Montajul aerului condiționat pe perete Vaillant pas cu pas

De ce montajul aerului condiționat Vaillant nu este doar o problemă de suspendare a unității pe perete

Aerul condiționat Vaillant climaVAIR pro pare la prima vedere un dispozitiv simplu – o unitate interioară pe perete, o unitate exterioară undeva afară, câțiva cabluri și țevi între ele. În practică, este însă un sistem tehnic precis care funcționează cu un agent frigorific sub presiune, cu un cablu electric care trebuie să respecte normele și cu cerințele producătorului privind lungimea traseului, diferența de nivel și conexiunea hidraulică. Calitatea montajului decide direct dacă dispozitivul va răci și încălzi fără probleme timp de zece sau mai multe ani, sau dacă va începe imediat după primul an să piardă performanța, să vibreze zgomotos, să se înghețe și, în final, să afișeze un cod de eroare pe ecran.

În acest articol vom parcurge pas cu pas întregul proces de montaj al aerului condiționat mural Vaillant – de la pregătire și alegerea locației, prin forarea peretelui, montarea ambelor unități, conectarea țevilor de răcire, instalarea electrică, evacuarea aerului din circuit până la punerea în funcțiune și predarea clientului. Articolul este destinat în primul rând firmelor de montaj și tehnicilor care doresc un proces verificat și structurat, dar va fi citit și de investitor, care vrea să știe ce trebuie să ceară de la furnizorul de montaj și să verifice.

Cine are voie să monteze aerul condiționat și ce documente să solicitați

Montajul unui aer condiționat split care implică intervenții în circuitul frigorific (adică acolo unde se conectează unitatea interioară și cea exterioară prin țevi de cupru și se lucrează cu agentul frigorific R32) poate fi realizat doar de o persoană cu certificatul F-gas valabil, conform ordinului privind gazele fluorurate de seră. Această persoană trebuie să fie autorizată să manipuleze agentul frigorific, să evacueze aerul din circuit, să efectueze probele de presiune și, dacă este cazul, să completeze agentul frigorific. În plus, partea electrică a instalației (conectarea la rețea, siguranțele, pământul) poate fi realizată doar de o persoană cu calificarea electrică corespunzătoare, conform ordinului 508/2009.

Pentru comanda montajului este deci rațional să solicitați de la furnizor:

• certificatul F-gas al montatorului,
• certificatul electrician (§ 21 sau un nivel mai ridicat, în funcție de volumul lucrărilor),
• raportul de probă de presiune și evacuare după finalizarea montajului,
• raportul de revizie al instalației electrice, dacă este necesar în funcție de volumul intervenției,
• garanția și raportul de montaj cu menționarea tipului și cantității de agent frigorific.

Fără aceste documente nu este posibil să solicitați garanția producătorului pentru compresor sau pentru întregul dispozitiv, deoarece Vaillant cere montajul realizat de o persoană calificată, conform instrucțiunilor de montaj.

Pregătirea pentru montaj – ce trebuie clarificat înainte

Înainte ca montatorul să vină la locul de muncă cu uneltele, ar trebui să aibă loc o vizită sau cel puțin o consultanță detaliată. Se discută în special:

Alegerea și verificarea puterii unității

Puțerea se alege în funcție de suprafață, înălțimea tavanului, orientarea camerei față de punctele cardinale, numărul ferestrelor și câștigurile termice (calculator, mai multe persoane, pereți din sticlă). Un calcul detaliat îl găsiți în articolul separat Ce putere de aer condiționat aveți nevoie pentru o anumită dimensiune a camerei. În general, se aplică o regulă orientativă de cca 60–100 W/m² pentru o cameră obișnuită cu izolație standard, dar pentru suprafețe mai mari cu pereți din sticlă sau mansarde trebuie să se ia în considerare o putere mai mare.

În seria Vaillant climaVAIR pro sunt disponibile patru categorii de putere, care acoperă aproape toate aplicațiile pentru apartamente și aplicații comerciale mai mici:

• VAIB1-025WN – putere de răcire cca 2,5 kW, potrivit pentru camere până la cca 25 m²
• VAIB1-035WN – cca 3,5 kW, camere până la cca 35 m²
• VAIB1-050WN – cca 5,0 kW, camere mai mari, spații deschise
• VAIB1-065WN – cca 6,5 kW, spații mai mari, aplicații comerciale mai mici

O comparație detaliată a parametrilor modelelor individuale o găsiți în articolul Compararea modelelor VAIB1-025WN, 035WN, 050WN și 065WN.

