Montaj panouri solare termice pe acoperiș – pași și cerințe
Montaj panourilor solare pe acoperiș – pașii completi și cerințele tehnice
Montajul panourilor solare pe acoperiș este un proces care are anumite reguli și cerințe tehnice fixe. Nu este suficient doar să cumpărați panourile și să le conectați la rezervor – o instalare corectă determină dacă sistemul va atinge performanța așteptată, dacă va dura fără probleme douăzeci de ani sau dacă veți începe să rezolvați fuga de apă, supracăldirea și problemele statice ale structurii după prima iarnă grea. În această ghidă, parcurgem întregul proces, de la inspecția acoperișului până la primul umplere a sistemului, inclusiv cifrele exacte, dimensiunile și aspectele pe care instalații le întâlnesc în mod repetat în timpul lucrărilor.
Faza pregătitoare – ce trebuie verificat înainte de achiziția panourilor
Mai multe probleme în ceea ce privește instalarea panourilor solare nu apar în timpul montajului propriu-zis, ci mult mai devreme – în faza pregătirii. O inspecție a acoperișului, un raport static și alegerea corectă a sistemului de fixare sunt pași care determină siguranța întregii instalări.
Statistica acoperișului și rezistența acestuia
Un panou solar plan cu dimensiunile de aproximativ 2,0 × 1,0 m are o greutate tipică de 35 – 50 kg. Adăugați la aceasta structura de montaj (12 – 20 kg pe panou), încărcarea suplimentară cu zăpadă (în zonele montane ale Slovaciei până la 200 kg/m²) și conductele hidraulice cu lichidul termic. La instalarea a două panouri vorbim despre o încărcare totală de 120 – 180 kg concentrată pe o zonă relativ mică.
Pentru acoperișurile înclinate cu acoperișuri din șindrilă de beton sau ceramică arsă, este esențial să se verifice starea structurii de grinda – în special la casele vechi de peste 30 de ani. Grinzile care arată semne de atac biologic, fisuri sau încovoiere excesivă nu sunt potrivite pentru fixările directe. În practică, la comenzi în localități cu construcții vechi, se întâmplă ca statul să recomande înlocuirea a cel puțin 2 – 3 grinzi înainte de montaj. Acest lucru trebuie rezolvat dinainte, nu în timpul instalării.
Pentru acoperișurile plane situația este alta – de obicei se folosesc structuri libere cu greutate de balast (piatră sau elemente de beton), astfel încât intervenția în structura acoperișului este minimă. Totuși, și aici trebuie evaluată încărcarea totală a acoperișului, deoarece elementele de balast pentru o pereche de panouri pot ajunge la 200 – 400 kg.
Orientarea și înclinația acoperișului
Orientarea ideală a panourilor este spre sud, cu o toleranță de ±30° (adică sud-vest sau sud-est sunt încă acceptabile). Înclinația ar trebui să fie între 30° și 50° pentru funcționarea pe durata anului, sau 50 – 60° pentru sistemele proiectate în special pentru încălzirea iernică. Mai multe informații despre această temă găsiți în articolul Înclinația și orientarea panourilor – cum să maximizați producția de energie în acest Centru de Cunoștințe.
Dacă acoperișul nu este orientat ideal, există două opțiuni: utilizarea unei structuri înclinabile (pe acoperișuri plane sau la montaj pe fațadă) sau compensarea azimutului neavantajos prin o suprafață mai mare a panourilor. Din practică știm că o deviație de 30° de la sud reduce producția anuală cu 5 – 10 %, ceea ce este în multe cazuri economic acceptabil.
Umbra – un factor critic, adesea subestimat
Arborele vecin, șanțurile de fum, antenele, alte părți ale acoperișului sau clădirile învecinate pot reduce semnificativ performanța panourilor. Chiar și o umbra parțială de 10 – 15 % din suprafața panoului poate reduce performanța totală a sistemului cu 30 – 40 %, deoarece panoul funcționează ca un întreg. La alegerea locului de montaj, este esențial să se evalueze situația în timpul solstițiului de iarnă (21 decembrie), când soarele este cel mai jos pe orizont – exact atunci umbra este cea mai vizibilă. Analiza preliminară a umbrei este posibilă astăzi cu diferite instrumente software (de exemplu, PVsyst, Solmetric SunEye).
