Montajul unui cazan combinat cu temperatură scăzută cu preparare instantanee ACM

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Montajă centrală termică murală cu încălzitor instant de apă: ghid complet tehnic

Centrala termică murală cu încălzitor instant de apă fierbinte menajeră (AFC) este una dintre cele mai răspândite soluții de încălzire centrală în casele și apartamentele din Slovacia. Sistemul complet într-un singur aparat – încălzire și încălzire a apei – oferă o amplasare compactă, un preț de achiziție relativ scăzut și o funcționare fiabilă la o instalare corectă. Exact această instalare este însă locul unde se fac cele mai multe greșeli în practică. Am văzut sute de cazuri în care centrala funcționa, dar greșit sau doar temporar – pentru că la montaj s-a ocolit un anumit pas aparent „neesențial".

Acest articol este adresat instalatorilor, tinerilor experimentați cu cunoștințe de bază în tehnica de încălzire și consumatorilor obișnuiți care doresc să înțeleagă ce se întâmplă la instalarea centralei lor, ce trebuie verificat și la ce trebuie să acordăm atenție la preluarea lucrărilor de la meșter. Vom analiza pregătirea, montajul propriu-zis, reglarea, testarea etanșității, punerea în funcțiune și ce se subestimează cel mai frecvent la reconstrucțiile instalațiilor vechi.

Ce este centrala termică murală cu încălzitor instant de AFC și de ce depinde tipul de instalare

Centrala termică cu temperatură scăzută funcționează cu o temperatură a apei de 55–60 °C (în comparație cu centralele clasice cu temperatură ridicată de 75–90 °C). Acest lucru are implicații asupra întregului sistem – radiatoarele trebuie dimensionate pentru o diferență de temperatură mai mică, țevile trebuie proiectate corect și hidraulic echilibrate. Încălzitorul instant de AFC funcționează astfel încât apa rece trece prin schimbătorul de căldură direct în centrală și se încălzește imediat la consum – niciun rezervor, niciun așteptat pentru încălzirea boilerului. Acest lucru este comod, dar pune anumite cerințe privind puterea centralei, precum și privind presiunea și debitul apei reci în rețeaua casnică.

Diferența esențială față de centrala fără pregătire de AFC: la consumul de apă caldă, centrala trece automat la prioritatea încălzirii AFC și încălzirea este oprită temporar. Acest regim are propriile cerințe hidraulice și este motivul pentru care întreaga instalație trebuie proiectată și realizată altfel decât la o centrală destinată exclusiv încălzirii. Dacă ați conecta combinația la fel ca o centrală cu un singur circuit, apa caldă va fi rece sau doar ușor caldă, sau centrala se va „cicla" constant (pornire scurtă, oprire, apoi pornire) – ceea ce reduce durata sa de viață.

Pregătirea pre-montaj: ce trebuie să fie gata înainte de sosirea centralei la construcție

Cea mai mare economie de timp și stres la montarea centralei aduce o pregătire pre-montaj detaliată. Din practică știm că lipsa găurilor de trecere, poziționarea greșită a consolei sau presiunea insuficientă a gazului sunt cauzele pentru care instalarea durează de două ori mai mult decât ar fi trebuit.

Pregătirea spațiului

Camera în care va fi montată centrala trebuie să îndeplinească mai multe condiții. La centrala atmosferică (de exemplu Vaillant atmoTEC pro VUW SK 200/3-3) este necesară admisia de aer direct din cameră și un coș de fum funcțional pentru evacuarea gazelor arse. Volumul camerei trebuie să fie minim 8 m³, mai bine 10–12 m³. La centralele turbo (de exemplu Vaillant turboTEC pro VUW SK 202/3-3) pot fi montate și într-o cameră închisă, deoarece aducerea de aer și evacuarea gazelor se face prin propria conductă coaxială prin peretele exterior.

