Montajul țevii de cupru HEPWORTH: lipire sau presare
Tubulatura de cupru HEPWORTH: lipirea sau presarea – ghid tehnic complet
Tubulatura de cupru aparține celor mai vechi și în același timp cele mai fiabile materiale pentru distribuția apei potabile în apartamente și case. Cine a lucrat la instalații vechi știe că cuprul rezistă fără probleme 50, 60 sau chiar mai multe ani – atâta timp cât a fost instalat corect. Aici este cheia: același material poate fi conectat prin mai multe tehnologii, fiecare având cerințe diferite în ceea ce privește abilitățile, uneltele și timpul. În acest articol ne vom concentra pe cele două metode principale utilizate pentru instalația de cupru HEPWORTH – lipirea (sudura) și presarea (presarea mecanică). Vom analiza ambele metode în detaliu, le vom compara în general și în funcție de situație și vă vom ajuta să alegeți cea mai avantajoasă pentru proiectul dvs. specific.
Dacă sunteți încă în faza alegerea materialului și vă întrebați dacă să alegeți cupru sau mai degrabă tubulatură multistrat, vă recomand să citiți mai întâi articolul Tubulatură multistrat vs. HEPWORTH: care este mai bună pentru distribuția dvs., unde ambele materiale sunt comparate în ceea ce privește costurile totale și potrivirea de utilizare. Aici vom presupune că alegerea pentru cuprul HEPWORTH a fost deja făcută și ne vom concentra exclusiv pe tehnologia de conectare.
Ce este tubulatura HEPWORTH și de ce este folosită
Marca HEPWORTH (astăzi parte a grupului Wavin) este în Europa Centrală sinonim cu tubulatura de cupru de înaltă calitate pentru distribuția apei potabile, gazului și încălzirea. Tubulatura HEPWORTH pentru apă 15 mm în bobina de 50 m este cel mai vândut format pentru distribuția apei reci și calde în apartamente – această dimensiune corespunde instalației standard pentru alimentarea cu apă a robinetelor, dușurilor și rezervoarelor WC. Pentru conductele principale verticale, ramurile de conectare la boiler sau pentru gospodării cu un consum mai mare se folosește frecvent HEPWORTH 22 mm în bobina de 50 m, care acoperă un debit mai mare fără pierderi inacceptabile de presiune.
Tubulatura de cupru are, față de alternativele din plastic, mai multe caracteristici relevante pentru apa potabilă: efecte bacteriostatice naturale (ioni de cupru inhibă creșterea bacteriilor, inclusiv a legionellei), rezistență la radiația UV, durabilitate mare la dimensiunea corectă și compatibilitate cu temperaturi ridicate. Mai multe despre siguranța materialului găsiți în articolul Igienă și siguranță a materialului tubulaturii pentru apă potabilă: ce trebuie să știți.
Lipirea tubulaturii de cupru: principiu, tehnologie și procedură
Lipirea (uneori numită și sudură) este o tehnologie prin care două piese de tubulatură sunt conectate cu ajutorul unui lipici topit, care pătrunde în spațiul capilar dintre tub și racord. Nu este deci sudură – materialul de bază nu se topește, ci doar lipiciul. Efectul capilar garantează că lipiciul topit se extinde uniform pe întreg perimetrul conexiunii, ceea ce, la o procedură corectă, oferă o conexiune etanșă și solidă.
Lipire moale vs. lipire tare
În practică, pentru distribuția apei potabile se folosește aproape exclusiv lipire moale (soft soldering în limba engleză), la temperaturi sub 450 °C. Lipiciul trebuie să fie fără plumb pentru apa potabilă – standardul este Sn97Cu3 (97 % staniu, 3 % cupru) sau Sn99Cu1. Acest lipici este aprobate pentru contactul cu apa potabilă în conformitate cu standardele în vigoare (STN EN 12502, EN 1254). Fluxul (agentul de sudură) trebuie să fie și el neutru și spălabil cu apă, astfel încât, după lipire, să nu rămână resturi agresive în interiorul tubului.
