Cleme slăbite sau fisurate – cauze și soluții

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Șuruburi de fixare slăbite sau fisurate – cauze și soluții

Șurubul sau șina de fixare a țevii aparține la acele componente pe care instalația de montaj de obicei nu le ia în considerare prea serios. Se montează în cinci secunde, este ieftină și discretă. Din acest motiv, se uită – până la momentul în care țeava începe să se miște, să bată la trecerea fluidului, sau șurubul se fisură vizibil și țeava rămâne suspendată doar de resturile celorlalte puncte de fixare. În practică, am văzut cazuri în care un singur șurub fisurat a dus la suprasolicitarea progresivă a fixărilor adiacente, ceea ce a dus la avarierea întregului tronson de distribuitor sub podea. Acest articol analizează cauzele exacte pentru care șuruburile se slăbesc sau se sparg, și ce se poate face – de la alegerea corectă a dimensiunii, prin greșeli la montaj, până la înlocuire și prevenție.

De ce chiar și șurubul se sparge sau se slăbește?

Răspunsul nu este simplu, deoarece spargerea șurubului poate fi cauzată de mai mulți mecanismi complet diferiți. Fiecare dintre ei necesită o soluție diferită, iar dacă diagnosticul este greșit, veți înlocui șurubul și problema va reveni peste o lună. Cauzele de bază pot fi împărțite în patru grupe:

Solicitare mecanică – dilatarea termică, vibrațiile de la pompe, socul hidraulic dinamic
Alegere greșită a dimensiunii sau a materialului – șurubul este prea mic, prea mare, sau din plastic inadecvat pentru condițiile de exploatare
Eroare la montaj – strângere excesivă a șurubului, suport inadecvat, distanță incorectă între punctele de fixare
Oboseala materialului și îmbătrânirea – solicitare ciclică pe termen lung de temperatură, radiații UV, influențe chimice

În capitolele următoare voi analiza fiecare cauză în detaliu, inclusiv cu exemple numerice și cazuri reale din practica de instalare.

Dilatarea termică – cea mai frecventă cauză ascunsă

Orice rețea de încălzire funcționează în cicluri: dimineața sistemul se încălzește, la prânz sau noaptea se răcește. Țeava din plastic (PB, PEX, PERT) are un coeficient de dilatare termică de ordinul 0,13–0,20 mm pe metru și grad Celsius. Cuprul are un coeficient mai mic (0,017 mm/m·°C), dar la tronsoane lungi dilatarea sa este totuși semnificativă.

Exemplu concret: un tronson de 10 metri de țeavă PB la o gamă de temperatură de 20–70 °C se va alungi cu 10 × 50 × 0,13 = 65 mm. Adică peste șase centimetri. Dacă toate șuruburile sunt montate ca puncte fixe fără compensare, țeava nu are unde să meargă – apasă asupra șuruburilor, care fie se slăbesc (săreau), fie se sparg în îndoire, unde plasticul este cel mai solicitat, în cicluri repetate.

Soluția constă în alternarea corectă a punctelor fixe și a celor mobile. Punctul fix (șurub fix sau șină de fixare țevi 16 mm) menține țeava într-o poziție definită și împiedică mișcarea în axele principale. Fixarea mobilă permite, dimpotrivă, mișcarea longitudinală, dar menține țeava în direcția transversală. Distanța reciprocă a punctelor fixe trebuie să corespundă calculului buclei de compensare sau a cotului. Dacă ați omis acest lucru la instalare, problema cu șurubul este doar un simptom – fără modificarea distribuției fixărilor, problema se va repeta.

Vibrații și soclul hidraulic – o problemă subestimată

Pompa de circulație a sistemului nu este doar o „pompă" – este sursa unui solicitare mecanică periodică pentru întreaga rețea de țevi. Fiecare apăsare a pompei generează mici pulsații de presiune care se propagă prin țevi. La o fixare corect dimensionată cu numărul adecvat de șuruburi, aceste pulsații se absorb. Dacă însă distanța dintre șuruburi este prea mare sau dacă șurubul nu se fixează bine pe țeavă (de exemplu, este mai mare decât dimensiunea), țeava se balansează în șurub și plasticul se uzită treptat. După câteva mii de cicluri pe an, șurubul se slăbește sau se sparge.