Pereții purtători trebuie să suporte greutatea centralei (de obicei 30–45 kg, inclusiv apa din sistem).
Pentru centrala turbo pregătiți o gaură de trecere prin peretele exterior (diametrul în funcție de tipul sistemului – cel mai frecvent 100 mm pentru conducta coaxială sau 2× 80 mm pentru conducte separate).
Pentru centrala atmosferică verificați permeabilitatea și tracțiunea coșului – presiunea minimă 3–5 Pa la șipcile închise, mai bine 8–12 Pa.
Priză electrică 230 V / 16 A cu pământ în apropierea centralei (nu extensie).
Admiția de gaz cu o supă de închidere în fața centralei – supa de gaz trebuie să fie accesibilă fără unelte.

Verificarea presiunii gazului și diametrului admisiei

Acest pas este adesea omis de mulți instalatori și apoi se întreabă de ce centrala „cade" la putere maximă sau aruncă coduri de eroare. Presiunea statică a gazului metan înainte de centrală ar trebui să fie 20 mbar (±2 mbar). Presiunea de lucru la putere maximă nu ar trebui să scadă sub 17,5 mbar. Măsurarea se face cu un manometru conectat la niplul de măsurare înainte de supă de gaz a centralei. Dacă presiunea este scăzută, problema trebuie rezolvată cu furnizorul de gaz sau verificarea diametrului admisiei – la centrale mai mari (20–24 kW) cu o rețea mai lungă de gaz poate fi necesară o conductă DN 25 în loc de DN 20.

Pregătirea consolei și distanțele racordurilor

Fiecare centrală are distanțe fixe ale racordurilor (gaz, încălzire, apă rece și AFC). De exemplu, la seria Vaillant atmoTEC/turboTEC pro și plus, distanțele sunt standardizate și producătorul oferă o șablonă de montaj. Consola se fixează în pereții purtători cu șuruburi – cel puțin două puncte de fixare, pentru centrale mai grele (peste 35 kg) patru puncte. Centrala trebuie să fie perfect verticală (cu nivela) – o montare înclinată provoacă probleme cu degazarea și cu degazatorul automat din centrală.

Montarea proprie a centralei termice: pașii pas cu pas

Montarea efectivă se desfășoară într-o ordine strict stabilită. Schimbarea ordinii unor pași aparent mici poate duce la probleme care apar abia după pornire – sau după câțiva ani de funcționare.

1. Fixarea centralei și conectarea sistemului de evacuare a gazelor arse

Fixați centrala pe consola conform șablonului de montaj. Verificați poziția verticală cu ajutorul nivелеi în două direcții. Apoi conectați conducta de evacuare înainte de a monta conexiunile de apă și gaz – motivul este simplu: la o conductă coaxială aveți nevoie de acces la partea spate sau superioară a centralei, iar manevrarea ulterioară a unei centrale grele montate pe perete este incomodă și riscantă.

La centralele turbo cu evacuare coaxială (80/125 mm sau 60/100 mm) respectați lungimea maximă admisă a conductei. De exemplu, Vaillant turboTEC pro VUW SK 242/3-3 are o lungime echivalentă maximă de aproximativ 9–10 m la conducta coaxială de 80/125 mm (fiecare cot de 90° = 1,5 m echivalent). O conductă mai lungă crește rezistența la aspirația aerului și evacuarea gazelor arse, ceea ce poate duce la o creștere a CO în gazele arse și la o oprire de alarmă a centralei.

Panta conductei de evacuare trebuie să fie minim 3° (ideal 5°) spre ieșirea exterioară – pentru drenarea condensului. O conductă orizontală sau inversă ține condensul, provoacă coroziune și funcționare zgomotoasă.

2. Conectarea conductei de gaz

Conectați conducta de gaz la centrală printr-un robinet cu sferă (nu un robinet cu ac – nu oferă un debit suficient). Filetul de pe centrală este de obicei G 3/4" exterior. Utilizați o garnitură adecvată pentru medii gazoase (benză Teflon pentru gaz, sau fire de cânepă cu mastic Fermit, sau garnitură de gaz certificată). Garnituri de cauciuc din tehnica de apă NU SUNT potrivite pentru gaz.

