Racord cu compresie pentru țevi de cupru – alegere și montaj
Filetele de compresiune pentru țevile de cupru – introducere în subiect
Dacă lucrați cu țevi de cupru în încălzire, instalații sanitare sau în sisteme solare, într-un moment sau altul vă veți confrunta cu situația în care trebuie să conectați țeava la o armătură, cot, robinet sau alt element fără a fi nevoie de lipire. Exact pentru acest lucru servește filetele de compresiune – o conexiune aparent simplă, dar în același timp extrem de funcțională și fiabilă, care are un loc fix în montajul profesional. În acest articol vom analiza problema în profunzime: ce este exact filetele de compresiune, cum funcționează, cum să-l alegeți corect pentru țeava de cupru și cum să-l montați, astfel încât conexiunea să dureze mulți ani fără scurgeri.
Filetele (de compresiune) nu este o noutate – este folosit de decenii și aduce cu sine mai multe avantaje esențiale față de conexiunile lipite sau comprimate. Nu necesită flacără liberă, unelte speciale sau o calificare specială cu certificat. Cu toate acestea, există numeroase detalii care decid dacă conexiunea va fi etanșă și durabilă sau după un timp scurt va apărea o scurgere. De aceea este important să înțelegeți nu doar „cum”, ci și „de ce” – și exact acesta este scopul acestui text.
Ce este filetele de compresiune și cum funcționează
Filetele de compresiune (numit și filetele de compresiune sau fiting cu inel) este o conexiune mecanică care creează o conexiune etanșă pe țeavă fără a necesita vreo lipire, lipire sau comprimare. Se compune din trei componente de bază: corpul filetelei, piulița și inelul de compresiune – adică inelul. Principiul este simplu: inelul se deformează plastic la strângerea piuliței și se strânge puternic pe suprafața exterioară a țevii, ceea ce creează un închidere etanșă.
Acest principiu funcționează atât de fiabil tocmai pentru că țeava de cupru are o geometrie exterioară definită și o suprafață relativ moale, în care inelul se încurcă ușor la strângere. Rezultatul este o conexiune care rezistă la presiunile obișnuite din încălzire (standard 6-10 bari), nu este sensibilă la vibrații și, în cazul în care este necesar, poate fi descompusă și reutilizată – desigur, cu un inel nou, deoarece acesta se deformează permanent la strângerea inițială.
În lumea încălzirii și a instalațiilor sanitare există două tipuri de bază de filetele de compresiune: simple (single ferrule) și duble (double ferrule). Pentru țevile de cupru în instalația de încălzire din apartamente se folosește adesea tipul cu un singur inel, care îndeplinește perfect cerințele de presiune și temperatură ale sistemelor standard. Inelul dublu este mai răspândit în industrie sau la presiuni mai mari.
Standarde, materiale și marcarea – ce trebuie să știți înainte de cumpărare
Înainte de a comanda filetele de compresiune, este important să înțelegeți ce cumpărați. Piața oferă o cantitate imensă de produse de diferite calități și origini, iar nu toate „filetelele de compresiune pentru țeavă de 15 mm” sunt echivalente. Diferențele pot apărea în materialul corpului, materialul inelului, toleranțele de fabricație și parametrii maximi de funcționare.
Pentru țevile de cupru în sistemele de încălzire este valabil faptul că corpul filetelei este adesea realizat din bronz (CuZn) sau bronz cromat. Inelul este în mod obișnuit din bronz moale sau cupru, ceea ce garantează compatibilitatea cu țeava de cupru – nu apare coroziune galvanică. Unele produse au inel din oțel inoxidabil, ceea ce este permis, dar în cazul unei țevi de cupru, contactul cupru-oțel poate fi problematic în anumite medii (apă acidă, mediu agresiv). De aceea, verificați întotdeauna pentru ce mediu este certificat filetelele.