Lipirea tare (brazing, temperaturi peste 450 °C, de obicei 600–900 °C) este folosită excepțional pentru distribuția apei potabile – mai degrabă în sisteme sub presiune, răcire sau conducte de gaz. Pentru o instalație obișnuită de apartament cu tubulatură HEPWORTH nu este necesară și este și mai riscantă pentru un neprofesionist.
Paș cu paș: procedura lipirii moi HEPWORTH
1. Tăierea: Țevile HEPWORTH se taie exclusiv cu un decupor special pentru țevi de cupru – niciodată cu un disc de piatră sau cu un leș de grind, deoarece acestea lasă resturi metalice care pot contamina apa potabilă și pot deteriora garniturile. Tăietura trebuie să fie perfect perpendiculară pe axa țevii. După decupare, gaura interioară trebuie curățată de resturi cu un decupor de obicei integrat în decuporul propriu-zis.
2. Curățarea: Acest pas este cel mai adesea neglijat de amatori. Suprafața exterioară a țevii, în lungimea de înfășurare în fiting (de obicei 10–15 mm în funcție de diametru) și suprafața interioară a fitingului trebuie curățate cu o șervea cu fire de cupru sau cu o țesătură abrazivă specială. Cuprul se oxidează rapid – chiar și o suprafață lucioasă poate avea o subțire strat de oxid care va respinge lipirea. Așa că curățarea se face atât chimic, cât și mecanic.
3. Aplicarea fluxului: Fluxul (lignitul, o substanță pastoasă) se aplică cu un pensul pe ambele suprafețe curățate, sub formă de strat subțire și uniform. Rolul fluxului este, la încălzire, de a elimina oxidii de pe suprafața cuprului și de a reduce tensiunea superficială, astfel încât lipirea să poată pătrunde uniform în spațiul capilar. După aplicarea fluxului, țeava trebuie introdusă imediat în fiting și rotită, pentru ca fluxul să se distribuie uniform.
4. Încălzirea: Cu ajutorul unui flacără (propan-butan sau acetilenă, în funcție de diametru), se încălzește fitingul – nu direct locul unde aplicați lipirea. Fitingul are o capacitate termică mai mare și se încălzește mai încet. Când atinge temperatura corectă (aproximativ 180–220 °C pentru lipirea moale Sn97Cu3), fluxul începe să bulgăreze și să își schimbe culoarea. Acesta este semnalul.
5. Aplicarea lipirii: Sârma de lipit se apropie de marginea fitingului, pe partea opusă a flăcării. Dacă temperatura este corectă, lipirea este absorbită în spațiul capilar de către efectul capilar, fără ca voi să o topiți direct cu flacăra. Această condiție este esențială – dacă lipirea topită este modelată direct de flacără, aceasta va acoperi doar suprafața și nu va pătrunde în interior, iar conexiunea va fi neetanșă. Se aplică atâta lipire cât corespunde circumferinței conexiunii – aproximativ 1× diametrul țevii în milimetri echivalează cu câteva centrimetri de sârmă de lipit (de exemplu, pentru ∅15 mm, aproximativ 1,5 cm de sârmă de lipit).
6. Răcirea și verificarea: Conexiunea se lasă să se răcească natural – niciodată nu o răciți cu apă (șocul termic poate deteriora conexiunea). După răcire, curățați fluxul cu apă, deoarece chiar și fluxul neutru, în timp, poate cauza coroziune. Următorul pas este testul de presiune – standardul este 1,5 ori presiunea de lucru, timp de 30 de minute.