După conectare, efectuați o probă de presiune a conductei de gaz conform STN EN 1775 – de obicei, o probă la presiunea de funcționare timp de 10 minute, verificare cu manometru și soluție spumoasă (detector de gaz sau spray certificat). Probă de presiune este obligație legală și condiție pentru garanția centralei.

3. Conectarea circuitului de încălzire

Circuitul de încălzire se conectează la țevile corespunzătoare (diametru mai mare decât pentru apă). Înainte de centrală instalați:

La ieșire: robinet cu sferă (centrala trebuie să fie deconectabilă fără golirea întregului sistem).
La conducta de retur: robinet cu sferă și, înainte de acesta, un robinet de umplere/vărsare.
Supapă de siguranță (dacă nu este integrată în centrală – la majoritatea centralelor moderne este) trebuie să fie reglată la presiunea maximă de funcționare de 3 bari; conducta de evacuare a supapei trebuie să ducă la canalizare sau un recipient de colectare, nu pe podea sau în spațiul liber.
Vas de expansiune – la centralele moderne este integrat un vas de expansiune mic (8–10 litri), iar la sisteme mai mari cu o cantitate mare de apă este necesar un vas de expansiune extern.

Volumul sistemului și dimensiunea vasului de expansiune sunt parametri critici. Dacă sistemul este mare (de exemplu, o casă veche cu radiatoare din fontă), vasul integrat nu este suficient și presiunea la încălzirea sistemului va depăși 3 bari – supapa de siguranță se va deschide și apa va curge. Soluție: montați un vas de expansiune extern pe conducta de retur cât mai aproape de intrarea în centrală. Calculul volumului: volumul apei din sistem × 0,08 (coeficient pentru intervalul de temperatură 10–80 °C) / (1 – presiunea de umflare a vasului / presiunea maximă de funcționare). În practică, pentru o casă obișnuită de 150 m² cu radiatoare pe gaz, se obține un volum de 18–25 de litri pentru vasul extern.

4. Conectarea distribuției apei reci și TUV

Distribuția apei reci către schimbătorul de căldură TUV trebuie să fie echipată cu:

Robinet cu sferă imediat înainte de centrală.
Filtru-sieță (100–150 μm) – impuritățile din apă blochează schimbătorul TUV și duc la scăderea performanței și la defecțiuni. Aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze ale apelurilor de service la instalații vechi.
Clapetă de sens – împiedică contaminarea inversă a apei reci cu apă caldă din centrală.
Valvă de reducere a presiunii apei, dacă presiunea din rețea depășește 3,5 bari (frecvent în clădiri noi sau la alimentare din turn) – schimbătorul de căldură nu este un boiler cu presiune, iar presiuni peste 6 bari pot deteriora schimbătorul.

Ieșirea TUV (apă caldă) duce direct la distribuitorii de apă caldă din casă. Nu uitați că la centralele cu încălzire pe flux, fără rezervor, nu este posibilă și nici dorită circulația apei calde – spre deosebire de sistemele cu boiler. Dacă clientul insistă asupra circulației (conducte lungi), soluția este un rezervor mic de 30–50 litri după centrală, dar acest lucru schimbă caracterul sistemului. Despre această opțiune vorbim mai detaliat în articolul Încălzirea TUV pe flux vs. boiler cu rezervor: avantajele și dezavantajele la centrala cu temperatură scăzută.

5. Conectarea electrică și termostat

Conectați centrala la rețeaua electrică cu cablu 3× 1,5 mm² (fază, nul, conductor de protecție). Siguranță: 10 A (de obicei suficient pentru majoritatea centralelor până la 28 kW, consumul electric al centralei este de obicei 150–200 W). NICIODATĂ centrala nu trebuie conectată printr-un adaptator cu priză fără pământ – pământul este o cerință de siguranță și condiție pentru garanție.