Alegerea traseului țevilor și a poziționării unităților

Înainte de montaj propriu-zis trebuie să parcurgeți fizic traseul de la locul planificat al unității interioare până la cea exterioară – prin ce perete se va forța, pe ce traseu va merge țeava (în șanț, în bandă, în conducte de fațadă), unde va fi evacuat condensul și unde va fi montată unitatea exterioară. Tema poziționării corecte o abordează în detaliu articolul Cum să poziționați corect unitatea exterioară și cea interioară a aerului condiționat – îl recomandăm să fie studiat înainte de comanda materialelor, deoarece o alegere proastă a locației poate duce ulterior la probleme cu zgomotul, înghețul sau reclamațiile vecinilor.

Uneltele și materialele necesare

Montajul profesional al unui aer condiționat split necesită unelte specializate, pe care o gospodărie obișnuită nu le are la dispoziție:

• un burghiu cu coroană de cca 50–55 mm pentru traversarea peretelui,
• o șurubelniță și un cuțit pentru tije de cupru (tăiere pe măsură, fără șuruburi în țevi),
• un șurubelniță și un cuțit de flaring (flaring tool) pentru formarea capetelor țevilor,
• un șurubelniță de moment pentru strângerea șuruburilor cu moment de strângere precis,
• o pompă de evacuare și un set de manometre (manifold) pentru evacuare și verificarea presiunii,
• o balanță digitală pentru dozarea exactă a agentului frigorific, dacă traseul este mai lung decât lungimea standard specificată de producător,
• un detector de fuga de agent frigorific sau un spray spumos pentru verificarea conexiunilor,
• țevi de cupru izolate în dimensiuni corespunzătoare categoriei de putere (de obicei 1/4" și 3/8" pentru modelele mai mici, 3/8" și 1/2" pentru modelele mai puternice),
• cablu electric cu o secțiune suficient de mare pentru alimentare și comunicație între unități,
• suporturi, amortizoare, silicon, bandă PVC pentru acoperirea țevilor, țeava de evacuare a condensului.

Montajul pas cu pas

Următorul proces corespunde unei realizări obișnuite a unui aer condiționat split mural Vaillant într-un apartament sau o casă. Ordinea pașilor este importantă – inversarea ordinii (de exemplu, pornirea compresorului înainte de evacuare) poate duce la avarii ireversibile ale dispozitivului.

Etapa 1 – Pregătirea spațiului și verificarea livrării

După livrarea produsului se verifică integritatea ambalajului – unitatea interioară, unitatea exterioară, telecomanda, suportul de montaj, țeava de drenaj, materialele de fixare și documentația. Se confirmă faptul că modelul este chiar cel proiectat (de exemplu VAIB1-050WN pentru o cameră de zi mai mare) și că corespunde proiectului sau acordului cu clientul. Se acoperă podeaua și mobilierul, deoarece forarea generează o cantitate semnificativă de praf.

Etapa 2 – Montarea suportului perete unității interioare

Suportul se montează pe peretele portant la o înălțime obișnuită de 200–220 cm deasupra podelei, cel puțin 15 cm de tavan (pentru a asigura aspirarea aerului) și cu o distanță suficientă față de pereții laterali (min. 10–15 cm pe fiecare parte), astfel încât fluxul de aer să nu fie limitat. Suportul trebuie să fie perfect orizontal – se verifică cu un nivel de apă, deoarece chiar și o ușoară înclinare duce la o drenare incorectă a condensului către interiorul camerei în loc de afară. Șuruburile de fixare se aleg în funcție de materialul peretelui (caramidă solidă, zidărie, gazosilicat) astfel încât să suporte greutatea unității și cu o rezervă.

Etapa 3 – Forarea peretelui

Se foră un orificiu în perete cu o coroană cu o ușoară înclinare spre exterior (aprox. 5–10°), astfel încât apa care s-ar condensa în țeavă să nu revină în interior. Diametrul orificiului se alege astfel încât să permită trecerea țevii, cablului de comunicație și țevii de drenaj simultan, de obicei 50–55 mm. După forare, orificiul se protejează cu un tub de protecție (PVC) și după trecerea țevii se etanșează bine cu spumă PU sau silicon, astfel încât în interior să nu intre insecte, vânt sau apă ploiosă.