Unelte necesare pentru lipire
- Decupor special pentru țevi de cupru (de exemplu, pentru ∅15 și ∅22 mm)
- Curățător de resturi (intern și extern – cu lama sau conic)
- Țesătură abrazivă cu fire de cupru (copper wire cloth) sau hârtie abrazivă P120
- Flacără cu propan-butan cu reglare de flacără (pentru ∅15–22 mm este suficientă o putere de 1,8–2,5 kW)
- Lipire fără plumb Sn97Cu3 sub formă de sârmă ∅2 mm
- Flux/lignit pentru apă potabilă (ușor spălat cu apă, neutru)
- Pensul pentru aplicarea fluxului
- Placă izolatoare termică/reflexă (la lucrări în apropierea lemnului sau a izolației)
Presarea țevilor de cupru: principiu, tehnologie și pași
Presarea (presarea mecanică) este o tehnologie mai nouă de conectare a țevilor de cupru, care s-a răspândit masiv în anii 90 ai secolului trecut. Principiul este mecanic: un fiting special cu garnitură O-ring integrată se montează pe țeavă și, cu ajutorul unui șurub de presare (manual sau hidraulic), se deformează într-o geometrie precisă, care asigură o conexiune mecanică solidă și etanșă.
În comparație cu lipirea, aici nu aveți nevoie de niciună căldură, niciun flux, niciună lipire. Conexiunea poate fi realizată chiar și pe țevi umede (ceea ce este imposibil la lipire), ceea ce este o mare avantaj în reparații și reabilitări. Fitingurile presabile pentru cupru se recunosc după garniturile O-ring vizibile și degetele caracteristice create în urma presării.
Tipuri de profile de presare
Profilul cel mai răspândit pentru conexiunea presată la cupru este profilul M (sau TH) conform normei EN 1254-7. Unele fabricanți utilizează profile proprietare (de exemplu, Viega Profipress, Geberit Mapress) – aceste fitinguri și șuruburile nu sunt interschimbabile. Trebuie întotdeauna să utilizați șuruburi compatibile cu fitingul respectiv. Înlocuirea greșită a șuruburilor este una dintre cele mai frecvente greșeli ale instalaților.
Pașii presării pas cu pas
1. Tăierea și curățarea resturilor: Identic cu lipirea – decupor special pentru țevi, tăietură perpendiculară, eliminarea resturilor. Resturile sunt deosebit de periculoase la presare, deoarece pot deteriora O-ring-ul la introducerea țevii.
2. Introducerea țevii în fiting: Introduceți țeava în fiting până la oprirea (majoritatea fitingurilor au un opri intern sau o fereastră de control). Acest pas este critic – dacă țeava nu este introdusă până la opri, O-ring-ul nu va fi în poziția corectă și conexiunea va fi neetanșă. Multe fitinguri au găuri laterale de control, prin care puteți verifica dacă țeava a atins oprirea.
3. Presarea: Montați șurubul potrivit pe fiting (șurubul trebuie să corespundă profilului și diametrului fitingului) și apăsați pe declanșatorul șurubului de presare. Șuruburile moderne cu baterie (de exemplu, Rems, Viega, Rothenberger) emit de obicei un semnal acustic la finalul ciclului complet de lucru. Întregul ciclu durează 2–6 secunde, în funcție de diametru.
4. Verificare vizuală: După presare, verificați dacă profilul hexagonal (sau cel corespunzător) este imprimat regulat pe întreaga circumferință a fitingului. Dacă observați o zonă unde fitingul nu a fost presat (nu există deformare), conexiunea trebuie tăiată și refăcută. Nu este posibilă reparația unei conexiuni nepresate – fitingul nu poate fi presat de două ori.
Unelte necesare pentru presare
- Decupor special pentru țevi de cupru
- Curățător de resturi
- Șuruburi de presare cu baterie sau hidraulice
- Set de șuruburi compatibile cu marca respectivă de fitinguri (de exemplu, profil M/TH pentru ∅15, 22, 28 mm)
- Sondă de măsurare a adâncimii de introducere (opțional, dar recomandat)
Compararea sudurii cu lipirea: o privire practică
În această secțiune vom examina ambele tehnologii prin prisma celor mai importante criterii care decid în proiecte reale.