Cu privire la marcarea produselor, la alegere veți întâlni combinații de cifre și litere precum 15×1 EK. Această marcarea spune: diametrul țevii este de 15 mm, grosimea pereților este de 1 mm, iar EK (Einrohr-Kompression sau European Kompression) indică standardul european al fitingului de compresiune. În special pentru sistemul Hepworth este important: Filetele de compresiune - pentru țeavă de cupru - 15x1-EK este conceput special pentru țevi de cupru cu diametrul exterior de 15 mm și grosimea pereților de 1 mm, ceea ce este dimensiunea cea mai răspândită a țevii de cupru în încălzirea casnică din Slovacia.
Există și Filetele de compresiune 15 x 1 EK pentru țeavă de cupru sau PB, care este construit astfel încât să funcționeze și cu țevi de polibutilenă (PB) cu același diametru exterior. Acesta este un detaliu important – dacă aveți în clădire o combinație de materiale, puteți folosi un singur tip de filetele, ceea ce simplifică logistica și stocul de pe depozit.
Alegerea corectă a racordului de compresiune – dimensiuni, presiune, temperatură
Diametrul și grosimea pereților țevii
Primul și cel mai important parametru la alegere este diametrul exterior al țevii. Țeava de cupru se întâlnește cel mai frecvent în dimensiunile 15×1 mm și 18×1 mm – numărul înainte de bară este diametrul exterior în milimetri, iar numărul după bară este grosimea peretelui. În Slovenia și în Cehia este valabil faptul că distribuția de la centrală la distribuitor, respectiv traseul orizontal pe podea, se realizează în 18 mm, în timp ce ramificațiile către radiatoare sunt în mod obișnuit în 15 mm. Pentru fiecare dintre aceste dimensiuni există un racord corespunzător – nu sunt interschimbabile.
Dacă nu sunteți siguri de dimensiune, nu o estimați vizual – măsurați diametrul exterior cu un caliper. Confuzia între 15 mm și 18 mm este exclusă, deoarece diferența de diametru este suficient de mare, însă între diferiți producători pot exista mici abateri de toleranță care influențează calitatea conexiunii. De aceea este important să cumpărați racorduri de la surse verificate cu toleranțe declarate.
Presiunea și temperatura de funcționare
Pentru încălzirea obișnuită (cu temperatură scăzută sau ridicată) este valabil faptul că racordurile standard de compresiune pentru țevi de cupru sunt dimensionate minim la 10 bari la o temperatură de până la 110 °C. Majoritatea racordurilor bune din bronz rezistă și la o presiune mai mare – în cataloagele producătorilor găsiți valorile 16, uneori 25 bari (PN16, PN25). În sistemele solare, unde temperatura mediului poate depăși temporar 150 °C, se recomandă verificarea rezistenței termice a produsului respectiv și, dacă este necesar, alegerea unui racord cu garnitura din teflon (PTFE) sau cu certificare la temperatură ridicată.
Este de asemenea important să țineți cont de faptul că, din cauza dilatării termice a țevii (țeava de cupru se prelungește cu aproximativ 0,85 mm la un metru și la o încălzire de 50 °C), conexiunea poate fi solicitată mecanic. Fixarea corectă a țevii cu ajutorul șinelor și a șuruburilor – așa cum este descris în articolul Șuruburi vs. șine pentru fixarea țevii – când folosiți fiecare – reduce semnificativ riscul ca dilatarea termică să solicite conexiunile.
Filetul de pe cealaltă parte a racordului
Racordul de compresiune leagă de obicei țeava de armătură, deci are pe o parte mecanismul de compresiune (garnitură + piuliță) și pe cealaltă parte un filet – fie exterior (AG) fie interior (IG). Cele mai frecvent utilizate sunt filetele G 1/2" și G 3/4" (BSP/Whitworth). Înainte de cumpărare verificați întotdeauna ce filet are armătura dumneavoastră și cumpărați racordul corespunzător. Alte combinații (de ex. filete metrice M22×1,5) apar și la conectarea la contoare sau armături speciale.