Tipurile de structuri de montaj pentru diferite tipuri de acoperișuri
Alegerea corectă a sistemului de fixare și de montaj depinde de tipul acoperișului. Există trei situații de bază: acoperiș înclinat cu acoperiș, acoperiș plat și montaj pe fațadă (mai rar, dar uneori interesant).
Montaj pe acoperiș înclinat – sistemul de șuruburi și șine
Ce mai frecventă situație la casele de familie. Procedura este următoarea: în structura de grinda se montează șuruburi speciale de fixare (numite șuruburi de falz sau șuruburi de trecere) cu garnituri EPDM. Șuruburile trec sub șindrilă – se elimină doar o șindrilă în zona de fixare, iar șurubul este proiectat astfel încât șindrilă poate fi reînscrisă fără a fi nevoie de tăiere. Pe șuruburi se montează șine din aluminiu (profile) în două rânduri – unul în partea superioară și unul în partea inferioară a panoului. Panourile se fixează apoi în șine prin înșurubare sau prin șuruburi.
Număr minim de șuruburi de fixare: pentru un panou de dimensiuni 2,0 × 1,0 m, minim 4 șuruburi (2 de sus, 2 de jos), ideal 6 șuruburi pentru o distribuție mai bună a încărcării. Distanța dintre șuruburi pe șină: maxim 1,5 m. Șuruburile trebuie fixate întotdeauna în grinda, nu doar în lată – lata nu este un element de susținere pentru panouri.
O detaliu important: șinele trebuie să aibă spații de dilatație – aluminiul se dilată semnificativ între -20 °C și +80 °C (un panou gol în stagnație poate ajunge și la mai mult). La 4 metri de șină, dilatația termică poate ajunge la 8 mm. Fără spațiu de dilatație, apare deformarea șinei sau slăbirea șuruburilor.
Montaj pe dreptate – structuri libere
Pe dreptate se folosesc cadre din aluminiu sau oțel cu unghi de înclinare reglabil, tipic 30 – 45°. Cadra este fixat fie în stratul de acoperiș (cheie de fixare traversant hidroizolația, ceea ce necesită o etanșare atentă), fie este liber și este încărcat cu materiale de greutate. Sistemul liber este mai scump la material (elemente de greutate), dar nu afectează hidroizolația, ceea ce este important la structurile de acoperiș drept cu izolație din folie sau bitum.
Greutatea minimă a greutății depinde de localitate și înălțimea clădirii. Pentru Slovacia (viteza de proiectare a vântului conform STN EN 1991-1-4 tipic 25 – 30 m/s) și instalarea până la 10 m înălțime se aplică regula orientativă de 25 – 40 kg greutate pe metru liniar de șină. Pentru înălțimi peste 20 m și localități expuse (zone montane) este necesar un calcul static.
Integrare în acoperiș (sisteme in-roof)
Sistemele in-roof, unde colectoarele înlocuiesc direct o parte din acoperiș, sunt estetic cele mai atrăgătoare, dar și cele mai complexe din punct de vedere tehnic. Necesită profile și praguri speciale care asigură etanșarea trecerii dintre acoperiș și cadra colectorului. La instalațiile vechi (10+ ani) sistemele in-roof devin sursă de infiltrații – nu din cauza colectorilor înșiși, ci din cauza degradării elementelor de etanșare. Pentru o instalare obișnuită pe o casă de locuit recomandăm sistemele on-roof (poziționate pe acoperiș) ca alternativă mai fiabilă și mai ușor de întreținut.