Costuri: diferența este mai mare decât pare
Sudura este mai ieftină din punct de vedere al materialelor – o țeavă de cupru standard sudabilă (colier 15 mm, de exemplu) costă aproximativ 0,40–0,80 €, în timp ce un fitting de presare echivalent costă între 1,80 și 3,50 € în funcție de producător și canalul de vânzare. Pentru un proiect cu 80 de îmbinări (un caz tipic pentru o casă de familie) diferența este de sute de euro. Pe partea opusă, cleștele de presare reprezintă o investiție de 500–2000 € (modele premium cu baterie), iar pentru un proiect ocazional, închirierea (aproximativ 20–60 €/zi) este o alegere mai rațională decât cumpărarea.
Un instalator profesionist care execută zeci de proiecte pe an își recuperează rapid costul cleștelor – economisind timp și ore de muncă. Pentru un proprietar de casă care face o instalare o dată la 20 de ani, sudura este mai avantajoasă din punct de vedere economic, dar trebuie să aibă și competența corespunzătoare.
Viteză de montaj: presarea fără concurență
Un instalator experimentat cu cleștele de presare execută o îmbinare în 30–60 de secunde, inclusiv pregătirea. Sudarea unei îmbinări durează în mod realist 3–5 minute (pregătirea suprafeței, flux, încălzire, sudură, răcire). Dacă aveți 100 de îmbinări pe rețeaua de apă a unei case, vorbim de o diferență de 5 ore de muncă față de 8–9 ore. La proiecte mai mari (clădiri de apartamente, reparații) economia este și mai semnificativă.
Unde sudura nu are concurență
Îmbinarea sudată este monolitică la nivel de material – cuprul și sudura formează o legătură solidă metalică fără componente elastomerice. Acest tip de îmbinare este practic eternă la durabilitate (50+ de ani), dacă este realizată corect. Îmbinarea presată depinde de integritatea garniturii O-ring, care este realizată din cauciuc EPDM sau FKM. Deși producătorii indică o durabilitate a garniturilor de 50 de ani în condiții normale, în practică, apa agresivă (clor, apă dedurizată cu pH scăzut) poate accelera îmbătrânirea cauciucului. Pentru instalații ascunse în pereți fără acces, sudura este teoretic mai fiabilă – chiar dacă această diferență nu vă ar trebui să vă împiedice să alegeți presarea într-o instalație corect dimensionată.
Când alegeți sudură și când presare: scenarii de decizie
Scenariul 1: Reabilitarea unei băi într-un apartament din bloc
Acesta este un caz în care presarea câștigă clar. Într-un bloc, lucrați într-un spațiu strâmt, unde flacăra deschisă este problematică din punct de vedere al siguranței incendiară și al asigurării. În plus, este foarte probabil să conectați noul sistem la conductele existente, unde restul apei poate îngreuna sau chiar împiedica sudura. Presarea într-un mediu umed este fără probleme.
Scenariul 2: Construcția unei case de familie cu rețea completă de apă
Aici aveți timp, lucrați într-un mediu uscat, volumul de lucru este bine definit și instalația se face înainte de a se turna șanțurile. Dacă sunteți un meseriaș experimentat sau un instalator profesionist, sudura este alegerea economică și oferă cea mai durabilă instalație. Pentru un proprietar mai puțin experimentat sau un subexecutor cu o carieră mai scurtă, presarea este o alegere mai sigură din punct de vedere al calității îmbinării.
Scenariul 3: Repararea de urgență a unei conducte fisurate
Conducta a fisurat, apa curge, trebuie să o reparați rapid. Aici nu există altă opțiune decât presarea (sau îmbinări mecanice autoetanșante) – sudarea unei conducte umede este imposibilă fără uscare prelungită, iar într-o situație de urgență, pur și simplu nu funcționează.
Scenariu 4: Mică reparație într-o cameră tehnică sau într-o cameră de încălzire
Într-o cameră de încălzire aveți spațiu, un mediu uscat și lucrați la țevi vizibile. Dacă aveți un arzător și abilități, lipirea este complet acceptabilă aici. Dacă nu, închiriati șipcile de presare – va costă mai puțin și va durează mai puțin decât o vizită repetată la instalator.