Sistemul Hepworth și specificațile sale pentru racordurile de compresiune
Hepworth (Wavin Hep2O, respectiv sistemul Hepworth) este un sistem britanic de distribuție și racorduri, care are o lungă istorie pe piața europeană și în ultimii ani câștigă tot mai mult teren și pe piața slovaco-română, în special datorită flexibilității și disponibilității componentelor. Sistemul Hepworth acoperă nu doar distribuția din plastic (polibutilenă), ci în cadrul echipamentelor de montaj include și elemente compatibile cu țeava de cupru – inclusiv racordurile de compresiune.
Motivul este practic: în practică întâlnim foarte des situații în care țevile de cupru existente trebuie completate sau extinse, sau conectate la părți noi din sistemul plastic. Hepworth a luat măsura și oferă adaptori și racorduri de compresiune concepute special pentru a funcționa cu ambele materiale. În special Racord de compresiune 15 x 1 EK pentru țevi de cupru sau PB este un exemplu tipic – un singur component, două aplicații, calitate verificată a soluției sistemului.
Montarea racordului de compresiune pe țeava de cupru – pas cu pas
Pregătirea țevii
Calitatea conexiunii începe cu pregătirea țevii. Țeava de cupru trebuie tăiată perpendicular – orice unghi sau inegalitate a tăieturii va duce la faptul că garnitura nu va șederi uniform și conexiunea va fi potențial incorect etanșată. Cel mai bine funcționează țăietorul special de țeavă (numit și șurub de tăiat sau țăietor rotativ), care garantează automat o tăietură perpendiculară. Folosirea unei șurubelnițe obișnuite este posibilă, dar necesită mai multă atenție la finisare.
După tăiere trebuie eliminate toate resturile – atât din interiorul, cât și din exteriorul țevii. Din interior ajută o șurubelniță rotundă sau unelte speciale de deșurubat, iar din exterior este suficient un șurubelniță fin sau hârtie de șters. Muchia exterioară a țevii trebuie să fie netedă și fără zgârieturi, deoarece exact pe aceasta se sprijină garnitura. Orice zgârieturi sau resturi groase pot afecta etanșarea.
Țeava de cupru trebuie să fie curată și uscată. În cazul țevii selectate din instalația existentă, verificați dacă nu este corodată sau deformată – astfel de țevi nu sunt potrivite pentru utilizare cu filetul autoperforant. Verificați, de asemenea, dacă diametrul exterior al țevii corespunde dimensiunii nominale – la țevile ieftine importate pot exista abateri.
Secvența corectă a componentelor
Una dintre cele mai frecvente greșeli la montajul filetului autoperforant este ordinea incorectă a montării componentelor. Înainte de a introduce țeava în corpul filetului, trebuie să montați pe țeavă, în ordinea corectă: mai întâi piulița (cu partea filetată orientată spre partea opusă a capătului țevii), apoi garnitura. Dacă uitați să montați piulița și garnitura în prealabil, conexiunea nu poate fi finalizată fără demontarea completă a conexiunii.
Garnitura are întotdeauna o parte definită – de obicei partea îngustă, ușor conică, este orientată spre corpul filetului, în timp ce partea rotundă este orientată spre piuliță. La garnituri simetrice (unele tipuri) ordinea nu este importantă, dar la garnituri asimetrice orientarea trebuie respectată conform producătorului. O orientare greșită a garniturii poate reduce etanșitatea conexiunii sau poate cauza defecte rapide ale acesteia.
Învârtirea piuliței – regula de aur 1¼ rotații
După montarea piuliței și garniturii introduceți țeava în corpul filetului până la oprirea – adâncimea de fixare este de obicei vizibilă sau simțită. Apoi strângeți manual piulița până când este fixă. În acest moment țeava nu trebuie să se miște liber, dar piulița încă nu este etanșă. Acum vine cheia: procedura standard este să strângeți piulița cu încă o 1¼ rotații (adică 360° + 90°). Unele fabricanți recomandă 1 până la 1,5 rotații – depinde de materialul garniturii și de designul acesteia.