Termostatul de cameră sau reglarea echitermică se conectează la borna centralei (bornele TA sau asemănător după schema din manual). Majoritatea centralelor moderne acceptă un contact fără potențial (termostat obișnuit) sau protocolul OpenTherm (pentru termostate inteligente cu modulație de putere). Reglarea OpenTherm este mult mai eficientă – centrala modulează puterea în mod continuu în funcție de cerințele termostatului, în loc de pornire/oprire clasică. Investiția într-un termostat OpenTherm se amortizează de obicei în 1–2 sezoane de încălzire.

Încălzirea hidraulică și reglarea presiunii sistemului de încălzire

După conectarea fizică a tuturor țevilor și racordurilor vine pasul pe care îl omit adesea amatoriii și uneori și instalații ieftine: echilibrarea hidraulică. Echilibrarea incorectă duce la faptul că unii radiatoare rămân rece, alții se încălzesc excesiv, pompa este suprasolicitată sau, dimpotrivă, nu furnizează suficient debit. La centralele termice cu temperatură scăzută acest lucru este deosebit de important, deoarece funcționează cu o diferență de temperatură mai mică și o eroare mai mică în debit are un impact mai mare asupra performanței termice.

Procedura de bază:

Umpleți sistemul cu apă și degazează-l – începeți de la cel mai jos punct și continuați în sus. Presiunea de umplere: 1,0–1,5 bari la rece (valoarea exactă depinde de înălțimea clădirii: fiecare 10 m înălțime = +1 bar de presiune necesară).
Reglați provizoriu debitul pe fiecare ventil termostatic de radiator în funcție de calculul proiectual (calcul hidraulic). Dacă nu este disponibil, utilizați metoda relativă în funcție de puterea radiatorului.
Porniți pompa și centrala termică, setați temperatura apei de ieșire a centralei la 60 °C (sau conform proiectului).
Măsurați temperatura la intrarea și ieșirea fiecărui radiator – diferența de temperatură ar trebui să fie aceeași (de obicei 10–15 K pentru sistemele cu temperatură scăzută). Dacă diferența este mai mare, radiatorul primește prea puțină apă – deschideți ventilul. Dacă diferența este mai mică, primește prea multă apă – strângeți ventilul.

În practică, echilibrarea hidraulică se face în două etape: reglare grosieră la cald și ajustare fină după stabilizarea sistemului (de obicei 30–60 minute de funcționare).

Reglarea centralei termice: putere, temperaturi, presiunea gazului

Reglarea corectă a centralei termice este la fel de importantă ca și montajul fizic. Fabricantul livrează centrala reglată la puterea maximă și pentru gazul de rețea (G20). Dacă în localitatea dumneavoastră se folosește propan-butan sau un amestec de gaze, este necesară o recalibrare – înlocuirea jeturilor și reprogramarea unității de comandă. Această recalibrare o execută exclusiv un tehnic certificat.

Reglarea puterii maxime de încălzire

Centralele termice moderne cu condensare sau cu temperatură scăzută nu ar trebui să funcționeze în mod constant la puterea maximă – acest lucru ar însemna că sunt subdimensionate. O centrală termică corect dimensionată ar trebui să funcționeze la 80–90 % din putere la o temperatură exterioară de -12 °C (temperatura de calcul pentru majoritatea regiunii Slovacia). Centrale termice precum Vaillant atmoTEC plus VUW CZ/SK 240/3-5 au puterea reglabilă într-un anumit interval, ceea ce permite adaptarea la sistemul specific.

Dacă centrala este supradimensionată (ceea ce este obișnuit la reconstrucții, când se înlocuiește o centrală veche mare cu una nouă modernă cu aceeași putere nominală), setați puterea maximă de încălzire la o valoare mai scăzută – centrala va funcționa mai mult și mai economic, în loc de cicluri scurte cu mare putere.