Etapa 4 – Montarea unității exterioare

Unitatea exterioară, de exemplu Vaillant climaVAIR pro VAIB1-025WNO, se montează pe suporturi de perete sau pe un suport pe teren/pe acoperiș. Întotdeauna se folosesc garnituri de cauciuc antivibrațional, care reduc transmiterea vibrațiilor compresorului la structura clădirii – lipsa acestor garnituri este una dintre cele mai frecvente cauze ale plângerilor vecinilor privind zgomotul în clădiri de apartamente. Unitatea trebuie să aibă spațiu liber în fața ventilatorului (min. 30–50 cm) și în jurul părților de service, astfel încât să poată fi întreținută în viitor. Se ia în considerare și drenarea condensului de la partea inferioară a unității, mai ales în regimul de încălzire, când are loc dezghețarea evaporatorului.

Etapa 5 – Conectarea țevii de răcire și a cablurilor electrice

Țeava de cupru se livrează în bare sau în rogojnice, iar tăierea se face exclusiv cu o foarfecă de țeavă (nu cu o discuță, pentru a nu se formeze șuruburi metalice în circuit). Capetele se curăță de zgârieturi, se montează o piolină de trecere și cu șurubelnița de flanșare se formează un margin rotund (flare). Conexiunea se strânge apoi cu un șurubelniț de cuplu exact la valoarea specificată de producător (de obicei între 15–55 N.m în funcție de diametrul țevii) – atât substrângerea, cât și suprastrângerea conexiunii sunt la fel de periculoase și pot duce la fuga de refrigerant în viitor.

În paralel cu țeava de răcire, se trage un cablu de comunicație și de alimentare între unități. Secțiunea conductorului se alege în funcție de lungimea traseului și de puterea unității (de obicei 4× 1,5 mm² pentru modelele mici, iar la modelele mai puternice și mai mult), iar conectarea se face exact conform schemei din instrucțiunile de montaj – inversarea fazelor sau a conductorilor de comunicație va duce la faptul că unitatea nu va comunica sau va afișa o eroare după pornire.

Etapa 6 – Evacuarea aerului din circuitul de răcire

Aceasta este una dintre cele mai importante și cel mai frecvent subestimate etape. După conectarea setului de manometre (manifold), se conectează pompa de vid la valvele de service ale unității exterioare și se evacuează aerul și umiditatea din întregul traseu de țevi și din unitatea interioară. Valoarea obișnuită este sub -100 kPa (presiune absolută sub 500 micrometri Hg), iar evacuarea ar trebui să dureze cel puțin 30–60 de minute, în funcție de lungimea traseului și de diametrul țevii. După atingerea vidului, se lasă sistemul să „țină” câteva minute – dacă presiunea crește, înseamnă că există o fereastră care trebuie localizată și reparată înainte de a continua. Evitarea evacuării sau reducerea duratei acesteia este cea mai frecventă cauză a eșecului prematur al compresorului, deoarece umiditatea din circuit, combinată cu refrigerantul, generează acizi care dăunează componentelor interne.

Etapa 7 – Testul de presiune și deschiderea valvelor de service

După evacuarea cu succes, se verifică etanșitatea conexiunilor, fie cu un test cu spumă, fie urmând stabilitatea vidului. Apoi se deschid valvele de service (robinetele cu sferă) de pe unitatea exterioară, ceea ce permite eliberarea refrigerantului (de obicei R32) preumplut de producător din unitatea exterioară în întregul circuit, inclusiv în țevi și schimbătorul de căldură al unității interioare. Dacă traseul este mai lung decât cel standard indicat de producător (de obicei 5–7,5 m în funcție de model), este necesară dozarea exactă a cantității suplimentare de refrigerant, conform tabelelor din instrucțiunile de montaj, și măsurarea acesteia pe o balanță digitală.

Etapa 8 – Conectarea electrică și siguranța

Aerul condiționat se conectează la un circuit separat cu siguranță, conform puterii unității – de obicei un disjunctor diferențial și un siguranță cu curent nominal conform specificațiilor producătorului (de obicei 10–16 A pentru unități mici, iar la modelele mai puternice mai mult). Se realizează întotdeauna și pământarea ambelor unități. Se recomandă un circuit electric separat dus direct de la tablou, nu o conexiune printr-un circuit de priză partajat cu alte aparate.