Această regulă este intuitivă pentru un instalator experimentat, dar pentru începători poate fi greu de înțeles. Principiul este următorul: prima rotație împinge garnitura în contact cu sediul conic din corpul filetului, iar sfertul de rotație suplimentară deformează plastic garnitura astfel încât să încingă țeava și să creeze etanșitatea. Dacă opriți strângerea prea devreme, garnitura nu este suficient de comprimată și conexiunea va fi neetanșă. Dacă, dimpotrivă, o strângeți prea tare, deformați prea mult garnitura și riscați să o spargeți sau să deteriorați filetul.
Pentru strângere folosiți întotdeauna două chei – una menține corpul filetului (de exemplu, robinetul), iar cealaltă strânge piulița. Nu vârâți niciodată corpul singur, deoarece ar putea roti robinetul sau sistemul de țevi, ceea ce poate deteriora alte conexiuni din traseu.
Verificarea și testul de presiune
După finalizarea montajului efectuați întotdeauna o verificare vizuală a conexiunii: piulița trebuie să fie bine strânsă, țeava trebuie să fie bine introdusă și garnitura nu trebuie să fie vizibilă în afara corpului filetului. Înainte de a umple sistemul la presiunea completă, recomandăm un test de presiune – standardul este de 1,5 ori presiunea de funcționare timp de cel puțin 30 de minute. În practică, la încălzirea apartamentelor se folosește o presiune de 6 bari la testul de 9 bari.
Dacă conexiunea nu este etanșă, NU ÎNCercați să o strângeți mai tare la presiunea completă sau la apă care curge – mai întâi scurgeți presiunea, drenați și verificați conexiunea. Cauza poate fi o orientare incorectă a garniturii, impurități pe suprafața țevii sau o garnitură deteriorată. În astfel de cazuri, soluția corectă este să demontați conexiunea, să înlocuiți garnitura (nu folosiți aceeași garnitură la o nouă strângere!) și să repetați montajul. Mai multe informații despre cauzele neetanșărilor le găsiți în articolul Conexiuni slăbite sau fisurate – cauze și soluții.
Fixarea țevii cu filete autoperforante – șine și țepci
Filetele autoperforante nu se referă doar la conexiunea în sine – la fel de importantă este și fixarea corectă a țevii în traseu. Țeava de cupru cu filete autoperforante trebuie fixată astfel încât să eliminați solicitările mecanice ale conexiunilor datorită greutății proprii a țevii, dilatației termice sau vibrațiilor externe. Pentru aceasta se folosesc șine și țepci de montaj.
Pentru țeava de cupru de 15 mm este potrivită Șina de fixare a țevii, 16 mm, care este dimensionată pentru țevi cu diametrul exterior de aproximativ 16 mm – adică direct pentru țeava de cupru de 15×1 mm (diametrul exterior este de 15 mm, dar șina are o ușoară joc necesar pentru o fixare comodă). Pentru instalații în care aveți ambele dimensiuni în traseu – 15 mm și 18 mm – sunt potrivite Șine de fixare a țevii, 16-18 mm, care acoperă ambele dimensiuni și simplifică montajul.
Distanța dintre punctele de fixare depinde de diametrul și materialul țevii. Pentru țeava de cupru de 15 mm se aplică orientativ: traseu orizontal – la fiecare 1,2 până la 1,5 m, traseu vertical – la fiecare 2 m. La temperaturi mai mari (de exemplu, la conectarea directă la centrală) recomandăm reducerea distanței la 0,8–1 m pentru a minimiza încovoierea. Filetele autoperforante trebuie întotdeauna plasate astfel încât conexiunea să fie accesibilă pentru o eventuală verificare sau reparație – nu le îngropati niciodată fără o cutie de inspecție.
Pentru fixarea șinelor în perete sau tavan se folosesc șuruburi de ancore specializate. În categoria accesoriilor de montaj găsiți, de exemplu, Șurubul KOMBI M8, care este potrivit pentru fixarea șinelor și a tâmplăriilor în diferite tipuri de suprafețe. Alegerea corectă a elementului de ancorare depinde de materialul peretelui – unul pentru beton, altul pentru beton celular, iar unul diferit pentru plăci de gips-carton. Mai multe informații despre această temă le găsiți în articolul Cum să montați corect țepcii și șinele pentru țevi.