Reglarea curbei echitermice

Curba echitermică definește temperatura apei din centrală în funcție de temperatura exterioară. O curbă mai abruptă = o temperatură mai mare la aceeași temperatură exterioară. Pentru încălzirea în pardoseală este tipică o curbă plată (pantă 0,5–0,8), pentru radiatoarele cu temperatură scăzută o curbă medie (0,8–1,2), iar pentru radiatoarele vechi din fontă o curbă mai abruptă (1,2–1,8). Reglarea corectă a curbei reduce consumul de gaz cu până la 10–15 % față de o curbă reglată incorect.

Verificarea arderii și analiza fumurilor

Acest pas distinge profesionistul de „reparatul“. Analiza fumurilor cu ajutorul unui analizor (Testo, Wöhler etc.) verifică dacă centrala arde corect. Parametrii urmăriți:

Conținutul de CO₂ în fumuri: pentru gazul de rețea 8,0–9,5 % (optimal).
Conținutul de CO în fumuri: sub 100 ppm (limită normativă), în practică ar trebui să fie sub 30 ppm.
Temperatura fumurilor: la o centrală cu temperatură scăzută 120–160 °C (variază în funcție de putere și de temperatura apei din centrală).
Randamentul arderii: minim 90 %, o centrală de calitate la o reglare corectă atinge 92–94 %.

Dacă CO₂ este scăzut (sub 8 %), amestecul este sărac – prea mult aer, consum crescut. Dacă CO₂ este ridicat (peste 10 %) și CO crește, amestecul este bogat – ardere incompletă, risc de otrăvire cu CO. Reglarea se face prin ajustarea admisiei de aer (clapet) și a presiunii gazului la ventilul de gaz al centralei.

Presiunea de test și raportul de montaj

Înainte de punerea în funcțiune a centralei termice este obligatorie testarea hidraulică a instalației. Procedura: umpleți instalația cu apă, degazeazăți și ridicați presiunea la 1,5 ori față de presiunea de funcționare (de obicei 4–4,5 bari) cu ajutorul pompei de umplere. Presiunea se monitorizează timp de cel puțin 30 de minute (de obicei se cere 60 de minute fără scădere). Verificați vizual toate conexiunile – filetele, racordurile flanșate, fitingurile. Orice scurgere trebuie remediată înainte de punerea în funcțiune a centralei.

Testarea presiunii la conducta de gaz se face conform STN EN 1775, de obicei cu aer la 1,1 ori presiunea de funcționare (22–25 mbar pentru gaz metan la presiune medie) timp de 10 minute, sau conform reglementărilor distribuitorului. Rezultatul se înscrie în raport.

Raportul de montaj (înregistrarea montajului și al primei porniri) conține: data, adresa, tipul centralei și numărul de serie, măsurători ale presiunii gazului și a apei, rezultatele analizei fumurilor, setările parametrilor centralei și semnătura montatorului responsabil. Fără acest raport nu se poate exercita garanția la producător.

Specificități ale reparațiilor: casă veche, centrală nouă

Reparațiile sunt cele mai complexe din punct de vedere tehnic. Scenariu tipic: clientul are în casă o centrală termică pe gaz metan de 30 de ani, radiatoare din fontă, țevi din oțel zincat și instalație de apă veche. Dorește să înlocuiască centrala cu o centrală modernă de temperatură scăzută cu încălzire pe curgere TUV.

Iată ce aspecte cheie trebuie verificate înainte de comandarea centralei:

Starea și puterea termică a radiatoarelor existente: radiatoarele din fontă au un volum mai mare și o inerție termică mai mare – acest lucru este ok pentru o centrală de temperatură scăzută. Dar dacă parametrii termici sunt măsurați la 90/70 °C, la 65/50 °C temperatura scăzută poate duce la o reducere a puterii termice cu 30–40 %. Trebuie să calculați dacă sunt suficiente pentru a acoperi pierderile termice.
Starea țevilor: oțelul zincat după 20–30 de ani are o secțiune redusă (depozite). Măsurați debitul și rezistența hidraulică înainte de a decide păstrarea instalației. O centrală modernă cu schimbător de căldură pe curgere TUV este sensibilă la impurități – fără spălare completă a instalației, ruginile și incrustațiile vor ajunge în schimbător.
Spălarea instalației: înainte de conectarea noii centrale efectuați o spălare chimică completă a instalației (soluție de acid citric sau un agent de curățare specializat) și neutralizarea ulterioară. Instalația trebuie să fie curată.
Inhibitor de coroziune: după spălare și umplerea instalației adăugați un inhibitor de coroziune (de ex. Fernox F1, Sentinel X100 sau echivalent). Această investiție de câteva zeci de euro va prelungi viața pompei și a schimbătorului cu ani.
Duritatea apei: în zonele cu apă dură (peste 300 mg/l CaCO₃, cum ar fi în apropierea Târnavei, Nitra, părți din Zăhoria) este necesar un dedurizator de apă pentru umplerea instalației. Apa dură produce incrustații în schimbătorul TUV și al încălzirii – după 2–3 ani de funcționare, acestea reduc semnificativ performanța și cresc consumul. Acest lucru este critic în cazul centralelor pe curgere, unde schimbătorul are o suprafață mică și curgerea rapidă a apei accelerază depunerile.

O altă situație frecventă: clientul trece de la încălzire electrică sau pe combustibil solid la o centrală termică pe gaz combinată. În acest caz, instalația de încălzire existentă (dacă există) nu este funcțională, deci proiectantul va proiecta întregul sistem de la zero. Aici este o oportunitate de a dimensiona corect de la început și de a alege centrala potrivită în funcție de pierderile termice reale ale clădirii. Despre alegerea puterii vorbim în articolul Ce putere are nevoie centrala termică cu încălzire TUV pentru casa dumneavoastră, unde găsiți și metode concrete de calcul.

Erori frecvente la montarea centralei termice combinate cu încălzire TUV pe curgere

Din practica zecilor de comenzi și interventii de service, alegem greșelile care se repetă cel mai frecvent:

Filtrul lipsă la alimentarea cu apă rece pentru TUV: blocarea schimbătorului într-un lună, apă rece la consum, interventie de service și curățare a schimbătorului cu acid – cheltuieli inutile.
Vas de expansiune incorect sau lipsă: deschiderea repetată a supapei de siguranță, scurgere de apă, nevoia de a adăuga apă – clientul crede că centrala „scurge".
Clapeta de sens lipsă la alimentarea cu apă rece: risc de contaminare; în unele zone este cerință de la furnizorul de apă.
Lipsa echilibrării hidraulice: clientul se plânge că în unele camere este cald, în altele este frig. Centrala funcționează corect, problema este distribuția inegală a debitului.
Conducta de fumuri a turbo centralei prea lungă: temperatură mai mare în camera de ardere, timp mai lung de pornire, putere mai mică la consum TUV, CO crescut.
Orientarea incorectă a termostatului: termostatul plasat pe peretele lângă sursa de căldură (radiatoare, centrală termică de bucătărie) – centrala se oprește prea devreme, casa este rece. Termostatul trebuie montat pe peretele de nord sau neutru la 1,5 m înălțime, într-o cameră reprezentativă (săli de zi sau hol).
Protecția inadecvată împotriva înghețului: centrala într-o cameră de centrală sau cameră tehnică neîncălzită – la temperaturi sub -5 °C, alimentarea cu apă rece în fața centralei (dacă nu este izolată termic) se poate îngheța. Soluție: izolarea termică a alimentării și o protecție împotriva înghețului funcțională a centralei (pornire automată la temperatură scăzută).