Combinarea ambelor tehnologii într-o singură instalație
În practică nu este neobișnuit ca o instalație să combine ambele tipuri de conexiuni. De exemplu, distribuția orizontală în camera tehnică este lipită, în timp ce țeava verticală merge în șanțul peretelui și acolo sunt conexiuni presate. Sau o nouă distribuție este complet presată, dar alimentarea la instalația veche este rezolvată printr-un fiting de tranziție (o țeavă lipită pe partea instalației vechi, cu capă filetată sau presată pe partea nouă).
O regulă importantă: trebuie să știți întotdeauna unde se află conexiunile ascunse. În reconstrucții, vă recomand să documentați vizual conexiunile din șanțuri și să le atașați documentației tehnice a clădirii. La conexiunile presate este mai ușor – fiecare conexiune este identică și ușor de recunoscut. La lipire este important să verificați fiecare conexiune înainte de a închide peretele.
Determinarea dimensiunii și a diametrului pentru distribuția în țevi de cupru
Alegerea diametrului țevii este la fel de importantă ca și alegerea tehnologiei de conectare. Pentru instalații standard în apartamente se aplică următoarele reguli de bază: ∅15 mm (∅12 mm pentru țevi subțiri EN) pentru conexiuni la echipamente individuale (baterie, vas WC, cabină de duș), ∅22 mm pentru distribuția principală (apă rece și caldă în inima apartamentului, alimentarea boilerului), ∅28 mm și mai mult pentru țevi verticale sau distribuții la nivel de clădire. Un calcul mai detaliat îl găsiți în articolul Determinarea dimensiunii țevii pentru apă potabilă: cum să calculați diametrul și lungimea.
Pentru comparație – dacă alegeți între cupru și țevi multistrat pentru un proiect anume, poate fi interesant să vă uitați la parametrii țevii multistrat IVAR Turatec 20x2 în bobina de 100 m, care în dimensiunea de 20 mm este foarte aproape de ∅22 mm din cupru și oferă PN10 la temperaturi de +70 °C și +95 °C. Pentru distribuții mai mici sunt disponibile și dimensiunile 16x2 și 18x2, care sunt standard pentru încălzirea în pardoseală și distribuții în apartamente. Compararea acestor materiale din punctul de vedere al costurilor totale și al utilizării o găsiți în articolul Cum alegeți țeava pentru distribuția apei potabile: multistrat vs. cupru vs. plastic.
Eroare frecvente și defecțiuni la montajul țevilor de cupru
Eroare la lipire
Conexiune rece (cold joint): Sârma de lipit a fost aplicată înainte ca țeava să atingă temperatura corectă sau a fost topită direct cu flacăra. Rezultatul arată rău, mat, cu o structură de bule. O astfel de conexiune nu rezistă la presiune sau solicitări mecanice.
Curățare insuficientă: Fluxul nu poate elimina oxidarea puternică sau contaminarea cu grăsime (amprentele degetelor). Sârma de lipit nu se topește în spațiul capilar, ci rămâne doar pe suprafață. Conexiunea poate părea la început bine, dar va fura la testul de presiune sau după un timp.
Lipire pe țeavă umedă: Apa se transformă în abur la încălzire și apasă afară prin spațiul lipit exact în momentul în care sârma de lipit se solidifică. Rezultatul sunt microfisuri și fără etanșitate. Țeava trebuie să fie uscată înainte de lipire – dacă resturile de apă nu ies, puteți ajuta cu un băț de pâine alb (introduceți pâinea în țeavă, care absoarbe apa și se dizolvă la deschidere).
Alegere incorectă a sârmei de lipit: Sârma de lipit cu plumb (Sn50Pb50 sau Sn60Pb40) a fost obișnuit de găsit și ieftină, dar este interzisă pentru apă potabilă. Atenție la cumpărare – întotdeauna verificați compoziția și certificarea pentru contactul cu apa potabilă.
