Sistem de încălzire al viitorului
Încercarea de a aborda în mod economic resursele energetice duce la următoarele măsuri:
1. optimizarea furnizării de căldură în spațiile locative, adică o instalație bine proiectată încălzește spațiile utilizate într-un timp cât mai restrâns, limitat la perioada în care spațiul este efectiv utilizat
2. o utilizare mai bună și mai sănătoasă a căldurii, cu o temperatură redusă a mediului la intrarea în spațiul încălzit
În practică, acest lucru înseamnă realizarea:
1. a instalațiilor de încălzire care pot satisface cerințele în spațiul încălzit definit, cu un control cât mai independent, ceea ce duce la o împărțire tot mai frecventă a instalațiilor de încălzire în zone
2. a instalații cu temperatură scăzută a mediului (sau mai frecvent, instalații mixte)
Această practică arată tot mai clar că o direcție nouă de dezvoltare a tehnologiilor de încălzire, în afara dezvoltării surselor de căldură propriu-zise (căminelor), va duce la o prelucrare tot mai aprofundată a sub-sistemelor care contribuie la funcționarea instalației de încălzire.
Prin termenul de sub-sisteme de serviciu înțelegem echipamentele mecanice, hidraulice și electronice care asigură valorile corecte ale diferenței de presiune, comportamentul corect al reglării și siguranța pe baza valorilor măsurate ale mărimilor relevante, transmiterea semnalelor până la declanșarea elementelor de comandă – se referă deci la senzori, vane, elemente de acționare electro-mecanice, toate controlate prin interfețe electronice tot mai sofisticate.
Aici este important de subliniat faptul că controlul integrat al instalației de producere a căldurii este parte a unei supravegheri complexe a tuturor rețelelor de serviciu din gospodărie și reprezintă o metodă nouă de proiectare a spațiilor locative: rețeaua nu mai este un element „străin” al apartamentului, ci devine o componentă armonioasă a gospodăriei.
Întreaga echipă auxiliară, care până acum se pregătea direct pe locul de montaj, cum ar fi distribuitoarele, pompele, vanele și cablajul electric, se înlocuiește astăzi, datorită soluțiilor deja testate și implementate, cum ar fi controlul prin releu, treptat cu pachete livrate de producătorul căminului, care au următoarele avantaje:
1. sunt dezvoltate specific pentru asigurarea unei conexiuni optime la anumite echipamente și garantează cea mai bună performanță și o utilizare completă a potențialului echipamentului respectiv
2. simplifică semnificativ montajul
3. reduc considerabil dimensiunile componentelor instalației
Se poate afirma cu siguranță că viitorul instalațiilor de încălzire tinde tot mai mult spre modularitate. Exemplele pot fi observate atât la încălzirea centrală, cât și la sistemele independente.
În primul caz, crește utilizarea sistemelor modulare, care oferă proiectantului și instalatorului posibilitatea de a adapta performanța instalației la nevoile clădirii prin combinarea „pachetelor” de producție a căldurii în cantitatea dorită.
Astfel de module echivalente au avantajul adaptabilității, iar aproape toate elementele mecanice și electronice necesare funcționării corecte și sigure sunt stocate direct în ele. În aceste cazuri, montajul se limitează la conectarea echipamentului la conexiunile hidraulice și la sistemul de evacuare a fumului.
În cazul instalațiilor independente, avem o integrare progresivă a distribuitoarelor tradiționale, pompele de circulație, vanele, care sunt controlate electronic și montate în unități compacte. În trecut, toate aceste echipamente aveau nevoie de spații proprii pentru montaj, deoarece erau voluminoase și neestetice. Astăzi se folosesc seturi integrate de distribuție (de exemplu, distribuitor hidraulic zonal DIM lmmergas).
Aceste seturi modulare au interfețe foarte bine definite pentru conectarea la cămin, așa cum ilustrează schema următoare.
Ambii sisteme electronice de control comunica și împreună controlează întreaga distribuție de căldură în funcție de orele cerute, cercurile și temperaturile respective.
Se poate afirma că aceste componente conectate astfel reprezintă un adevărat „soft”, adică inima inteligentă a instalației de încălzire.
Aceasta este un contrapunct literal al conceptului legislativ actual de „sistem de distribuție”, care este înțeles din punct de vedere fizic și termodinamic ca un anumit întreg, din care pur și simplu se eliberează căldura. Acest tip de abordare este prea simplificat.
Pe de altă parte, această perspectivă cere o revizuire radicală atât a conceptului de bază al instalației, cât și a metodologiei de calcul.
Eficiența unei astfel de instalații și efectul interacțiunii dintre sursa de căldură și sistemul de control al fluxurilor de căldură necesită o analiză și o cercetare detaliată direct pe teren. Această interdependență trebuie evaluată sinergic, nu separat, așa cum prevede legislația actuală.
O astfel de evaluare necesită un echipament de testare și, desigur, un protocol de testare, care ar permite simularea funcționării instalației în condiții cât mai apropiate de cele reale. În aceste contexte, proiectantul devine figura centrală, deoarece, pe baza simulărilor, pot apărea anumite fenomene relevante pentru o evaluare reală a caracteristicilor instalației de încălzire. Ne convingem că tocmai acest lucru ar putea fi un punct de plecare și un material pentru legislația viitoare privind calculul caracteristicilor instalațiilor de încălzire, iar acest viitor probabil nu mai este departe.