Predata clientului a centralei termice: ce trebuie să știe

O instalare tehnic corectă devine problematică dacă clientul nu știe să opereze corect centrala. Predarea trebuie să includă:

Explicația modului de utilizare a regulatorului/termostatului (setarea programului, temperaturii, modul de vacanță).
Demonstrarea unde este manometrul de presiune și cum se adaugă apă (robinet de umplere) – presiunea la rece ar trebui să fie 1,0–1,5 bari. Dacă scade sub 0,8 bari, centrala se oprește cu cod de eroare.
Locul robinetului principal de gaz și al siguranței electrice a centralei.
Informarea despre întreținerea anuală (curățarea schimbătorului, verificarea electrodului de aprindere, spălarea filtrului de apă, verificarea presiunii și a stării inhibitorului). Mai multe detalii în articolul Întreținerea și service-ul centralelor termice de temperatură scăzută: ce și de câte ori.
Explicația ce trebuie făcut în caz de defecțiune (cele mai frecvente coduri de eroare, reset, când apela la service). Codurile de eroare frecvente ale centralelor Vaillant atmoTEC și turboTEC și soluțiile sunt prezentate în articolul Defecțiuni frecvente ale centralelor Vaillant atmoTEC și turboTEC și soluțiile.

Clientul ar trebui să primească fizic: manualul de utilizare în limba slovacă, garanția completată cu data montajului și semnătura montatorului, raportul de prima pornire și contactul tehnicului de service.

Situații speciale: montaj în apartament versus casă de familie

Montajul într-un bloc de apartamente are alte particularități. În primul rând, este necesară o declarație scrisă de la administratorul blocului și, de obicei, și o certificare de la o persoană autorizată. În al doilea rând, evacuarea fumurilor la o centrală turbo nu trebuie să deranjeze vecinii – ieșirea nu trebuie să fie sub fereastra sau balconul unui alt apartament. În al treilea rând, zgomotul centralei devine un parametru mai important – centrala trebuie montată în modul care să respecte vecinii (funcționare noaptea, pereți subțiri).

Vaillant atmoTEC și turboTEC sunt bine evaluate în ceea ce privește zgomotul (30–38 dB(A)), dar totuși recomandăm amortizoare anti-vibrație pe suport și conexiuni flexibile cu țevi în loc de conexiuni rigide direct la centrală – astfel se transmite mai puțină vibrație în structura clădirii.

Într-o casă de familie situația este mai flexibilă, dar apare o nouă cerință: lungimea instalației de apă. La o centrală cu încălzire pe curgere TUV și o conductă lungă între centrală și punctul de consum (baie la etaj, departe de centrală) clientul va aștepta 30–60 de secunde până la apă caldă, în timp ce apa rece curge. Aceasta nu este o defecțiune a centralei – este o caracteristică a sistemului pe curgere. Soluția este fie o pompă de circulație cu rezervor (care schimbă caracterul sistemului), fie acceptarea acestui fapt. Mai multe detalii în articolul Ce debit de apă caldă garantează o centrală termică cu încălzire TUV pe curgere.

Alegerea între centrală atmosferică și turbo la reparații sau la construcție nouă

Pri reabilitării este decisivă starea coșului de fum. Dacă în casă există un coș funcțional cu șurubare adecvată pentru un aparat pe gaz și tehnicianul de revizie îl aprobă, centrala atmosferică este adesea o cale mai ieftină și mai simplă – nu este nevoie să se forțeze fațada și are mai puține piese care se pot defecta. Condiția este însă un aport suficient de aer în încăpere: centrala atmosferică ia aerul de ardere din spațiul încăperii, astfel că după izolarea casei, înlocuirea geamurilor sau instalarea unui digestor sau a unui ventilator în baie poate apărea o subpresiune și gazele arse revin în încăpere.

Centrala turbo este, dimpotrivă, o alegere logică oriunde lipsește coșul de fum, este într-o stare proastă sau reparația sa ar costa mai mult decât evacuarea prin fațadă. Camera de ardere închisă cu evacuare coaxială ia aerul de afară, astfel că etanșitatea casei și ventilația nu o influențează. Se plătește pentru acest lucru cu un preț mai mare de achiziție, un ventilator suplimentar și comutatoare de presiune, precum și cu necesitatea de a respecta distanțele de ieșire față de ferestre, balcone și granițele proprietății.