Etapele montajului pas cu pas
În pașii următori descriem procesul pentru situația cea mai frecvent întâlnită – montarea a două colectoare plane pe un acoperiș înclinat cu șindrină, înclinare 35 – 45°, orientare sud, casă de locuit.
Etapa 1: Trasarea poziției și pregătirea structurii de cheu
În primul rând, se determină poziția cheurilor în zona plană de instalare, fie din planul de fundație, fie prin măsurători directe pe acoperiș. Cheurile se află în general la o distanță de 80 – 120 cm. Poziția colectorilor se proiectează astfel încât cheile de fixare să cadă întotdeauna pe cheuri – nu între ele. Pentru două colectoare alături (lățime totală cca 2,2 m) înseamnă că avem nevoie de cel puțin 3 cheuri în zona de instalare.
În pod, cheurile se marchează – cu un burghiu se forțează găuri mici de ghidaj prin tabla de acoperiș sau direct prin lată, pentru a fi vizibile de afară. Apoi, pe acoperiș se marchează pozițiile cheilor cu ajutorul unui fir sau a unei vergele de aluminiu – orizontalitatea șinelor trebuie respectată cu precizie ±5 mm, altfel colectorul nu va fi orizontal.
Etapa 2: Instalarea cheilor de fixare
În fiecare poziție de cheu se ridică șindrina (nu se îndepărtează – doar se ridică), sub aceasta se introduce cheua astfel încât baza ei să se sprijine pe cheuri. Cheua se fixează cu șurub M10 sau M12 în cheu – momentul de strângere depinde de producător, tipic 25 – 35 Nm. Garnitura EPDM sub baza cheului trebuie comprimată corect (nu întinsă). După montare, șindrina se returnează – în zona cheului se poate adapta ușor (nu tăiat, dacă formă șindrinei permite).
Numărul total de chei pentru două colectoare: minim 8 buci (4 pe colector). În practică, instalația folosește 6 chei pe colector pentru siguranță, în special în zone cu sarcini mari de zăpadă sau vânt, mai ales la colectoare mari (2,3 × 1,1 m).
Etapa 3: Montarea șinelor
Șinele de aluminiu se montează pe chei și se fixează cu piulițe. Înainte de strângere definitivă, șinele se aliniază pe plan – verificăm orizontalitatea cu un nivel (toleranță max. ±3 mm pe întreaga lungime) și paralelismul dintre cele două șine. Distanța dintre șine trebuie să corespundă documentației producătorului (tipic 850 – 950 mm pentru colectoare de 1 m înălțime).
Spații de dilatație: șinele nu se leagă rigid – în articulații (dacă șina este lungă și formată din mai multe părți) se lasă un spațiu de 5 – 8 mm pentru dilatația termică. Articulația se acoperă cu un element de legătură sau cu un element de alunecare care permite mișcarea.
Etapa 4: Poziționarea colectorilor
Colectoarele sunt în general grele (35 – 50 kg bucata) și manipularea pe acoperiș înclinat este fizic solicitantă și potențial periculoasă. Trebuie să lucrați cel puțin în doi, ideal în trei – doi pe acoperiș, unul care ajută. Colectoarele se ridică de-a lungul acoperișului (nu perpendicular), pentru a minimiza riscul de cădere.
Colectorul se montează în șine de sus, fixându-se în șina inferioară și apoi apăsându-se în cea superioară. Cheile (de obicei 2 – 4 pe colector) se introduc în șină și se strâng astfel încât să fixeze colectorul fără a deforma cadrul. Momentul de strângere al cheilor este de obicei 8 – 12 Nm – specificat de producător și trebuie respectat, deoarece cheile prea strânse pot deforma cadrul de aluminiu al colectorului.
Între colectori se lasă cel puțin 5 – 10 mm spațiu pentru dilatația termică a cadrului. Colectoarele nu trebuie să se atingă între ele.