Soclul hidraulic este un caz mai grav: la închiderea rapidă a unui robinet, presiunea în țeavă crește brusc la multiplu față de presiunea de lucru. La țevi din polibutadienă cu presiune de lucru 6 bar, soclul hidraulic poate genera o creștere a presiunii de 20–30 bar, ceea ce este fatal pentru țevi fixate incorect – șurubul se sparge și țeava „sărea" din fixare. În practica locativă, soclul hidraulic îl întâlnesc cel mai frecvent la robinete electrice fără amortizor și la combinația robinetelor cu închidere rapidă cu țevi vechi.

Soluție: verificați dacă șuruburile sunt utilizate în dimensiunea corectă (etanșe, nu libere), respectați distanțele maxime de fixare (pentru țevi din polibutadienă 16 mm în rampe verticale maxim 500 mm, în rampe orizontale maxim 400 mm), și dacă în sistem există surse de solicitare dinamică (pompe, robinete cu închidere rapidă), fixați șuruburile mai dens într-un interval de 1–2 metri de la sursă.

Dimensiunea greșită a șurubului – cea mai frecventă greșeală la montaj

Aceasta este problema pe care o întâlnesc cel mai frecvent în practică. Vă sunați la un client, înlocuiți șurubul deteriorat, iar peste un an situația este aceeași – pentru că nimeni nu a verificat dacă dimensiunea șurubului original era corectă. Șuruburile și șipcile din plastic se produc pentru dimensiuni specifice de țevi și toleranța este mică.

Exemplu: țeava din polibutadienă 16 mm are diametrul exterior 16 mm, dar cu izolație termică (de exemplu, spuma tubulară 6 mm) are diametrul exterior total de aproximativ 28 mm. Dacă instalatorul folosește un șurub pentru 16 mm pe țeavă izolată, șurubul fie nu se închide, fie instalatorul forțează închiderea și șurubul se sparge. Pe de altă parte, un șurub prea mare pentru țeava respectivă ține țeava doar prin frecare – la orice vibrație sau dilatare, țeava „sărea".

Prin urmare, este important să faceți diferența între șuruburile destinate țevilor goale și șuruburile destinate țevilor izolate. Pentru țevi din polibutadienă sau cupru 16 mm neizolate este potrivită șipa de fixare pentru țevi 16 mm, în timp ce pentru țevi cu izolație ușoară sau pentru dimensiuni în intervalul 16–18 mm este alegerea corectă șipa de fixare pentru țevi 16–18 mm. Diferența dintre aceste două dimensiuni poate părea neglijabilă, dar în practică decide între o fixare solidă și o problemă cronică.

O instruire mai detaliată privind alegerea dimensiunii o găsiți în articolul Ce diametru de șurub sau șipă aveți nevoie pentru țeava dvs. în același Centru de Cunoștințe.

Erori la montaj – șuruburi, garnituri și distanțe

Șurubul în sine poate fi perfect, dar dacă îl montați incorect, va rezista doar scurt timp. Este vorba de trei categorii principale de erori de montaj:

Încleștarea excesivă a șurubului

Acesta este cazul clasic, când instalatorul „pentru siguranță" încleștează șurubul la forța maximă – și șurubul se sparge imediat sau după primul încălzire. Șuruburile din plastic nu sunt proiectate pentru aceeași forță de încleștare ca garniturile metalice. Încleștarea corectă a majorității șuruburilor și șipcilor din plastic este doar la „degete pline" – încleștarea șurubului sau a piuliței până la contactul semi-tare, fără un moment de forță brusc. Dacă șurubul emite un sunet de spargere la încleștare, este un semnal că pragul de elasticitate al plasticului a fost depășit – șurubul este de fapt deteriorat încă înainte de pornirea sistemului.

Pentru șuruburile fixate prin șurub KOMBI M8 este valabil faptul că momentul de încleștare nu ar trebui să depășească valorile recomandate de producătorul șurubului (de obicei 2–4 Nm pentru fixări din plastic). Dacă nu aveți cheie cu moment, este suficient un regulament: șurubul este încleștat atunci când șurubul ține țeava fără joc, dar plasticul se deformează doar minim.

Garnitura și șurubul inadecvat

Șurubul nu se sparge, dar întregul sistem de șurub și garnitură iese din perete. Cauza cea mai frecventă: garnitura pentru ziduri din blocuri goale sau din beton celular este aceeași ca pentru betonul armat. O garnitură plastică obișnuită 6 mm în beton armat poate rezista la o forță de tracțiune de 0,4–0,8 kN, dar în ziduri din blocuri goale această valoare poate fi de trei ori mai mică. Pentru fixarea țevilor în rampe verticale, unde greutatea coloanei de apă plus greutatea țevii propriu-zise este concentrată într-un număr mic de fixări, acest lucru poate fi critic.

