Marchează pozițiile pe perete cu un creion, verificați cu un nivel dacă ambele șuruburi superioare sunt pe aceeași linie orizontală – o deviație de 5 mm pe o lungime de 600 mm este vizual neplăcută. Forați găuri, introduceți șuruburile cu plăcuțe și fixați șuruburile cu șuruburi. În plăci de gips-carton folosiți exclusiv plăcuțe specializate pentru gips-carton (molly sau șuruburi speciali) – un radiator obișnuit de 300 mm înălțime cântărește cu apă 12–15 kg, ceea ce este o sarcină pe care o șurub comun în gips-carton fără plăcuță nu o suportă.
Etapa 4 – Pregătirea radiatorului (adaptori, tifturi, ventil de aer)
Noul radiator vine cu patru găuri – două pe fiecare parte. La conectarea laterală la dreapta, vor rămâne libere două găuri pe partea stângă. În gaura superioară din stânga se montează ventilul de aer (întotdeauna în sus!), iar în gaura inferioară din stânga se montează tiftul de închidere. Pe partea dreaptă: gaura superioară este admisia, iar cea inferioară este returul. Aceasta este aranjarea standard – dar verificați întotdeauna unde sunt robinetele pe conductele existente și alegeți partea corespunzătoare de conectare.
Tifturile și ventilul de aer se etanșează cu sârmă de cânepă și pasta de etanșare. Înfasurați sârma în sensul filetului, nu invers. Stratul suficient de sârmă este esențial – prea puțin = fuga, prea mult = nu se poate strânge sau filetul se avariază. Pentru o gaură G 1/2" sunt suficiente cca 6–8 ture de sârmă. Adaptatorul (reducere) pentru conectarea la corpul robinetului se montează la fel.
Etapa 5 – Agățarea radiatorului
Radiatorul se ridică pe șuruburi întotdeauna în poziție verticală. Șuruburile superioare funcționează ca cârlige – agățați radiatorul de ele și apoi îl lăsați în jos, astfel încât șuruburile inferioare să se prindă de radiator de jos și să-l fixeze față de perete. Verificați cu un nivel – în sus și lateral. Majoritatea șuruburilor permit o mică reglare în înălțime. Dacă radiatorul „atârnă” – adică șuruburile inferioare nu ating peretele – apropiați șuruburile mai aproape de perete sau verificați dacă peretele este suficient de plan.
Etapa 6 – Conectarea la conductă
Această parte este cea mai importantă în ceea ce privește etanșitatea. Robinetul de colț se șurubește pe conductă (sau pe fitingul de admisie), apoi se montează uniónul pe gaura radiatorului, se introduce garnitura (gufero) și se strânge uniónul la corpul robinetului. Garnitura este întotdeauna între fața găurii radiatorului și fața corpului robinetului – nu pe filet!
Important: niciodată nu etanșați uniónul cu sârmă. Etanșarea se face exclusiv cu garnitura (gumă sau teflon). Sârma se folosește doar la filete conice și cilindrice, nu la etanșarea frontală a uniónurilor.
La retur se montează un robinet de colț închis – în mod similar. Unele robinete de închidere (numite și tifturi) au funcția de reglare a debitului, ceea ce permite echilibrarea hidraulică – important într-un sistem cu mai mulți radiatoare.
Etapa 7 – Umplerea, degazarea și verificarea etanșității
După conectare, deschideți treptat robinetul de închidere (retur) – întotdeauna îl deschideți primul, rotindu-l lent. Sistemul începe să umple radiatorul. Verificați conexiunile – dacă nu picură nimic. Când radiatorul este umplut, deschideți robinetul termostatat (admisie). Aerul acumulat în partea superioară a radiatorului se elimină cu ajutorul ventilului de aer – cu cheia îl rotiți spre stânga (spre tine) cu o sfert de tură. Auzi șuieratul aerului și apoi apare o picătură de apă – închide imediat ventilul. Această procedură o repeti după 10 minute, când sistemul se stabilizează. Mai multe informații despre această temă găsești în articolul Dezgazarea și curățarea radiatorului cu panou – cum se face singur.
După dezgazare, verificați presiunea în sistem pe manometrul centrală – ar trebui să fie între 1,5–2,0 bar (în starea rece). Dacă presiunea a scăzut, adăugați apă prin robinetul de umplere al centrală. Lăsați sistemul să se încălzească și verificați din nou toate conexiunile – dilatarea termică poate deschide o mică fuga, care la apă rece nu era vizibilă.