Etapa 5: Conexiunea hidraulică a colectorilor
Colectorul plan are în mod obișnuit două racorduri – intrare și ieșire pentru lichidul termic. Racordurile au în mod obișnuit diametrul de 22 mm (Cu sau inoxidabil, tip filet G3/4). Colectoarele se conectează în serie (unul după altul) sau în paralel. Pentru 2 – 4 colectoare este standard conexiunea în serie. Pentru 5 sau mai multe colectoare se trece la conexiunea în paralel sau la o combinație (serii în ramuri paralele), pentru a păstra un debit optim și a minimiza pierderea de presiune.
Conexiunea între colectori: pe acoperiș se folosesc țevi ondulate inoxidabile sau țevi de cupru cu fitinguri filetate. Țevile ondulate inoxidabile sunt mai practice (rezistență la vibrații și dilatație, manipulare ușoară pe acoperiș înclinat), iar țevile de cupru sunt mai durabile în exploatare pe termen lung. Toate conexiunile trebuie să fie etanșe – presiunea în circuitul primar este tipic 2 – 4 bari, iar în caz de stagnare poate crește și mai mult.
Admisia și returul de la colectoarele de pe acoperiș trebuie să fie izolate – grosime minimă a izolației 25 mm (Armaflex sau material similar rezistent la UV și temperaturi până la 150 °C). Fără izolație, pierderile termice în țevi în lunile de vară sunt uriașe, iar în noaptea de iarnă există pericolul înghețării marginii traseului țevii. Izolația de pe acoperiș (expusă la UV) trebuie să aibă un strat stabilizator UV sau să fie protejată cu folie de aluminiu.
Schimbător hidraulic al circuitului primar
Circuitul primar al sistemului solar este compus din colectoare, vas de expansiune, grupă pompare, reglare și boiler cu schimbător de căldură. Fiecare dintre aceste elemente trebuie să fie dimensionat și conectat corect.
Vas de expansiune – dimensiune și poziționare
Vasul de expansiune (membrană sub presiune) este o componentă obligatorie a oricărui sistem solar închis. Compensează creșterea volumului lichidului termic la încălzire și absorbă șocurile de presiune la stagnație. Pentru 2 colectoare cu o suprafață de cca 4 m² și un volum al circuitului primar (țevi + colectoare) de cca 8 – 12 litri, este standard un vas de expansiune cu volumul de 18 – 25 litri. Presiunea inițială a vasului se reglează la valoarea presiunii statice a sistemului (înălțimea de la vas la colector × 0,1 bar + 0,5 bar).
Vasul de expansiune trebuie să fie montat pe returul (circuitul rece), nu pe admisie. Temperatura din admisie poate ajunge la 170 – 200 °C în caz de stagnație, ceea ce ar deteriora membrana vasului de expansiune obișnuit. Pentru sistemele solare, folosiți întotdeauna vase de expansiune special concepute pentru aplicații solare (rezistență a membranei până la 150 °C).
Lichid termic – alegere și umplere
În circuitul primar nu se folosește apă pură, ci o amestec de apă și propilenglicol (necitotoxic pentru aplicații alimentare, sau etilenglicol în cazul unui sistem pur tehnic). Amestecul standard pentru condițiile slovace: 40 % glicol și 60 % apă, ceea ce oferă protecție împotriva înghețului până la -20 °C. Pentru zonele montane (Tatry, Orava) se recomandă 50 % glicol – protecție până la -30 °C.
Nu folosiți niciodată lichid antigel auto – acesta conține inhibitori de coroziune inadecvați pentru țevi de cupru și colectoare de aluminiu. Folosiți întotdeauna glicol de propilen certificat pentru sisteme solare.
Umplerea sistemului: înainte de umplere, sistemul se spală cu apă curată (se elimină impuritățile și resturile de lipire). Apoi se umple cu amestecul pregătit. Umplerea se face cu pompa de la partea inferioară a sistemului, iar aerul se evacuează prin ventilul de aerisire. Presiunea de funcționare în sistemul umplut: 1,5 – 2,5 bar (verificați cu manometrul).