În practică, alegerea se face astfel:

Casă veche cu coș bun și ventilație naturală – centrală atmosferică, dacă revizia coșului este aprobată și încăperea are un aport permanent de aer.
Casă izolată cu geamuri noi, eventual cu ventilație forțată – centrală turbo, chiar dacă coșul există. Riscul de subpresiune este real și greu de remediat ulterior.
Casă nouă fără coș – centrală turbo, alta variantă practic nu există.
Apartament în bloc – se ține cont de ceea ce permite administratorul și proiectul casei; în cazul unui coș comun, tipul aparatului este adesea stabilit de proiect.

Oricum ar fi luată decizia, este valabil un lucru: tipul de evacuare a gazelor se stabilește înainte de comandarea centralei, nu în timpul montajului. Schimbarea de la centrală atmosferică la turbo în ziua montajului înseamnă materiale noi, o nouă intervenție și adesea și un amâner al termenului de livrare.

Întrebări frecvente privind montajul centralei combinate

Cât durează înlocuirea unei centrale vechi cu una nouă combinată?

Când se înlocuiește piesă cu piesă, iar distanțele de racordare și tipul de evacuare a gazelor sunt compatibile, centrala se montează, se conectează și se pune în funcțiune într-o singură zi lucrătoare. Dacă se schimbă tipul de evacuare a gazelor, se modifică instalațiile de distribuție sau se rezolvă instalația electrică, se așteaptă două zile și o întrerupere a apei calde.

Trebuie verificată calea de evacuare a gazelor după înlocuirea centralei?

Da. Un nou consumator înseamnă o nouă cale de evacuare a gazelor, chiar dacă se folosește coșul vechi, iar verificarea se face de o persoană cu drept de semnătură. Păstrați documentul, compania de asigurări îl cere în caz de daună, iar service-ul îl cere în caz de reclamație.

O centrală de 24 kW este suficientă pentru două băi?

Pentru un singur punct de consum da. La încălzirea pe flux, puterea se împarte între toate punctele de consum simultan – dacă două persoane deschid simultan dușul, temperatura apei scade la amândoi. Pentru două băi utilizate simultan este mai potrivită o centrală cu boiler sau un încălzitor cu acumulare separat.

De ce curge doar apă caldă la un consum mic?

Încălzirea pe flux se activează abia după depășirea unui debit minim. La un robinet ușor deschis sau la un robinet cu difuzor economizor, centrala nu se activează și apa curge din țevi. Nu este o defecțiune – dacă vă deranjează, soluția este un debit mai mare sau înlocuirea difuzorului.

Trebuie înlocuiți și radiatoarele și conductele la înlocuirea centralei?

În general nu. Este important să se spălă sistemul și să se monteze un filtru, cel mai bine magnetic, pe returul înainte de centrală. Depunerea de impurități din țevi vechi este cea mai frecventă cauză a încurcării schimbătorului și a scăderii performanței în prima sezonă după înlocuire.

Când are sens echilibrarea hidraulică?

Întotdeauna, când sistemul are mai mult de cinci sau șase corpuri de încălzire sau când radiatoarele de la distanță se încălzesc mai încet decât cele din apropierea centralei. Echilibrarea nu costă aproape nimic și rezolvă o problemă care altfel ar fi rezolvată prin creșterea inutilă a temperaturii apei.

Concluzie: pe ce se bazează și se prăbușește montajul

Centrala combinată de joasă temperatură cu încălzire pe flux este un aparat ușor de utilizat, dacă se respectă pregătirea: alimentare cu gaz și aer verificată, evacuare a gazelor aleasă corect, sistem spălat cu filtru și putere reglată conform nevoii reale a casei. Erorile care se rezolvă cel mai greu nu apar în timpul montajului propriu-zis, ci în deciziile luate înainte.

Dacă nu sunteți siguri de alegerea unui anumit tip sau putere, trimiteți-ne parametrii casei și ai sistemului actual – vă vom recomanda conform ceea ce conține într-adevăr.

Aveți întrebări despre această temă?

Nu reușiți să alegeți sau rezolvați o situație concretă în gospodăria dvs.? Trimiteți-ne un mesaj – cu plăcere vă oferim sfaturi.