Funcționarea panourilor solare termice în iarnă – ce trebuie să știți

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Funcționarea panourilor solare în iarnă – ce trebuie să știți

Panourile solare au reputația de soluție de vară. Mulți deținători de case presupun că în iarnă aceste dispozitive sunt practic inutile – acoperite de zăpad, înghețate și oprite. Realitatea este însă mult mai complexă și pentru o înțelegere corectă a funcționării panourilor în iarnă este necesar să clarificăm mai multe aspecte fizice și tehnice. Un instalator experimentat, care a avut sute de comenzi, vă va spune că tocmai funcționarea în iarnă decide dacă sistemul justifică investiția – sau va fi doar un complement sezonier.

Această lucrare abordează în detaliu ce se întâmplă cu panoul în lunile reci, cum să nu-l stricăm, cum să menținem corect întregul sistem de circulație, ce aduce vă panoul solar în iarnă și când are sens să opriți sistemul. Dacă căutați informații de bază despre alegerea panourilor, vă recomandăm mai întâi articolul Cum alegeți panourile solare – la ce să acordați atenție înainte de cumpărare. Aici ne vom concentra exclusiv pe iarnă.

Fizica de bază: de ce panoul funcționează și la temperaturi negative

Primul și cel mai important mit pe care trebuie să-l demontăm: panoul nu are nevoie de căldură afară. Are nevoie de radiația solară. Aceste două lucruri sunt diferite. Energia solară ajunge pe absorbantul panoului și la -15 °C, atâta timp cât cerul este senin. Absorbantul transformă această radiație în căldură. Dacă absorbantul este izolat termic corect de aerul din jur (și exact acest lucru este scopul construcției panoului), poate atinge temperaturi de zeci de grade Celsius chiar și în zilele foarte reci.

Temperatura de stagnare a unui panou solar plan de calitate poate ajunge la 80–120 °C într-o zi iernică rece, dar cu soare. La un debit de funcționare, temperatura de ieșire scade la 30–55 °C, ceea ce este totuși suficient pentru preîncălzirea apei calde. Parametrul critic nu este temperatura exterioară, ci cantitatea de radiație solară – măsurată ca radiație solară globalăG [W/m²].

Din grafic este clar că decembrie și ianuarie au o doză zilnică de radiație mult mai scăzută decât maximul din iunie (0,8–1,1 vs. 5,2 kWh/m²/zi), dar nu este nulă. Un sistem corect dimensionat poate acoperi în ianuarie 10–25 % din nevoia de căldură pentru prepararea apei calde. Februarie și martie sunt mult mai avantajoase, motiv pentru care spunem despre panourile solare că sunt o sursă de energie „preprimăveratică".

Gheața și panoul solar – unde apare cu adevărat pericolul

Gheața în sine nu dăunează panoului. Problema apare atunci când prin panou curge sau stă lichidul care îngheață la temperaturi joase. Apa pură îngheață la 0 °C, iar la îngheț se extinde cu aproximativ 9 % din volum, iar acest presiune poate distruge absorbantul, panourile, robinetele și țevile. De aceea, în sistemele solare nu se folosește niciodată apă pură ca agent termic.

Amestec antigel – baza siguranței iernice

Standardul în sistemele solare din Slovacia este un amestec de propilenglicol și apă într-un raport care oferă protecție până la -28 până la -35 °C. La diferență de etilenglicol, propilenglicolul este netoxic, ceea ce este important în cazul contaminării apei potabile prin schimbător. O concentrație de 40 % propilenglicol oferă protecție până la -24 °C, ceea ce este suficient pentru majoritatea zonelor din Slovacia. În regiunile montane (Tatru, Orava, Kysuce) recomandăm o concentrație de 45–50 %, ceea ce ridică punctul de îngheț la -30 până la -35 °C.

O atenție importantă din practică: amestecul antigel își pierde calitățile în timp. pH-ul scade treptat (acitatea crește), inhibitorii de coroziune se epuizează și amestecul devine agresiv față de componentele metalice ale sistemului. Înlocuirea sau completarea inhibitorilor trebuie făcută la fiecare 4–5 ani. Întotdeauna verificați cu refractometrul concentrația actuală – nu vă bazați doar pe faptul că amestecul a fost umplut acum cinci ani. Prin evaporarea apei, concentrația se modifică, iar prin completarea cu apă curată în caz de scurgere, se diluează.