Etapa 9 – Testul de funcționare și verificarea parametrilor

După conectare, unitatea se pornește mai întâi în modul de răcire, apoi și în modul de încălzire (dacă modelul o susține), și se verifică: temperatura aerului aspirat și evacuat, presiunile de funcționare pe partea de aspirație și evacuare, consumul de curent al compresorului, zgomotul, drenarea condensului și funcționarea telecomenzii, inclusiv toate modurile de funcționare (răcire, încălzire, deumidificare, automat, mod de somn). Se înregistrează valorile măsurate în raportul de montaj.

Etapa 10 – Predarea clientului și documentația

La final, instalatorul instruiește utilizatorul în utilizarea unității, explică sarcinile de întreținere de bază (curățarea filtrelor, ce se face în cazul unui cod de eroare), îi transmite garanția, raportul de montaj cu datele privind cantitatea și tipul refrigerantului, raportul de test de presiune și evacuare și îl informează despre necesitatea unor inspecții periodice de service. Această documentație este esențială și din punct de vedere al reclamațiilor viitoare și al inspecțiilor obligatorii de etanșitate a circuitului de răcire, care sunt cerute periodic de legislație pentru echipamentele cu o anumită cantitate de refrigerant.

Schimbarea circuitului de răcire – cum funcționează totul împreună

Pentru a înțelege mai bine de ce pașii de mai sus (evacuarea, etanșitatea conexiunilor, înălțimea corectă) sunt atât de importante, este util să vedem o schemă simplificată a circuitului de răcire al aerului condiționat.

Agentul frigorific circulă într-un circuit închis – compresorul îl comprimă la o presiune și temperatură înaltă, în schimbătorul exterior el cedează căldura în exterior (în modul de răcire), apoi, prin valva de expansiune, presiunea și temperatura scad brusc, iar în schimbătorul interior agentul frigorific preia căldura din aerul camerei, răcindu-l. În modul de încălzire, direcția ciclului este inversată cu ajutorul unei valvi cu patru căi. Din acest motiv, circuitul trebuie să fie etanș și lipsit de aer și umiditate – orice contaminare cu aer sau apă modifică proprietățile termodynamice ale agentului frigorific și reduce semnificativ randamentul și durata de viață a compresorului.

Compararea puterilor în proiectarea montajului

Alegerea modelului corect are un impact direct asupra diametrului țevii, lungimii maxime a traseului, diferenței admise de înălțime între unități și a secțiunii admise a cablului electric. Următorul grafic ilustrează puterea frigorifică orientativă a diferitelor modele din seria climaVAIR pro de la Vaillant.

Cu cât este mai mare puterea unității, cu atât mai mare este și diametrul țevii (de exemplu, la modelul VAIB1-065WN se folosește standard țeavă de gaz de 1/2" față de 3/8" la modelele mai mici), mai mare este și diferența maximă admisă de înălțime între unitatea interioară și cea exterioară și mai mare este și consumul de curent, care influențează dimensionarea siguranței și secțiunea cablului de alimentare. Valorile exacte pentru fiecare model le găsiți în fișa tehnică a produsului respectiv și în articolul Compararea modelelor VAIB1-025WN, 035WN, 050WN și 065WN.

Eroare frecventă la montaj din practică

În urma anilor de execuții și intervenții de service, ne-am confruntat repetat cu aceeași categorii de erori, care, deși banale, produc probleme semnificative:

• Vacuumul omis sau scurtat – cea mai frecventă cauză a blocării premature a compresorului în primele două ani de la montaj.
• Inclinația necorespunzătoare a unității interioare sau a țevii de drenaj – condensul picură pe podea sau în perete în loc să iasă afară, în timp se produc daune de umezeală și mucegaiuri.
• Lipsa amortizoarelor sub unitatea exterioară – vibrațiile se propagă în structura clădirii, apar plângerile vecinilor.
• Traseu de țeavă prea lung fără reîncărcare de agent frigorific – unitatea răcește și încălzește semnificativ mai slab decât ar trebui, compresorul este suprasolicitat.
• Matricele de trecere necompletate sau prea strânse – scăparea lentă a agentului frigorific, care devine vizibilă după câteva luni prin scăderea performanței.
• Unitatea exterioară montată într-un colț închis sau sub soare direct fără umbra – schimbul de căldură este mai slab, consumul mai mare, funcționarea mai zgomotoasă la temperaturi ridicate.
• Conectarea independentă la un circuit electric suprasolicitat – decuplarea siguranței, în special la pornirea compresorului.