Presiunea de test și punerea în funcțiune
După umplerea și aerisirea sistemului, se efectuează testul de presiune – sistemul se suprapune cu 1,5 ori presiunea de funcționare (de obicei 3,5 – 4 bar) și această presiune se menține timp de 30 de minute. În timpul testului se verifică toate conexiunile – vizual și cu mâna (zonele umede). Orice fuga trebuie remediată imediat înainte de pornirea sistemului.
După testul de presiune reușit, sistemul se pune în funcțiune – se activează reglarea solară și grupa de pompare. La prima pornire este normal ca reglarea să nu activeze pompa timp de câteva minute – temperatura de la colector trebuie să fie mai mare decât temperatura partea inferioară a boilerului cu diferența reglată (de obicei 5 – 8 °C). În lunile de vară pornirea se face aproape imediat după umplere, iar în iarnă poate dura și ore.
Alegerea colectorului potrivit pentru acoperișul dvs.
La planificarea montajului este important să alegeți un colector care corespunde condițiilor acoperișului și locației climatice. Pentru o instalare obișnuită pe o casă de familie, vă recomandăm să evaluați Colector solar plan AlCu cu sticlă structurală – este un produs robust cu absorbant de aluminiu și țevi de cupru, care combină o bună eficiență cu un preț prietenos și este potrivit pentru majoritatea localităților din Slovacia.
Dacă locația dvs. este supusă frecvent umbrelor, condițiilor de ceață sau aveți un acoperiș ușor orientat spre sud, o alegere mai potrivită ar fi Colector solar plan AlCu cu sticlă structurală antireflexie. Stratul antireflexie pe sticlă reduce reflexia luminii (de la 8 – 12 % la 2 – 4 %), ceea ce permite colectorului să capteze mai multă energie la unghiuri mici de incidență a soarelui – dimineața, seara și în condiții de lumină difuză. Compararea ambelor tipuri vă va ajuta articolul Sticlă structurală vs. sticlă antireflexie – ce diferență există din acest Centru de informare.
Despre câți colectori aveți nevoie pe acoperiș, veți afla în articolul Dimensiuni și suprafață a colectorilor – câți colectori aveți nevoie. Ca valoare orientativă, pentru prepararea apei calde menajere pentru o familie de 4 persoane sunt suficiente 2 colectori cu o suprafață de cca 4 – 5 m², iar pentru o combinație TUV și încălzire solară sunt necesari 3 – 5 colectori.
Siguranța la montaj pe acoperiș
Lucrul pe acoperiș este o activitate riscantă. Legislația slovacă (NV SR 396/2006 Z.z. privind siguranța la lucrări în înălțime) cere utilizarea echipamentelor de protecție personală la lucrări în înălțime peste 1,5 m. În practică, la montarea colectorilor, aceasta înseamnă:
- Costum și cablă de siguranță fixată la un punct stabil (coș de fum, șurub de acoperiș) în orice moment când lucrați pe o pantă mai mare de 15°
- Eșarfa de acoperiș sau scări de acoperiș la deplasare pe acoperișuri fragile (plăci de ciment armat, plăci de beton ușor)
- Ochelari de protecție la forat și șurubuire deasupra capului
- Calci de lucru cu antidespărțitor
- Niciodată nu lucrați singuri – cel puțin doi oameni
- Nu lucrați la vânt peste 8 m/s (vânt perceput) și niciodată la ploaie sau acoperiș ud
Recomandăm montajul să-l laseți în seama unui instalator certificat pentru sisteme solare, mai ales dacă este vorba de o acoperiș cu pante peste 30° sau o altitudine mai mare de 700 m, unde condițiile sunt fizic mai solicitante. Unele produse au și condiția montajului profesional pentru recunoașterea garanției.
Revizie și întreținere pe termen lung a sistemului
După instalare, munca nu este terminată – sistemul solar necesită o verificare regulată pentru a păstra performanța și fiabilitatea pe durata întregii durate de viață (15 – 25 de ani).