Ce pericole există la un amestec incorect

Înghețarea absorbantului – la o concentrație mai scăzută decât valoarea de protecție, lichidul poate îngheța chiar în panou în zilele extrem de reci. Meandrele subțiri sau țevile în formă de H ale absorbantului se sparg, iar reparația este de obicei înlocuirea întregului panou.
Coroziunea – amestecul prea acid corodează absorbantul din aluminiu, țevile de cupru și rezervoarele de oțel. Se manifestă prin noroi, bângări, scăderea debitului și în final prin scurgere.
Cavitarea pompei – la o vâscozitate scăzută a amestecului (temperatură incorectă sau amestec degradat) poate apărea zgomot și uzură prematură a pompei de circulație.

Zăpada pe panou – mitul versus realitate

Mulți oameni cred că zăpada pe panou este o catastrofă. În practică, este altceva. Un panou plan de calitate are fața din față din sticlă cu o înclinație de cel puțin 35–45°. Zăpada de pe această suprafață alunecă singură în prima zi cu soare – chiar mai repede decât de pe acoperișul acoperit cu șindril, pentru că sticla are un coeficient de frecare mai mic. Orientarea spre sud și o înclinație suficientă sunt deci importante nu doar pentru un randament maxim, ci și pentru capacitatea de auto-curățare față de zăpadă și impurități. Mai multe despre poziționarea optimă găsiți în articolul Înclinația și orientarea panourilor – cum să maximizați producția de energie.

Când zăpada devine cu adevărat un problem? La instalații plate (înclinație sub 20°), în cazul unor perioade lungi de noroi fără soare, când pe zăpadă se formează o crustă de gheață, și la instalații orizontale pe acoperișuri plate. În aceste cazuri, stratul de zăpadă cu gheață poate rămâne săptămâni întregi. Soluția nu este să urcați pe acoperiș și să îndepărtați zăpada cu mătura (periculos!), ci să proiectați un sistem cu o sursă suficient de mare de căldură de rezervă, care să acopere aceste intermitențe.

Stagnarea – problemă de iarnă și de vară în același timp

Stagnarea este starea în care lichidul din colector încetează să se miște, dar colectorul continuă să absoarbă energia solară. Temperatura în absorbtor atinge atunci temperatura stagnării (80–200 °C în funcție de tipul colectorului). Stagnarea apare:

În caz de întrerupere a curentului electric (pompa se oprește)
În caz de supraincalzire a boilerului – regulatorul deconectează pompa
În caz de defect al regulatorului sau al pompei
În iarnă: dacă boilerul este plin, soarele strălucește, dar temperatura din boiler a atins maximul

În iarnă, stagnarea este mai puțin periculoasă decât în vară (radiația mai scăzută, ziua mai scurtă), dar poate cauza totuși probleme. În timpul stagnării, fracțiunile ușoare ale amestecului antigel se evaporă din lichid, crește concentrația și se modifică compoziția. Stagnarea repetată acceleră degradarea amestecului de glicol. De aceea este important ca sistemul de expansiune să fie proiectat corect (vas de expansiune cu membrană) și ca regulatorul să aibă funcția de protecție a boilerului împotriva supraincalzirii și funcția de răcire noaptea.

Răcirea noaptea ca protecție în iarnă

Unele regulatoare de sisteme solare permit funcția numită „răcirea noaptea“ – noaptea, când temperatura exterioară este scăzută, regulatorul pornește pompa și evacuează căldura din boiler în colector, unde se disipează în aerul noapței. Această funcție este în primul rând o protecție împotriva supraincalzirii boilerului în vară, dar în perioadele de tranziție primăvara/ toamna ajută și la menținerea capacității sistemului. În iarnă nu se folosește de obicei, deoarece boilerul nu se încălzește singur.

Reglarea și controlul sistemului solar în iarnă

Regulatorul este creierul întregului sistem. În iarnă trebuie să gestioneze mai multe situații specifice, care în vară nu apar sau apar doar rar.

Reglare diferențială – baza reglării iernice

Regulatorul măsoară temperatura colectorului (senzor la ieșirea absorbtorului) și temperatura din boiler (senzor în partea de jos). Pompa se pornește atunci când diferența atinge valoarea reglată – de obicei 5–8 °C (diferențial de pornire). Pompa se oprește atunci când diferența scade sub 2–4 °C (diferențial de oprire). În iarnă, temperatura colectorului este dimineața foarte scăzută, dar în condiții de soare bună crește rapid. Problema apare dacă diferențialul de pornire este reglat prea scăzut – pompa poate funcționa chiar dacă colectorul nu contribuie la încălzire, ci dimpotrivă răcește boilerul. Reglarea corectă a diferențialului este esențială pentru funcționarea iernică.