Erori frecvente la montarea radiatorului cu conectare laterală
Eroare 1 – Confundarea admisiei cu returul
Acest lucru se întâmplă surprinzător de des, chiar și la meșterii experimentați care lucrează pe o instalație necunoscută. Admisia este întotdeauna racordul superior (apa fierbinte intră de sus), iar returul este racordul inferior. Dacă le conectați invers, radiatorul va funcționa, dar cu o eficiență mult mai scăzută – căldura se propagă în direcția greșită, circulația este inadecvată și radiatorul poate avea zone reci în partea superioară. Capul termostatic poate măsura o temperatură incorectă, ceea ce duce la o reglare instabilă.
Eroare 2 – Supapa de aer montată jos
Aerul urcă în sus – aceasta este o regulă fără excepții. Supapa de aer trebuie să fie întotdeauna în cel mai înalt punct al radiatorului, adică gâtul superior de pe partea fără racord. Dacă o montați jos, nu veți putea aerisi niciodată corect și radiatorul va avea mereu partea superioară rece. Am văzut instalații în care clientul a avut probleme cu „răcirea” timp de 5 ani – cauza a fost tocmai aceasta.
Eroare 3 – Echilibrare insuficientă a filetelor
Fâșia PTFE este comodă, dar pentru lucrări de instalație la încălzire este mai fiabilă cânepa cu pasta – fâșia se poate destrăma în timp din cauza ciclurilor termice (încălzire și răcire repetate). În plus, fâșia PTFE nu trebuie folosită la filete conice cu etanșare frontală – acolo este exclusiv garnitura de cauciuc. Confuzia dintre acești doi principii de etanșare este una dintre cele mai frecvente cauze ale făcutelor de scurgere ulterioare.
Eroare 4 – Radiatorul suspendat în diagonală
Este neplăcut din punct de vedere estetic, dar și problematic din punct de vedere funcțional – dacă radiatorul atârnă în diagonală, supapa de aer nu este în cel mai înalt punct și aerul nu se acumulează corect. Verificați întotdeauna cu nivela în două direcții.
Eroare 5 – Instalare prea jos sau prea sus față de podea
Prea jos (mai puțin de 80 mm) – nu permite curgerea naturală a aerului sub radiator, reduce eficiența și complică curățarea. Prea sus – aerul de deasupra radiatorului devine excesiv de cald, picioarele rămân reci, confortul perceput este slab. Înălțimea recomandată este de 100–150 mm de la podea până la marginea inferioară a radiatorului.
Eroare 6 – Radiatorul cu dimensiune incorectă
Instalarea unui radiator cu putere insuficientă este o muncă fără rost. Dacă doriți încălzire într-o cameră de 15 m² cu izolație standard, aveți nevoie de cca 750–900 W. Radiatorul 21K 300 × 700 cu puterea de 552 W nu este suficient – veți trebui să montați un al doilea radiator sau să alegeți un tip mai mare (22K sau 33K). Despre tipurile de panouri veți afla mai multe în articolul Ce înseamnă 21K, 22K, 11K – diferențele dintre tipurile de radiatoare cu panouri.
Eroare 7 – Filete supraturate sau gâturi fisurate
În special la țevi din plastic (PEX, PPR) se întâmplă ca meșterul să suprasolicite și să rănească filetul sau să rupă gâtul radiatorului. Radiatoarele din oțel au gâturi din aliaj, care rezistă mai mult, dar nu sunt invariabile. Momentul maxim de montaj pentru G 1/2" este de cca 25–30 Nm – această forță o obțineți cu o cheie obișnuită de 30 cm fără a apăsa excesiv. Dacă aveți îndoieli, folosiți o cheie cu moment.
Reglarea hidraulică – de ce nu este suficient doar să conectați radiatorul
Într-o instalație cu mai mulți radiatoare este important ca fiecare radiator să primească cantitatea corectă de apă, corespunzătoare puterii și poziției sale în sistem. Fără reglare hidraulică, se întâmplă ca radiatoarele aflate aproape de centrală să fie supracăldărite, în timp ce cele îndepărtate rămân reci – chiar dacă au o putere suficientă. Robinetele de închidere (pe retur) au de obicei o scală de reglare, cu care limitați debitul. Pentru un utilizator obișnuit, cel mai simplu mod este următorul: montați toți radiatoarele, încălziți instalația și urmăriți cu ajutorul capetelor termostatice cât de repede fiecare radiator atinge temperatura setată – radiatoarele îndepărtate ar trebui să fie reglate pentru un debit mai mare (robinet deschis mai mult), iar cele aproape pentru un debit mai mic.