O dată pe an recomandăm verificarea: a presiunii în circuitul primar, a stării lichidului termic (pH, concentrația glicolului cu ajutorul unui refractometru), a etanșității tuturor conexiunilor, a elementelor de fixare (vizual – coroziune, slăbire), a izolației țevilor de pe acoperiș (degradare UV) și a funcționării reglării (compararea temperaturilor pe colector și în rezervor).
La fiecare 2 – 3 ani este util să se execute un service complet, inclusiv verificarea soluției de glicol prin metode de laborator și, dacă este cazul, înlocuirea lichidului termic. Glicolul se degradează în urma stagnărilor repetate (supraîncălziri) – glicolul oxidat este acid (pH < 6,5) și atacă coroziv părțile de cupru și aluminiu ale sistemului.
Colectoarele în sine nu au părți mobile, așa că întreținerea mecanică este minimă. Acoperiul de sticlă se poate încurca (praf, excremente de păsări, alge în poziții umbrite) – în cazul unui încurcări pronunțate este util să se spele sticla cu o spumă moale și apă curată (nu cu curățare sub presiune, care poate deteriora garnitura). Mai multe despre posibilele defecțiuni găsiți în articolul Defecțiuni frecvente ale colectoarelor solare și cum să le eliminați.
Autorizații și reglementări de construcție
Întrebarea autorizației de construcție se repetă aproape la fiecare comandă. Conform legii actuale de construcții (legea nr. 50/1976 Zb. și modificările ulterioare) și interpretării metodice a Ministerului Transporturilor din Slovacia, este valabil pentru casele obișnuite de tip familial din Slovacia:
- Montarea colectoarelor pe acoperiș înclinat (sistem on-roof) – de obicei nu este necesară autorizația de construcție sau declararea. Colectoarele sunt considerate echipamente tehnologice, nu modificări ale clădirii.
- Modificarea formei sau aspectului acoperișului – dacă instalarea modifică vizibil aspectul imobilului, unele oficii de construcții cer declararea unei lucrări minore.
- Zonă istorică sau imobil istoric protejat – aici este întotdeauna necesară aprobarea Inspectoratului Județean de Păstrare a Monumentelor, indiferent de amploarea instalării.
- Casa de apartamente sau imobil cu mai mulți proprietari – este necesară aprobarea proprietarilor comuni sau a comunității de proprietari.
Recomandăm să vizitați înainte biroul local de construcții și să verificați starea actuală – legislația și interpretarea ei pot varia de la comună la comună.
Întrebări frecvente (FAQ)
Trebuie să îndepărtez țiglele de pe întreaga zonă, unde vor fi montați colectoarele?
Nu. La sistemul on-roof standard, țiglele nu se îndepărtează. Țiglele de fixare se introduc sub țigla existentă – se ridică doar acea țiglă în care intră țigla de fixare. Acoperișul rămâne complet acoperit și etanș. Îndepărtarea tuturor țiglelor este necesară doar la sistemul in-roof (integrat), unde colectoarele înlocuiesc direct acoperișul.
Pot monta singur colectoarele fără un specialist?
Montarea mecanică a structurii de susținere și a colectoarelor în sine poate fi realizată de un pasionat DIY tehnic bine pregătit. Totuși, conectarea hidraulică a circuitului primar, testul de presiune, umplerea cu lichid termic și reglarea reglării necesită cunoștințe profesionale și echipamente potrivite. Este important și faptul că unele produse cer montajul profesional pentru păstrarea garanției. Legea nu cere certificat pentru montarea sistemelor solare termice (pe de o parte de sisteme fotovoltaice), dar în cazul integrării cu centrală termică pe gaz sau cu incinte electrice este necesară intervenția unui tehnician de revizie.
Ce se întâmplă dacă vara colectorul nu are evacuare de căldură – se supraîncălzește sistemul?