Protecția împotriva înghețului în regulator

Regulatorii moderni au funcția de pornire de protecție a pompei la temperatură scăzută a colectorului – de exemplu, dacă temperatura colectorului scade sub +4 °C, regulatorul pornește scurt pompa și pompează lichidul cald din boiler în colector. Aceasta previne înghețul în cazuri extreme (de exemplu, la o scădere a concentrației amestecului de glicol, pe care nu am reușit să o verificăm). Este o funcție de siguranță, nu o înlocuire pentru o concentrație corectă a amestecului antigel.

Rendiment real în luna iernică – ce vă puteți aștepta

Fie concreți. Un sistem solar cu 2 colectoare plane (suprafață totală de cca. 4,4 m²) și un boiler de 200 litri pentru o casă de familie în regiunile centrale ale Slovaciei (de exemplu, în apropierea Zvolenului, Nitra, Trenčinului) oferă în practică următoarele valori orientative lunare:

Decembrie: 15–30 kWh/lună (contribuția solară la încălzirea apei calde menajere: 8–15 %)
18–35 kWh/lună (contribuția solară: 10–18 %)

Februarie: 35–60 kWh/lună (contribuția solară: 18–30 %)

Martie: 70–100 kWh/lună (contribuția solară: 35–50 %)

Aprilie: 100–140 kWh/lună (contribuția solară: 50–70 %)

Aceste cifre depind de localitate, de înclinația și orientarea colectorului, de calitatea izolației conductelor și a boilerului, de consumul zilnic de apă caldă și, desigur, de vremea concretă. În ierni înnorate, producțiile în decembrie și ianuarie pot fi aproape zero în perioadele lungi de întuneric. În ierni reci, dar cu cer senin (tipice pentru climatul continental al regiunilor centrale ale Slovaciei) pot fi semnificativ mai mari.

Dacă doriți calcule mai precise pentru casa dvs., consultați articolul Ce putere are nevoie colectorul solar pentru casa dvs., unde veți găsi metoda de calcul și tabelele de iradiere pentru diferite regiuni din Slovacia.

Diferențele dintre tipurile de colectoare în funcționarea iernică

Nu toate colectoarele reacționează la iarnă la fel. Într-un comparativ detaliat veți găsi o prezentare în articolul Colector plan vs. colector tubular – care tip este mai avantajos. Aici ne concentrăm asupra consecințelor practice pentru iarnă.

Colectoare plane în iarnă

Colectoarele plane au o mică dezavantaj în zilele cu radiație difuză (înnorate, cu ceață) – randamentul lor este mai scăzut. Pe de altă parte, au o rezistență naturală la stagnare datorită capacității termice mai mari și a temperaturii stagnării mai mici. În caz de îngheț și nină, sticla plană se curăță ușor la o înclinație peste 35°. Un colector plan de calitate cu o structură termoizolată bine și un absorbtor selectiv funcționează fiabil chiar la -20 °C temperatură exterioară.

De exemplu, colectorul solar plan AlCu cu sticlă structurată este echipat cu un absorbtor de aluminiu și cupru cu strat selectiv și o izolație termică de calitate din vată minerală – tocmai aceste caracteristici determină performanța în condiții reci, când diferența de temperatură între absorbtor și aerul exterior este cea mai mare. Pentru condiții mai solicitante și pentru maximizarea producției chiar și în lumina slabă de iarnă este disponibil colectorul solar plan AlCu cu sticlă structurată antireflex – tratamentul antireflex al sticlei reduce pierderile prin reflexie și permite trecerea mai multor lumină în absorbtor la unghiuri mici de incidență, ceea ce este o situație tipică în iarnă, când soarele este scăzut deasupra orizontului.
Pentru a înțelege diferențele dintre tipurile de sticlă și influența lor asupra randamentului, vă invităm să citiți articolul separat Structurată vs. antireflexie – ce diferență există între tipurile de sticlă ale colectorului.

Colectoare tubulare (cu vid) în iarnă

Colectoarele tubulare cu vid au o izolație termică mai bună la temperaturi scăzute (vidul din tuburi elimină pierderile termice prin convecție). În gerul profund, în zilele cu soare, pot funcționa mai eficient decât colectoarele plane. Dezavantajul este că zăpada de pe tuburi rămâne lipită și nu se desprinde ușor, ceea ce poate duce la o acoperire mai lungă a suprafeței active. În plus, dacă un tub este defect, întregul sistem nu pierde funcționalitatea, dar puterea scade.