Dacă aveți ocazia, lăsați reglarea hidraulică făcută de un specialist cu aparat de măsură – investiția în reglare se rambursează prin economii semnificative la combustibil (reducerea consumului cu 10–20 % în sisteme complexe).
Situații speciale la montaj în practică
Înlocuirea radiatorului într-un apartament cu panouri și încălzire centrală
Într-un bloc cu încălzire centrală (furnizată de furnizorul de căldură) trebuie să contactați administratorul clădirii sau inginerul energetic înainte de a înlocui radiatorul. Sistemul nu este al dumneavoastră și intervenția fără acord poate fi problematică. Administratorul va planifica înlocuirea în perioada de oprire (primăvara sau toamna), când sistemul este golit. Restul procesului rămâne același, dar pe admisie se află un contor de căldură (kalorimetru) sau distribuitori proporționali – aceștia trebuie să rămână montați și pe noul radiator și nu pot fi mutați altundeva fără acord.
Montarea unui radiator nou acolo unde nu a fost vreunul înainte
În acest caz, trebuie să trageți țevile către locul viitorului radiator – aceasta este o lucrare pentru un instalator calificat, mai ales dacă este vorba de cupru sau oțel. La țevi din plastic (PEX cu racorduri strângătoare sau PPR cu sudură) un meșter priceput poate face singur, dar are nevoie de unelte speciale. Nu uitați să planificați și distanța dintre admisie și retur – 50 mm este standardul pentru robinete de colț cu racord lateral. Distanțe mai mari se rezolvă cu adaptori, iar cele mai mici cu unele robinete compacte speciale. Mai multe informații despre această temă găsiți în articolul Conectarea radiatorului la țevi existente – distanță, adaptori și etanșare.
Înlocuirea radiatorului la încălzirea în pardoseală combinată cu radiatoare
În sistemele hibride (pardoseală + radiatoare) radiatoarele funcționează la o temperatură mai scăzută a apei – de obicei 40–55 °C în loc de 70–75 °C. Acest lucru este important din punct de vedere al performanței: performanța radiatorului indicată pe eticheta de fabricație (și în cataloage) este măsurată la așa-numitul Δt50 – ceea ce corespunde unei temperaturi de admisie de 75 °C, a unei temperaturi de retur de 65 °C și a unei temperaturi a camerei de 20 °C. La o diferență de temperatură mai mică (de exemplu 55/45 °C) performanța reală este semnificativ mai scăzută – cca 60–65 % din valoarea din catalog. De aceea, la alegerea radiatorului pentru casele cu energie redusă cu pompă de căldură sau cu cazan condens, dvs. trebuie să alegeți un radiator cu o rezervă de putere mai mare. De exemplu, acolo unde la un cazan tradițional a fost suficient Radiator 21K 300 × 600 cu puterea de 447 W, la o pompă de căldură poate fi necesar să înlocuiți Radiator 21K 300 × 500 cu puterea de 373 W cu un tip mai mare sau să alegeți tipul 22K cu o suprafață mai mare.
Îngrijirea după montaj – primele zile de funcționare
După instalarea noului radiator, acordați primei 48 de ore o atenție sporită. Vă recomand următorul procedeu:
- După prima pornire, verificați vizual toate conexiunile după 15 și 60 de minute de funcționare
- Pe al doilea zi, purtați din nou aerul – de obicei se eliberează încă mai mult aer, care a fost dispersat în sistem
- După o săptămână, verificați presiunea din cazan – dacă a scăzut sub 1,2 bar, adăugați apă
- Verificați dacă întreaga suprafață a radiatorului este caldă în mod egal – zonele reci semnalează aer sau impurități (vezi articolul Defecțiuni frecvente ale radiatoarelor panou – zone reci, zgomote și fâlfâiri)
- Verificați funcționarea capului termostatic – radiatorul ar trebui să se închidă la atingerea temperaturii reglate
Întrebări frecvente (FAQ)
Trebuie să schimbați și robinetele la înlocuirea radiatorului?
Nu întotdeauna. Dacă robinetele existente sunt funcționale, fără coroziune, etanșe și compatibile cu noul radiator (distanța corectă, filetul), le puteți păstra. Totuși, la fondul vechi de apartamente (robinete vechi de peste 15–20 de ani) vă recomand să le schimbați împreună cu radiatorul – robinetele vechi sunt adesea corodate și, la demontare, se pot rupe sau, după refixare, pot începe să fâlfâie. Înlocuirea robinetelor în timpul înlocuirii radiatorului este logic mai ușor și economic de neglijat față de o intervenție ulterioară.