Erori tipice la montajul filetului autoperforant – din practică
În urma anilor de practică în instalarea sistemelor de încălzire, vedem mereu aceleași greșeli care duc la probleme. Le prezentăm nu pentru a vă speria, ci pentru că cunoașterea lor este cea mai bună prevenție.
Eroare nr. 1: Piulița uitată înainte de montarea garniturii. Acest lucru se întâmplă aproape inevitabil la primul sau al doilea job al unui instalator nesofisticat. Țeava este introdusă în corp, garnitura este montată, dar piulița este uitată. Rezultatul: nu se poate finaliza conexiunea, trebuie să demontați totul. Soluție: pregătiți întotdeauna toate componentele în ordinea corectă pe țeavă înainte de a introduce țeava în corp.
Eroare nr. 2: Folosirea repetată a aceleiași garnituri de compresiune. Unele persoane încearcă să economisească și, după demontarea îmbinării, refolosesc garnitura veche. Aceasta este o greșeală esențială – garnitura se deformează plastic la primul strângere și nu se poate obține aceeași etanșitate la a doua folosire. Folosiți întotdeauna o garnitură nouă la fiecare montaj.
Eroare nr. 3: Îmbinarea ne-întreținută – senzația că „ține oricum". Verificarea vizuală fără confirmarea strângerii cu cheia conduce la faptul că îmbinarea ține la presiuni mici, dar la testul de presiune sau la prima punere în funcțiune începe să picure. Asigurați-vă întotdeauna că ați respectat regula de 1¼ rotații cu cheia după strângerea manuală.
Eroare nr. 4: Folosirea benzii de etanșare (teflon) pe garnitura de compresiune. Unele instalații aplică preventiv teflon pe garnitura de compresiune sau pun un demontabil. Aceasta este inutilă și contraproductivă – o garnitură de compresiune bine strânsă este în sine un element etanș, iar etanșarea suplimentară împiedică poziționarea corectă a garniturii și poate chiar să afecteze etanșitatea. Teflonul este util doar pentru filete – nu pentru garnituri de compresiune.
Eroare nr. 5: Tipul greșit de compresor pentru materialul țevii. Compresorul menționat pentru țevi de cupru nu este automat potrivit pentru țevi de polibutilenă (PB) sau pentru țevi din oțel inoxidabil. Fiecare material are alte caracteristici mecanice și toleranțe. Dacă aveți nevoie de o îmbinare cupru – PB, utilizați un compresor certificat expres pentru ambele materiale, cum ar fi Compresor 15 x 1 EK pentru țevi de cupru sau PB din sistemul Hepworth.
Eroare nr. 6: Îmbinare într-un loc greu de acces fără o gaură de inspecție. Compresorul este o îmbinare demontabilă și avantajul său este tocmai posibilitatea de inspecție și reparație. Dacă îl îngropati sau acoperiți cu gips-carton fără o gaură de inspecție, pierdeți acest avantaj și, în caz de scurgere, veți fi nevoiți să dărâmiți. Planificați întotdeauna traseul astfel încât fiecare îmbinare să fie accesibilă.
Compresor vs. alte tipuri de îmbinări – comparație practică
În procesul de decizie, dacă să alegeți un compresor sau alt tip de îmbinare, mai mulți factori joacă un rol. Hai să vedem o comparație rapidă:
- Sudură capilară (îmbinare sudată): Soluția cea mai durabilă și mecanic cea mai rezistentă. Necesită flacără deschisă, material suplimentar (sudură), flux și calificare. Nu este potrivit acolo unde există pericol de incendiu, în apropierea materialelor inflamabile sau dacă nu aveți uneltele corespunzătoare. Într-o instalație deja finisată, unde este nevoie să se întrerupă țeava și să se insereze un nou element, sudura este mai dificilă și mai lentă decât un compresor.