Maintenance iarna a sistemului solar – pași concreți

Sistemul solar nu este un aparat fără întreținere. Iarna este anotimpul care îl testează pe toate planurile. Următoarele sarcini ar trebui să fie realizate de fiecare proprietar de sistem solar sau să fie asigurate de tehnicienii de service:

Înainte de iarnă (septembrie – octombrie)

Verificarea concentrației amestecului de glicol cu refractometrul – la valori sub limita de siguranță, se completează sau se înlocuiește

Verificare vizuală a colectorului – fisuri în sticlă, deteriorări ale garniturilor, semne de umiditate în interiorul cadrului

Verificarea supapei de siguranță (presiunea în sistem, starea membranei din vasul de expansiune)

Testarea reglării și a pompei de circulație – funcționare de probă, verificarea setărilor diferențialelor

Verificarea izolației țevilor externe – izolația deteriorată duce la pierderi termice mari chiar și pe scurte tronsoane externe

În timpul iernii (noiembrie – februarie)

Verificare vizuală – zăpadă pe colector, gheață în jurul colectorului sau al colectorului de colectare, fântâni

Monitorizarea datelor reglării – randamente zilnice, temperatură de funcționare. Dacă reglarea arată zero și în zilele soioase, ceva nu funcționează

Nu încercați să îndepărtați mecanic zăpada de pe colector – risc de alunecare, deteriorare a colectorului și a sticlei

După iarnă (martie – aprilie)

Revizie primăvara a cadrului și a sticlei după ger și eventualele șocuri termice

Verificarea din nou a pH-ului și a concentrației amestecului

Verificarea anodului din vasul de stocare (dacă este din oțel)

Curățarea filtrului (dacă este montat în sistem)

Are sens să se oprească sistemul solar iarna?

Această întrebare apare destul de frecvent, în special de la proprietari ale căror sisteme nu funcționează fiabil sau care nu doresc să riscă defecțiuni în ger. Oprirea sistemului are sens doar în cazuri foarte specifice:

Sistem cu apă fără amestec antigel (unele instalații vechi cu sistem drenabil) – în aceste cazuri, golirea iarna este obligatorie

Absență prelungită – când casa nu este locuită toată iarna și vasul de stocare ar fi umplut cu apă caldă fără consum

Defect identificat – țeavă fisurată, scurgere importantă, defect la pompă – în acest caz, opriți sistemul și reparați-l

În funcționarea obișnuită a unei case de familie nemă sens să se oprească sistemul. Beneficiile funcționării iernale nu sunt dramatice, dar februarie și martie aduc un preîncălzire decentă a apei calde. Sistemul care este oprit toată iarna nu are temperatura corectă în martie și pierde randamentul de început de sezon. În plus, oprirea și repornirea sistemului poate introduce aer în circuitul de circulație, ceea ce complică funcționarea ulterioară.

Detalii de montaj care determină fiabilitatea iernii

Un instalator experimentat știe că diferențele în funcționarea iernii sunt adesea determinate de detaliile de montaj, nu de tipul colectorului. La ce ne uităm în practică:

Izolația țevilor externe

Toate tronsoanele externe ale țevilor solare (de la colector până la intrarea în clădire) trebuie izolate cu izolație termică pentru țevi cu structură celulară închisă (PE sau EPDM), de minimum 25 mm grosime, ideal 32–40 mm. Izolația trebuie protejată împotriva radiațiilor UV și a umezelii – fie cu bandă autoadesivă ALU, fie cu finisaj ALU sau bandă spirală PVC. Țevi externe neizolate sau slab izolate iarna cauzează pierderi termice care pot aduce bilanțul sistemului în negativ (sistemul pierde mai mult decât câștigă).

Dezumflarea sistemului

Spațiile de aer în sistem sunt o problemă pe toată durata anului, dar se manifestă mai accentuat iarna. Pompă cu aer în circuit funcționează mai tare, are un randament mai scăzut și, în caz de problemă neidentificată pe termen lung, poate duce la supracăldirea pompei. Dispozitivul de dezumflare automată în cel mai înalt punct al sistemului (de obicei la colector sau la colectorul de colectare) trebuie să fie funcțional și verificat periodic. Iarna, asigurați-vă că ventilul nu este înghețat.