Eroare la presare
Țeava nu introdusă până la oprirea: Eroarea cea mai frecventă la presare. Anchetul O este presat în afara poziției de lucru și conexiunea este imediat sau treptat neetanșă. Soluție: verificați întotdeauna introducerea prin fereastra de control a fitingului sau marcați pe țeavă adâncimea introducerii cu un marker.
Plăci incorecte: Utilizarea plăcilor de la alt producător sau pentru alt profil. Fitingul se deformează mecanic, dar nu în geometria corectă – anchetul O nu este comprimat corect și conexiunea va fura. Combină întotdeauna fitingurile și plăcile de la același producător de sistem.
Anchetul O deteriorat: O zgârietură la capătul țevii sau o impuritate pot tăia anchetul O la introducere. Nu este întotdeauna vizibil. De aceea, curățarea și șlefuirea capătului țevii este un pas obligatoriu chiar și la presare.
Mai multe despre cauzele și soluțiile defecțiunilor le găsiți în articolul Defecțiuni și fără etanșitate la țevile de apă potabilă: cauze și soluții.
Testul de presiune după montaj: cum se face
Fără a ține cont de tehnologia aleasă de conectare, fiecare instalație trebuie să treacă un test de presiune înainte de a fi acoperită (închidere în perete, izolare termică, montare faianță). Procedura standard:
- Umpleți instalația cu apă și degazează (deschideți aerisitoarele sau cel mai înalt punct de ieșire)
- Închideți toate ieșirile și creați o suprapresiune – de obicei 1,5 ori presiunea maximă de lucru (pentru PN10 este 15 bar, testul de presiune va fi 15 bar timp de 30 de minute)
- Pentru instalații de apartamente (presiune de lucru 3–6 bar) este suficient un test de 9–10 bar
- O scădere a presiunii mai mare de 0,2 bar în 30 de minute semnalează o fără etanșitate
- Verificați vizual fiecare conexiune – o conexiune neetanșă se va manifesta fie prin picături, fie prin umiditate
Pentru conexiuni lipite este important să faceți testul abia după răcirea completă a instalației (minimum 1 oră după ultima conexiune). La conexiuni presate testul poate fi făcut practic imediat.
Întrebări frecvente (FAQ)
Pot să lipesc țevi de cupru singur, fără pregătire profesională?
Da, lipirea țevilor de cupru nu este o activitate profesională rezervată, spre deosebire de gazificare. Pentru apă potabilă, un maistru casnic experimentat poate face acest lucru singur. Trebuie, totuși, să înțelegi bine procedura, să folosești materiale corecte (sârmă fără plumb, flux neutru) și să faci un test de presiune înainte de acoperire. Dacă nu ai experiență, recomandăm să te antrenezi pe bucăți de țevi și fitinguri vechi înainte de a începe instalația reală. Erorile la lipire se manifestă abia sub presiune, uneori abia după luni – și sub perete sunt costisitoare de repara.
Sunt conexiunile presate aprobate pentru apă potabilă și încălzire?
Da. Fitingurile presate pentru cupru de la producători certificați (Viega Profipress, Geberit Mapress, Sanha și alții) sunt certificate conform standardelor EN 1254 și DVGW W 544 pentru distribuția apei potabile și pentru sisteme de încălzire până la 120 °C și presiune de 16 bar. Important este ca anchetul O să fie din materialul corect: EPDM pentru apă potabilă și încălzire, FKM (Viton) pentru gaz și uleiuri minerale. Înlocuirea greșită a anchetului O poate deteriora instalația.
Pot combina o instalație veche lipită cu fitinguri presate noi?
Da, și în practică este obișnuit în reconstrucții. Pentru conectarea la țevi lipite existente, folosiți un fiting de tranziție: pe o parte este o țeavă clasică de lipit, pe cealaltă parte este o capă filetată sau presată. Aceste piese de tranziție sunt disponibile standard în gama tuturor producătorilor importanți de sisteme presate. La conectarea la instalația veche, nu uitați să curățați complet țeava veche, să verificați grosimea peretelui și să confirmați că diametrul corespunde dimensiunii standard.