- Îmbinări presate (pressfitting): Alternativă modernă fără flacără, dar necesită șurubelnițe speciale de presare (preț 500–2000 €), pe care nu le are orice instalație. Îmbinarea este nedemontabilă și foarte fiabilă. Pentru proiecte mari cu îmbinări repetitive, pressfittingul este mai economic, dar pentru reparații mici sau conectări individuale, compresorul este o alegere mai flexibilă.
- Compresor: Nu necesită unelte speciale sau flacără. Demontabil, reparație posibilă, montaj rapid. Ideal pentru conectarea robinetelor (valve, contoare, distribuitoare-colectoare), reparații, extinderi ale instalațiilor existente sau locuri unde sudura nu este potrivită. Necesită atenție la montaj și verificări periodice în primii ani de funcționare.
În practică, aceste metode nu se exclud reciproc – un instalație bine pregătit le combină în funcție de situație. Segmentele lungi de țevi pot fi rezolvate prin sudură capilară sau pressfitting, în timp ce conectările la robinete și punctele de consum se rezolvă cu compresori pentru flexibilitatea lor demontabilă.
Compatibilitatea materialelor și coroziunea galvanică – la ce să nu uitați
Țeava de cupru în contact cu alt metal poate forma, în anumite condiții, un element galvanic care accelerază coroziunea metalului mai slab. Această temă este adesea subestimată. Regula de bază: țeava de cupru nu trebuie să fie în contact hidraulic direct cu țeava de oțel, deoarece ionii de cupru (Cu2+) pătrund în apă și se depun pe oțel, accelerând coroziunea. Șroabele din alamă (CuZn) sunt compatibile galvanic cu cuprul fără probleme.
Dacă trebuie să conectați țevi de cupru și oțel (ceea ce este frecvent în reparații), utilizați o îmbinare izolată (îmbinare izolată electric, adică „dielectric union“), care întrerupe conductibilitatea electrică între metale. Această măsură nu este inutilă – fără o îmbinare izolată, părțile de oțel ale sistemului pot coroda mult mai rapid, ceea ce se manifestă în special pe corpurile de încălzire din oțel.
Întrebări frecvente (FAQ)
Pot folosi un compresor în încălzirea în pardoseală, unde țeava este în beton?
În general, nu se recomandă compresorii în beton – nu pentru că ar fi nesiguri, ci pentru că pierdeți accesul la îmbinări în caz de inspecție. În încălzirea în pardoseală se preferă segmente fără îmbinări (întregul circuit dintr-un singur segment de țeavă) sau, dacă este absolut necesară o îmbinare, se folosește o îmbinare presată (pressfitting) sau sudată cu o protecție specială. Dacă totuși trebuie să aveți o îmbinare în structură, asigurați-vă de o gaură de inspecție. Pentru distribuții deasupra pardoselii sau într-o șanță accesibilă, compresorul este perfect acceptabil.
Ce cheie să folosesc pentru strângere? Trebuie să fie o cheie dinamometrică?
O cheie dinamometrică nu este obligatorie – majoritatea instalaților lucrează cu chei plate sau franceze obișnuite. Mai important decât valoarea exactă a momentului este respectarea regulii de 1¼ rotații după strângerea manuală. Pentru compresori G 1/2" cu garnitură de compresiune pe Cu 15 mm, momentul de strângere variază între 20–30 Nm, ceea ce este ușor de atins cu o cheie obișnuită fără forță excesivă. Cheia dinamometrică este utilă în producția în serie sau în instalații în medii controlate (industrie, sisteme solare cu certificare), unde este nevoie de documentarea momentului de strângere.
Ce fac dacă după strângere îmbinarea picură?