Direcția corectă a curgerii

Lichidul rece trebuie să intre în colector de jos și lichidul cald să iasă de sus (principiul convecției naturale + dezumflare gravitațională). Inversarea direcției admisiei și retenției duce la un randament mai scăzut și probleme cu aerul. Un detaliu care merită verificat la instalații vechi.

Compararea randamentelor lunare pentru diferite unghiuri de înclinație a colectorului iarna

Unghiul de înclinație al colectorului are un impact mai mare iarna decât vara. Motivul: soarele este situat jojos deasupra orizontului (unghi de elevație 10–25°), astfel că colectorul înclinat la un unghi mai mare captează razele solare mai perpendicular și are un randament mai mare. Colectorul înclinat sub 30° este iarna mult mai puțin eficient decât același colector la 55–65°.

Randament lunar orientativ (kWh) – 2 colectoare plane, 4,4 m², orientare sud, Slovacia – centrul

Lună Inclinație 30° Inclinație 45° Inclinație 60°

Decembrie 12 kWh 22 kWh 28 kWh

Ianuarie 15 kWh 28 kWh 34 kWh

Februarie 30 kWh 50 kWh 58 kWh

Martie 65 kWh 88 kWh 90 kWh

Iunie (ref.) 165 kWh 155 kWh 130 kWh

Din tabelă este clar că unghiul de 60° este mai avantajos în lunile de iarnă decât unghiul optim de 45° pentru un randament anual. Dacă dvs. doriți să maximizați iarna (de exemplu, o clădire recreativă cu pauză estivală, sau o casă în care în vara este exces de căldură), un unghi mai mare este avantajos. Pentru sistemele anuale cu accent pe randamentul total anual, valoarea ideală este între 40–50°. Mai multe despre această temă găsiți în articolul Inclinația și orientarea colectorului – cum să maximizați producția de energie.

Exemple din practică: ce observăm frecvent la comenzi de iarnă

Din experiența practică în vizitele de service și revizii ale instalațiilor solare, întâlnim frecvent mai multe situații tipice:

Cazul 1 – casă veche, sistem din 2009: Proprietarul se plângea că sistemul „nu funcționează deloc iarna". La sosire am constatat că amestecul de glicol avea o concentrație de doar 25 % (temperatura de îngheț -10 °C) în locul cerutei 40 %. Regulatorul activase funcția de protecție și refuza să pornească pompa sub +6 °C la colector, pentru a preveni riscul real de îngheț în noaptea cu ger. După înlocuirea amestecului și calibrarea regulatorului, sistemul a funcționat fără probleme în februarie și martie.

Cazul 2 – construcție nouă, izolație defectă a țevilor: Instalarea a fost făcută în septembrie, iar iarna, la primele geruri, s-a constatat că un segment de 20 cm al țevii dintre acoperiș și intrarea în pod era izolat cu țeavă termică standard fără protecție UV și împotriva umezelii. Umiditatea din condens, la schimbările de temperatură, a distrus izolația până la sfârșitul lunii ianuarie. Pierderile de căldură pe acest segment au anulat practic întreaga producție iernică a sistemului. Reparația a cerut demontarea și izolația nouă cu finisaj din ALU.

Cazul 3 – cabană de munte, unghi de 35°: Proprietarul dorea „producție iernică", dar colectorul nu era suficient de înclinat. După calcule am propus modificarea structurii de montaj la un unghi de 60°, ceea ce a crescut producția iernică între decembrie și februarie cu cca 60 %. Producția estivală a scăzut ușor, ceea ce în acest caz era acceptabil, deoarece în vara, din cauza ocupării mici a cabanei, rezervorul se suprapunea și eliberase aerul de siguranță.

Întrebări frecvente (FAQ)

Poate funcționa un colector solar când afară este -20 °C?

Da, dacă este umplut cu amestec nemrunzitor corect și soarele strălucește. Absorberul poate atinge temperatura de +50–70 °C chiar și la -20 °C afară – izolația termică a colectorului îl izolează de aerul exterior. Condiția este o radiație solară suficientă care cade pe colector chiar și în zilele cu ger și fără nori. În practică, astfel de situații apar cel mai frecvent în ianuarie și februarie în timpul anticyclonelor cu ger pronunțat și fără nori.

Câtă energie produce un sistem solar iarna față de vara?