Înainte de a alege șurubul de fixare, verificați întotdeauna materialul peretelui: beton plin, blocuri cu goluri, beton celular (Ytong), plăci GKB sau beton monolit. Fiecare material necesită un tip diferit de șurub de fixare – cu arc, cu inel, cu ancore chimice. În cazul plăcilor GKB este valabil un regulă specială: inelul trebuie ancorat în profilul portant sau trebuie folosit un șurub special pentru GKB.

Nerespectarea distanțelor dintre fixări

Majoritatea producătorilor de țevi din plastic indică distanța maximă dintre fixări în funcție de temperatura mediului. Pentru PB 16 mm la temperatura de 70 °C este recomandată distanța de 400 mm (poziționare orizontală). La temperatura de 20 °C puteți merge până la 600 mm. Dacă distanța este mai mare, țeava se îndoaie, începe să „balanseze” și fixările de la capetele secțiunii suportă un încărcătură excesivă – în special momentul de îndoire. Exact aceste fixări de la capete se sparg primele.

Pentru țevile din cupru distanțele sunt mai bune: cupru 15 mm orizontal 1 200 mm, vertical 1 500–1 800 mm. Totuși, și aici este valabil faptul că îndoirea excesivă a țevii încarcă dinamic și pe termen lung fixările.

Învechirea plasticului și oboseala materialului

Fixările din plastic nu sunt etern. Plasticul obișnuit (PP sau PA) la temperatura de 70 °C și în prezența umidității se degradează mai rapid decât la temperatura camerei. Pe țevile din centrală, unde temperatura mediului variază și umiditatea este mai mare, fixările din plastic pot dura 10–15 ani. După această perioadă, plasticul pierde elasticitatea, devine fragil și o fixare care pare în ordine poate să se spargă la primul impact sau la dilatarea țevii.

Radiația UV este un alt factor pentru instalațiile exterioare sau în spații cu vitrine. Plasticul obișnuit PP fără stabilizator UV se degradează vizibil în 3–5 ani afară – plasticul se închide, schimbă culoarea și devine fragil. Pentru instalații exterioare alegeți întotdeauna fixări marcate ca fiind stabilizate UV sau variante metalice din oțel inoxidabil.

Oboseala materialului (material fatigue) este fenomenul în care materialul se sparge la o încărcătură mult mai mică decât rezistența sa la solicitare unică – dar după mii sau milioane de cicluri. Pentru o fixare într-un sistem termic cu un ciclu zilnic de încălzire/răcire, aceasta este o scenariu real după 10–20 de ani de funcționare. Simptom: fixarea se sparge fără o cauză evidentă, fără o încărcătură bruscă – pur și simplu „se sparge singură”. În realitate, este rezultatul unei obosele ciclice pe termen lung.

Rezolvații cu șuruburi și rolul lor în fixarea țevilor din cupru

O categorie specială de fixare o reprezintă țevile din cupru cu șuruburi de fixare. Aici problema de eliberare poate apărea nu în fixare însăși, ci în conexiunea țevii cu șurubul – rezultatul fiind o fereastră de etanșare care se poate manifesta chiar în zona fixării, unde presiunea asupra conexiunii se concentrează în limitarea mișcării.

Pentru țevile din cupru de 15 mm este valabil faptul că șurubul de fixare 15x1-EK necesită o montare precisă: țeava trebuie tăiată drept, decapată și introdusă până la oprirea completă înainte de a se strânge piulița. Dacă țeava nu este introdusă corect și fixarea este situată în imediata apropiere a șurubului, vibrația sau dilatarea pot elibera treptat conexiunea. La fel, pentru țevile PB de 15 mm este disponibil adaptorul EK pentru țevi PB 15 mm Hepworth, unde principiul montării este similar și aceleași greșeli duc la aceleași probleme.

Fixarea țevii în imediata apropiere a șuruburilor de fixare trebuie să fie un punct fix – adică fixarea trebuie să fie suficient de rigidă și bine fixată, astfel încât compensarea dilatării să aibă loc în alte secțiuni ale țevii, nu în conexiunea însăși. Mai multe informații despre alegerea și montarea șuruburilor de fixare le găsiți în articolul Rezolvații cu șuruburi pentru țevi din cupru – alegere și montare în acest Centru de Cunoștințe.