Nu încercați să o strângeți mai tare – suprasolicitarea nu va rezolva problema, ci va agrava-o. Procedura corectă: detașați sistemul de la presiune și goliti apa din segmentul afectat. Demontați îmbinarea, verificați garnitura (dacă este fisurată, deformată inegal sau orientată greșit), verificați suprafața țevii (scârbiri, zgârieturi, ovalitate). Înlocuiți întotdeauna garnitura. Verificați și suprafața de sprijin în corpul compresorului – dacă este deteriorată, înlocuiți întregul compresor. Tăierea și pregătirea țevii trebuie refăcută cu atenție și remontați. În majoritatea cazurilor, problema de neetanșitate provine dintr-o pregătire insuficientă a țevii sau dintr-o defecțiune a garniturii.
Pot folosi un compresor pentru apă potabilă?
Da, dar trebuie să vă asigurați că produsul specific este certificat pentru apă potabilă (DVGW, KTW, WRAS sau alte certificări valabile pentru piața dvs.). Șroabele din alamă fără certificare pentru apă potabilă pot conține plumb, care migrează în apă și este dăunător pentru sănătate. Pentru apă potabilă, cereți întotdeauna un certificat de conformitate. Sistemul Hepworth de pe atria.sk este în principal orientat spre încălzire, așa că, în cazul folosirii pentru apă potabilă, verificați specificațiile produsului.
Câți compresori pot pune pe rând pe aceeași traseu de țevi?
Nu există o limitare tehnică asupra numărului de compresori pe traseu, dar din punct de vedere practic: fiecare compresor este un potențial punct de scurgere și adaugă o rezistență hidraulică (chiar dacă este neglijabilă). Din punct de vedere al fiabilității, este întotdeauna mai bine să minimizați numărul de îmbinări pe traseu și să folosiți compresori doar acolo unde este absolut necesar – de exemplu, la conectarea robinetelor sau la trecerea între materiale. Mai multe informații despre planificarea traseului le găsiți în articolul Cum alegeți uneltele corecte pentru țevile Hepworth.
Care este diferența între compresor și îmbinarea presată din punct de vedere al prețului?
În sine, un compresor este în majoritatea cazurilor mai ieftin decât o îmbinare presată de aceeași dimensiune și funcție. Totuși, la compararea costurilor totale ale proiectului, trebuie luată în considerare și investiția în șurubelnița de presare (câteva sute până la mii de euro), în timp ce pentru compresor este suficientă o cheie obișnuită. Pentru proiecte mici (casa de familie, apartamente) compresorul este o alegere mai economică. Pentru proiecte mari cu zeci sau sute de îmbinări, investiția în uneltele de presare se amortizează adesea prin economia de muncă. Mai multe informații despre alegerea metodei corecte le găsiți și în articolul Fixarea manuală vs. fixarea mecanică a țevilor – diferențe și utilizare.
Concluzie – Conectorul cu șurub cu arc ca asistent fiabil în încălzire
Conectorul cu arc pentru țevi de cupru este un element binecunoscut, practic și universal utilizabil în orice instalație de încălzire. Dacă cunoașteți principiul său, alegeți dimensiunea corectă și respectați pașii de montaj, vă puteți fi siguri că conexiunea va rezista mulți ani fără nicio intervenție. Punctele cheie pe care fiecare cititor al acestui text le va reține: verificați diametrul exterior și grosimea peretelui țevii, alegeți tipul corect de conector cu arc (pentru Cu sau pentru Cu și PB), tăiați și decupați țeava cu atenție, montați piulița și garnitura în ordinea corectă, strângeți cu exact 1¼ rotații cu cheia și efectuați o probă de presiune. Fiecare conexiune trebuie să rămână accesibilă pentru o eventuală revizie.
O instalare corectă începe și cu o fixare bună a țevii – nu uitați să folosiți șine și șuruburi de fixare cu o distanță adecvată, pentru a proteja conexiunile împotriva solicitărilor mecanice. Gama completă de accesorii pentru montaj pentru sistemul Hepworth o găsiți în categoria accesorii pentru montaj, unde puteți alege tot ceea ce este necesar pentru o instalare profesională – de la conectori cu arc până la șine și șuruburi de fixare.
Aveți o întrebare pe această temă?
Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim consultanță.