Poate fi conectat un radiator cu racord lateral la conducta centrală?
Da, cu un adaptor, dar nu este o soluție ideală. Există seturi speciale de robinete (de exemplu, H-bloc sau bloc central de accesorii), care permit conectarea unui radiator cu găuri laterale la conducta centrală (centrală inferioară). Din punct de vedere hidraulic, este puțin mai puțin avantajos decât conectarea centrală originală, dar în practică funcționează bine. Mai multe informații despre această alegere le găsiți în articolul Racord lateral vs. racord central la radiator – care este mai bun și când se folosește fiecare.
Ce tip de garnitură să folosiți – garnitură de cauciuc, funie sau bandă PTFE?
Regula este simplă: garnitura (de cauciuc sau teflon plană) se folosește la conexiunile frontale (de aliniere) – adică la piulița de pe gâtul radiatorului. Funia cu pastă sau banda PTFE se folosește la etanșarea filetelor – adică peste tot unde se filetează un filet într-un alt filet (tuburi, adaptori, robinete laterale la conducte). Pentru încălzire, preferați funia cu pastă față de banda PTFE – este mai durabilă la ciclurile termice.
Cât durează înlocuirea radiatorului pentru un instalator experimentat?
O înlocuire obișnuită a unui radiator (aceeași dimensiune, robinetele existente păstrate) durează un instalator experimentat 30–60 de minute, inclusiv purjarea. Dacă se schimbă și robinetele, adăugați 20–30 de minute. Un muncitor casnic poate dura 2–4 ore la prima experiență, iar cea mai lungă parte este de obicei concentrarea asupra etanșării și așteptarea verificărilor după umplere. Nu vă grăbiți – o greșeală la etanșare vă poate costa mult mai multe ore la remedierea daunelor.
Trebuie să fie montat radiatorul de către un profesionist – poate face acest lucru un amator?
Din punct de vedere legal, montarea unui radiator de panou într-o casă de familie nu este reglementată ca o activitate profesională obligatorie (deosebit de la conectarea la gaz sau electricitate). Așadar, un muncitor casnic poate înlocui radiatorul singur, dar răspunde pentru eventualele daune (inundații). Într-un bloc de apartamente sau la asigurarea imobilului, asigurătoarea poate reduce plata la o daună cauzată de o lucrare amatoristă – verificați condițiile asigurării dvs. În orice caz, dacă nu sunteți siguri de etanșare sau hidraulică, este mai bine să apelați la un profesionist.
Radiatorul scârțâie sau fâlfâie după montaj – ce se poate face?
Scârțâitul sau fâlfâitul imediat după pornire este aproape întotdeauna aer în sistem. Purjați radiatorul din nou (procedura descrisă mai sus) și verificați dacă sunetul se repetă a doua zi. Dacă sunetul persistă și după purjare completă, poate fi vorba de o viteză mare de curgere (robinet deschis prea mult) – încercați să reduceți parțial admisia. Zgomotul metalic la creșterea temperaturii este o dilatare termică normală, dacă radiatorul este fixat prea strâns în console. Mai multe informații despre remedierea defecțiunilor le găsiți în articolul Defecțiuni frecvente ale radiatoarelor panou – zone reci, zgomote și fâlfâiri.
Concluzie – la ce să acordați atenție
Montarea unui radiator cu racord lateral este o sarcină realizabilă cu o pregătire corespunzătoare, dar în care cele mai frecvente decizii le ia detaliul: etanșarea corectă, orientarea corectă a componentelor, înălțimea suficientă deasupra podelei și răbdarea la purjare. Cumpărați un radiator de calitate – de exemplu, unul din seria radiatoarelor cu racord lateral în tipul 21K cu înălțimea de 300 mm, unde aveți la dispoziție mai multe lățimi corespunzătoare puterii necesare camerei dvs. – și investiți același timp în pregătire ca și în lucrare. Majoritatea problemelor pe care oamenii le rezolvă după montaj (fâlfâiri, zone reci, zgomote) apar nu din cauza unor produse rele, ci din neglijarea montajului.
Dacă alegeți un radiator potrivit pentru o cameră anume, consultați și articolul Dimensiunile radiatoarelor de 300 mm înălțime – care lățime este potrivită pentru camera dvs., unde găsiți recomandări concrete pentru tipurile obișnuite de spații – de la o baie mică până la un living.
Aveți întrebări legate de această temă?
Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne – cu plăcere vă vom oferi sfaturi.