Diagnosticarea fixării deteriorate în practică – cum să procedați pas cu pas

Când clienții vin cu problema „fixarea a ieșit” sau „țeava bate”, majoritatea dintre ei presupun că este suficient să cumpere o fixare de același dimensiune și să o monteze. Această soluție funcționează doar dacă cauza este într-adevăr mecanică – de exemplu, instalatorul a uitat să fixeze fixarea. În toate celelalte cazuri este necesară o diagnosticare detaliată:

Inspeție vizuală a deteriorării: S-a spart fixarea în cot? S-a desfăcut partea laterală? S-a extras șurubul de fixare din perete? Fiecare tip de deteriorare indică o altă cauză.
Verificarea dimensiunii: Măsurați diametrul exterior al țevii, inclusiv izolația (dacă există) și comparați cu etichetajul de pe fixare. O abatere mai mare de 1 mm este problematică.
Verificarea materialului peretelui și a șurubului: Dacă șurubul s-a extras, nu uitați să-l înlocuiți cu un tip mai potrivit – nu cu același.
Evaluarea dilatării termice: Sunt vizibile deformări pe țeavă? Verificați dacă poziția țevii în fixare diferă la sistemul încălzit și rece – dacă da, lipsesc fixările mobile.
Verificarea distanțelor: Este vizibilă o îndoire a țevii între fixări? Dacă este vizibilă cu ochiul liber, distanțele sunt prea mari.
Vârsta fixării și condițiile mediului: Dacă instalația are peste 15 ani și mediul este umed sau cald, evaluați înlocuirea preventivă a tuturor fixărilor din zonă.

Detaliile privind montajul corect al noilor fixări după diagnostic sunt prezentate în articolul Cum să montați corect șuruburile și țășulețele pentru țevi din acest Centru de Cunoștințe. Dacă nu știți dacă să alegeți șurub sau țășuleț, vă recomand articolul Șuruburi vs. țășulețe pentru fixarea țevilor – când să le folosiți.

Întreținerea preventivă – ce să faceți pentru a evita repetarea problemei

Prevenția este întotdeauna mai ieftină decât reparația. Pentru șuruburi și fixări de țevi în practica uzuală a apartamentelor sau a caselor de locuit, vă recomand următorul procedeu:

O inspecție vizuală anuală a tuturor șuruburilor vizibile – în timpul reviziei arzătorului sau service-ului instalației de încălzire. Atenție specială șuruburilor din încăperea arzătorului (temperatură ridicată, umiditate) și șuruburilor imediat după pompa de circulație.
Verificare după orice soc hidraulic – dacă auziți un șoc după închiderea rapidă a unui robinet, verificați șuruburile din jurul punctului de impact, într-un interval de 3 metri.
Înlocuire preventivă după 15–20 de ani în cazul șuruburilor din plastic în rețele termice peste 60 °C – indiferent de starea vizuală.
Documentație – notați data montării șuruburilor noi. În cazul unor lucrări mai ample, vă recomand o documentație fotografică cu data vizibilă.
Nu folosiți „soluții de urgență" – fixarea cu sfoară, cu panglici de plastic fără aprobare pentru rețele termice și alte soluții temporare rezistă maxim o sezonă. Întotdeauna înlocuiți cu șuruburi certificate pentru mediul și temperatura respectivă.

Când să chemați un specialist și când puteți face singuri

Înlocuirea unei șuruburi deteriorate de pe o țeavă accesibilă este o operație pe care o poate face un muncitor casnic priceput în 20 de minute. Comandați online o șurubă de dimensiunea potrivită, demontați cea veche, montați noua și strângeți șurubul cu mâna. Toate acestea într-un timp mai scurt decât costul unei vizite de service.

Chemăți un specialist dacă:

se repetă deteriorarea șuruburilor în aceeași zonă – semnifică o problemă sistemică (dilatare termică, vibrații)
sistemul de țevi este acoperit cu tencuială sau este într-o șanță și accesul la șuruburi este dificil
se referă la elemente de fixare din oțel inoxidabil în structuri portante sau la ancore chimice
suprafața peretelui este necunoscută sau suspect de fragil (zidărie istorică, panouri din ciment amiantat)
în timpul înlocuirii șurubului, observați o defecțiune în țeavă sau în racorduri

Întrebări frecvente (FAQ)

De ce a crăpat șurubul chiar la montare, când l-am doar strâns?

Cauza cea mai frecventă este faptul că dimensiunea șurubului este mai mică decât diametrul exterior al țevii – materialul nu rezistă la întindere. Verificați cu atenție diametrul exterior al țevii, inclusiv izolația, și alegeți o șurubă de dimensiunea potrivită. A doua variantă: plasticul șurubului a fost deteriorat de frig înainte de montare – PP rece este mult mai fragil. Nu montați șuruburi din plastic la temperaturi sub +5 °C fără preîncălzire.