Decembrie și ianuarie ating în mod tipic 15–25 % din randamentul estival (iunie). Februarie este semnificativ mai bun – ajunge la 30–40 % din randamentul iunie. Martie se apropie de 50–60 %. În cifre absolute: un sistem cu 2 colectoare produce în ianuarie 20–35 kWh, iar în iunie 140–180 kWh. Astfel, iarna un sistem solar nu poate înlocui complet sursa de căldură de rezervă, dar reduce consumul acesteia.

Trebuie să opriți sistemul iarna, dacă plecați 3 luni?

Dacă sistemul este umplut cu amestec nemrunzitor cu concentrația corectă și regulatorul este funcțional (are alimentare electrică), nu este necesar să opriți sistemul. Regulatorul monitorizează automat temperaturile și poate declanșa singur pornirea pompei în modul de protecție. Dacă însă casa nu are energie electrică, regulatorul nu funcționează și sistemul este pasiv – în acest caz este mai sigur să golosiți sistemul sau să vă asigurați o concentrație corectă a amestecului de glicol pentru toată perioada absenței.

Ce faceți dacă pe colector rămâne zăpada zile întregi și nu se topește?

Nu urcați pe acoperiș și nu încercați să îndepărtați zăpada – risc de cădere și de avariere a colectorului. Dacă unghiul este suficient de mare (peste 35°), zăpada va cădea singură la primul soare, deoarece sticla se încălzește rapid și zăpada alunecă. Dacă unghiul este mai mic sau stratul se îngheță în gheață, trebuie să așteptați încălzirea. În cazul proiectării unui sistem cu acoperiș plan (unghi sub 20°), este necesar să se ia în calcul o pauză iernică mai lungă și să se includă în calculul rentabilității. O soluție pe termen lung este să se ia în considerare schimbarea unghiului structurii de montaj.

Cum știți că este nevoie să schimbați glicolul din sistem?

Prin refractometru măsurați concentrația – dacă este mai mică decât valoarea de protecție, trebuie să completați sau să schimbați. Alți semne: culoare închisă sau cenușie a lichidului (în loc de verde transparent), miros acru la robinetul de evacuare, pH sub 6,5 (cu hârtie de test), depuneri vizibile sau noroi la evacuare. Durata de viață a amestecului de glicol cu inhibitori este de 5–7 ani, iar în caz de stagnare frecventă este mai scurtă.

Este mai avantajos iarna un colector tubular sau plan?

Colectoarele tubulare (cu vid) au o izolație termică mai bună la temperaturi exterioare joase și pot atinge un randament ușor mai mare decât colectoarele plane în zilele clare cu ger. Colectoarele plane sunt, dimpotrivă, mai rezistente la stagnare și zăpada le părăsește mai ușor. În practică, totul depinde de locul concret, unghiul, umbrirea și fiabilitatea cerută. În majoritatea cazurilor pentru casele unifamiliale din Slovacia, colectoarele plane de calitate sunt suficiente și pentru iarnă, iar randamentul lor anual este comparabil cu cel al colectoarelor tubulare. Compararea detaliată găsiți în articolul Colector plan vs. colector tubular – care tip este mai rentabil.

Concluzie: iarna nu este inamicul colectorului solar

Un sistem solar bine proiectat, instalat și întreținut funcționează fără probleme pe durata întregului an – inclusiv în lunile cele mai reci. Iarna aduce randamente mai mici, dar nu o funcționare nulă. Cheia unei funcționări fără probleme iernii este un amestec nemrunzitor corect cu concentrația verificată, o reglare funcțională cu funcții de protecție, o izolație de calitate a țevilor exterioare și o verificare regulată (măcar o dată pe an) a întregului sistem.

Investiția într-un colector solar cu bune proprietăți termoizolante și cu sticlă de calitate – fie cu sticlă structurală obișnuită fie cu prelucrare antireflexie – se justifică pe termen lung tocmai pentru că sistemul funcționează nu doar în iulie, ci și în februarie și martie, când încălzirea apei calde este cea mai valoroasă. Lunile de iarnă decid dacă sistemul solar va atinge economia anuală de energie planificată – și pentru aceasta merită aceeași atenție ca zilele fierbinți de vară.

Dacă întâmpinați defecțiuni sau comportări neobișnuite ale sistemului dvs. iernii, consultați articolul Defecțiuni comune ale colectorilor solari și cum să le rezolvați, unde găsiți o listă cu cele mai frecvente probleme și simptomele lor.

Aveți întrebări despre această temă?

Nu reușiți să luați o decizie sau aveți o situație concretă în gospodărie? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim sfaturi.

Nume și prenume Nu completați acest câmp:

Email

Mesaj