Care este diferența între țeava HEPWORTH 15 mm și 22 mm și când se folosește fiecare?
HEPWORTH 15 mm se folosește pentru conexiuni finale la baterii, dușuri, lavoare și vas WC. Este diametrul standard pentru ramura de distribuție la punctele de consum. HEPWORTH 22 mm este destinat pentru ramurile principale de distribuție, țevile verticale în inima apartamentului sau pentru alimentarea boilerelor și echipamentelor combinate cu un debit mai mare. Simplu spus: 15 mm pentru consum, 22 mm pentru distribuție. La dimensionare trebuie luat în considerare numărul de puncte de consum simultan deschise și viteza minimă de curgere dorită (0,5–2,0 m/s pentru apă potabilă). Mai multe informații le găsiți în articolul Ce diametru de țeavă am nevoie pentru distribuția apei în casă.
Trebuie să efectuați testul de presiune la conexiunile comprimate?
Da, testul de presiune este obligatoriu după orice instalare, indiferent de tehnologia de montaj. Comprimarea este, deși mai repetabilă și mai puțin expusă erorilor umane decât sudura, dar nici în acest caz nu puteți exclude o eroare (țeava introdusă incomplet, garnitura O deteriorată, clema incorectă). Testul de presiune este singura metodă fiabilă pentru a verifica etanșitatea întregii instalații înainte de ascundere. Păstrați întotdeauna documentația privind testul de presiune – poate fi necesară în caz de eveniment asigurat sau la vânzarea imobilului.
Este sudura într-o structură din beton armat sau lemn sigură?
Sudura în apropierea materialelor inflamabile este mai riscantă și necesită o atenție sporită. Instrumentul obligatoriu este placa reflectorizantă (termoizolantă) de sub țeavă, care captează căldura radiată și protejează structura. În clădiri istorice din lemn sau în cazul montării în șanțuri cu izolație inflamabilă, recomandăm preferarea comprimării. Dacă sudura nu poate fi evitată, lucrați cu un stingător de incendii la îndemână, verificați structura după 30 de minute de lucru și încă o dată după o oră – un incendiu care arde lent în perete se poate manifesta întârziat.
Concluzie: care tehnologie îi recomandăm?
Nici sudura, nici comprimarea nu este obiectiv „mai bună” – fiecare tehnologie are situații clare în care este alegerea potrivită. Pentru construcții noi, unde lucrează un instalator calificat sau un artizan experimentat și unde conexiunile sunt accesibile și uscate, sudura este economică și oferă o conexiune fiabilă pe termen lung. Pentru reparații, refaceri, lucrări strâmtorâmate în blocuri de apartamente sau oriunde viteză și siguranță sunt cele mai importante, comprimarea este inegalabilă.
În practică, vedem un interes tot mai mare pentru comprimare și printre instalatori profesioniști – nu pentru că sudura ar fi proastă, ci pentru că cleștele de comprimare își recuperează rapid costul prin economia de timp, iar conexiunea comprimată este mai ușor verificabilă și documentabilă. Dacă sunteți proprietar care se pregătește pentru o refacere unică, considerați închirierea cleștelor – prețul pe o zi este neglijabil față de valoarea unei instalații fără defecțiuni, care va fi ascunsă sub finisaj în următorii 30 de ani.
Înainte de montaj, citiți și articolul Montarea țevilor multistrat pas cu pas: unelte, procedură, greșeli, unde găsiți o comparație a abordării instalației țevilor multistrat – vă va ajuta să decideți dacă cuprul HEPWORTH sau sistemul multistrat este mai potrivit pentru proiectul dumneavoastră concret.
Aveți întrebări legate de această temă?
Nu reușiți să alegeți sau rezolvați o situație concretă în gospodărie? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim consultanță.