Șurubul este intact, dar țeava continuă să iasă din el. Care este cauza?

Este foarte probabil că șurubul este prea mare pentru țeava respectivă – țeava este ținută doar de forța de frecare, care nu este suficientă în cazul dilatării termice sau vibrațiilor. Înlocuiți șurubul cu unul de dimensiunea potrivită pentru diametrul exterior al țevii. Dacă dimensiunea este corectă, verificați dacă țășulețul sau șurubul nu este deteriorat (mecanism de blocare uzat) – în acest caz, înlocuirea este de asemenea necesară.

Pot folosi o șurubă metalică în loc de una din plastic?

Da, șuruburile metalice (din oțel inoxidabil sau zincat) sunt mai rezistente și mai puțin predispuse la îmbătrânire și temperaturi. În cazul țevilor din plastic (PB, PEX), este însă obligatoriu să aveți o garnitură de cauciuc sau o manșon sub șurubul metalic – contactul direct metal–plastic în cazul dilatării termice poate deteriora țeava și poate cauza crăpături. În cazul țevilor de cupru cu racorduri filetate, șurubul metalic este dimpotrivă o alegere preferată pentru rigiditatea și durata sa de viață mai mari.

Cum pot determina dacă crăparea șurubului este cauzată de dilatarea termică sau de socul hidraulic?

Dilatarea termică deteriorează treptat șuruburile – crăpăturile sunt fine, marginile șurubului sunt ușor deformate, iar secțiunea de țeavă este vizibil îndoită sau deplasată. Socul hidraulic cauzează o crăpare bruscă sau o ieșire a șurubului fără semne vizibile de avertizare. Dacă deteriorarea a apărut imediat după închiderea unei supape sau după oprirea pompei, este mai probabil un soc hidraulic. Dacă problema este repetată și progresivă în timpul sezonului de încălzire, este vorba de dilatare termică.

Este necesară golirea instalației în timpul înlocuirii șurubului?

Depinde de tipul șurubului. Majoritatea șuruburilor moderne din plastic și a țășulețelor pentru țevi pot fi înlocuite fără golirea instalației – țeava este încă umplută, șurubul vechi este doar desprins, extras, montat unul nou și fixat. Excepție: dacă șurubul este parte a unui punct fix și înlocuirea lui necesită manipularea poziției țevii, vă recomand să drenați instalația, dar nu neapărat să o golești complet. Dacă înlocuiți racorduri filetate în apropierea șurubului, golirea instalației este necesară.

Cât de mult rezistă o șurubă din plastic pe o țeavă caldă?

La temperaturi de funcționare sub 70 °C, cu dimensiunea corectă și fără solicitări mecanice excesive, o șurubă de calitate din PP sau PA are o durată de viață de 15–25 de ani. În încăperi de arzătoare cu temperaturi peste 40 °C și umiditate ridicată, această durată scade la 10–15 ani. Instalațiile exterioare fără stabilizare UV rezistă fără degradări vizibile 3–5 ani. În momentul în care observați primele semne de fragilizare a plasticului (schimbare de culoare, microcrăpături la suprafață), înlocuiți șurubul fără a aștepta o avarie.

Concluzie – șurubul nu este doar o mărunțiș

Șurubul sau țășulețul pentru fixarea țevilor este probabil cel mai ieftin element al întregului sistem de încălzire – dar eșecul său poate avea consecințe mult mai costisitoare decât prețul propriu-zis al accesoriului. O fixare slăbită duce la mișcarea țevii, care solicită racordurile și trecătorile. O șurubă spartă într-o țeavă verticală poate duce la colapsul progresiv al întregului traseu vertical. Prin urmare, este de interes să abordați alegerea, montarea și întreținerea șuruburilor cu aceeași atenție ca și trecătorile și țevile în sine.

Dacă ați citit acest articol și tot nu știți ce tip de fixare să alegeți pentru sistemul dumneavoastră, vă recomand să studiați și articolul Cum să alegeți corect accesoriile de montaj pentru țevi Hepworth și Erori frecvente în fixarea țevilor și cum să le evitați – ambele sunt parte din același Centru de Cunoștințe și, împreună cu acest articol, formează o bază completă de informații pentru o instalare și funcționare fără probleme a rețelelor de țevi.

Aveți întrebări legate de această temă?

Nu vă puteți decide sau aveți o situație concretă în gospodăria dumneavoastră? Scrieți-ne – cu plăcere vă vom răspunde.