Da, stagnarea (supraîncălzirea la soare plin și pompa oprită) este un risc real. Temperatura lichidului termic din colector poate ajunge la 180 – 200 °C, ceea ce duce la fierberea acestuia și formarea aburului. De aceea, vasul de expansiune trebuie dimensionat corect și trebuie montată o supapă de siguranță (de obicei setată la 6 bari). Un sistem bine proiectat poate suporta stagnarea fără a suferi daune permanente. În Slovacia ajută și vacanțele de vară – când oamenii nu consumă TUV, chiar atunci este soare și colectoarele se supraîncălzesc. Soluțiile includ elemente de umbrare, răcire noaptea (regulatorul face circulație noaptea) sau piscina ca rezervor termic. Mai multe informații găsiți în articolul Funcționarea iernată a colectoarelor solare – ce trebuie să știți.
Cât durează montarea propriu-zisă a colectoarelor pe o casă obișnuită?
Pentru o pereche de colectoare plane cu conectare hidraulică completă și conectare la rezervorul existent, numărați 1,5 – 2 zile lucrătoare pentru o echipă de instalatori experimentați. În prima zi se montează structura, colectoarele și țevile pe acoperiș. În a doua zi se finalizează hidraulica în încăperea centrală, se umple sistemul, se face testul de presiune și se pune reglarea în funcțiune. La un acces mai complex pe acoperiș (eșarfe, pantă mare, mai multe colectoare) poate dura mai mult pregătirea și montarea structurii.
Este necesară intervenția în izolația hidrofugă la montarea pe un acoperiș plat din beton?
La sistemul balastat (structură liberă încărcată cu pietriș) nu este necesară intervenția în izolația hidrofugă. Structura stă pe suporturi de bază care distribuie sarcina și protejează fâșia. La sistemul fixat (șuruburi în beton) este necesară forarea șuruburilor prin izolația hidrofugă și etanșarea găurilor este critic de importantă – orice etanșare inadecvată este un potențial punct de infiltrație. Acest lucru ar trebui să-l facă un specialist experimentat cu materiale de etanșare compatibile cu fâșia hidrofugă.
Ce țevi trebuie să folosesc pentru circuitul primar – cupru sau oțel inoxidabil?
Pentru porțiunile din încăperea centrală și în apropierea rezervorului este standardul țevi de cupru cu diametrul de 18 sau 22 mm, sudate cu lipire capilară (fitinguri capilare). Pe acoperiș și în spațiile cu mișcări de dilatare sunt mai practice țevi de oțel inoxidabil ondulate cu fitinguri de presare – manipulare mai ușoară, rezistență la vibrații și mișcări termice. Nu combinați părți de cupru și aluminiu fără măsuri de protecție împotriva coroziunii (coroziune galvanică). Colectoarele de aluminiu cu țevi de cupru sunt o combinație standard – aici nu este problemă, deoarece lichidul termic este inhibat special pentru a preveni coroziunea galvanică.
Concluzie
Montarea colectoarelor solare pe acoperiș nu este o știință rachetă, dar cere pregătire atentă, alegerea corectă a materialelor și respectarea tehnologiei. Majoritatea problemelor cu care se confruntă instalatorii în practică provin din trei surse: fixare insuficientă (țigle de fixare inadecvate, șuruburi doar în grinzi, nu în chei), conectare hidraulică slabă (aer în sistem, vas de expansiune subdimensionat) și izolație insuficientă a țevilor. Dacă evitați aceste greșeli, sistemul solar vă va funcționa fără probleme și eficient 20 de ani sau mai mult, cu cheltuieli minime de întreținere.
Înainte de a cumpăra colectoarele, citiți și articolele legate din acest centru de informare – în special Cum alegi colectorul solar – la ce să te uiți înainte de cumpărare, Ce putere are nevoie colectorul solar pentru casa ta și Colector plan vs. colector tubular – care tip este mai rentabil. Alegerea corectă a colectorului înainte de montare este la fel de importantă ca și instalarea în sine.
Aveți întrebări despre această temă?
Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodărie? Trimiteți-ne un mesaj – cu plăcere vă oferim sfaturi.