Montaj radiator port-prosop

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Montaj radiator port-prosop – pașii completi pas cu pas

Radiatorul port-prosop (uneori numit și radiator de baie sau uscător de proscuri) este un element la care montajul este adesea subestimat. Pare o sarcină simplă – câteva găuri în perete, suspendare, conectare. În practică, însă, chiar și la acest tip de radiator întâlnim cel mai mare număr de reclamații cauzate de o montajă incorectă, nu de o defecțiune a produsului. Radiatorul este suspendat direct în faianță, greutatea sa, împreună cu apa, ajungând la câțiva kilograme în plus, iar în timpul funcționării se modifică atât presiunea, cât și temperatura – motiv pentru care montajul merită aceeași atenție ca și instalarea unei centrale termice.

În acest articol vom parcurge întregul proces, de la pregătire până la prima pornire, vom explica diferențele dintre tipurile de pereți și metodele de fixare, vom arăta înălțimile recomandate de montaj și vom atrage atenția asupra greșelilor frecvente întâlnite atât la montajele făcute de către utilizatorii amatori, cât și de către instalațiile mai puțin experimentate. Textul este destinat atât unui proprietar obișnuit, cât și unei mici firme de montaj care abordează pentru prima dată o baie.

Tipurile de radiatoare port-prosop pe care le montăm

Înainte de a începe cu pașii propriu-zii, este important să diferențiem cele trei variante de bază, deoarece detaliile montajului se schimbă:

Alimentat cu apă (conectat la încălzirea centrală sau la centrală termică) – se conectează la rețeaua existentă de apă caldă, are nevoie de două puncte de conectare (intrare și ieșire) și, de obicei, și de un ventil de aerisire.
Electric (cu bară de încălzire sau cu spire) – independent de sistemul de încălzire, este suficientă o priză electrică în apropiere, corpul radiatorului fiind deja umplut cu lichid termic la fabricație și fiind închis.
Combinat – are ambele sisteme simultan, funcționează pe încălzirea centrală iarna și se comută pe bara electrică în afara sezonului de încălzire.

Structura de susținere (cadru, șuruburi, distanța dintre punctele de fixare) este practic identică la toate cele trei tipuri – diferențele apar abia în ultimul pas, adică conectarea la sursa de căldură. Așadar, majoritatea acestui ghid poate fi folosită indiferent de tipul radiatorului instalat, iar diferențele le vom explica separat acolo unde apar.

Uneltele și materialele de care veți avea nevoie

Înainte de a începe, pregătiți-vă complet – întreruperea montajului din cauza unei unelte lipsă este cea mai frecventă cauză pentru care găurile se forțează apoi repede și fără precizie. Veți avea nevoie de:

O nivela (ideal, una mai lungă, de 60 cm sau mai mult, sau o nivela laser pentru radiatoarele mari)
O perforator și șurubelnișe potrivite pentru materialul peretelui (tencuială, beton, faianță)
O șurubelnișe cu diamant sau cu vârf de diamant pentru faianță, dacă se forțează direct prin faianță
Materiale de fixare corespunzătoare tipului de perete (vezi mai jos)
O ruletă, un creion, eventual o șablonă pentru marcare (majoritatea producătorilor o includ în ambalaj)
Cheie pentru conexiuni de apă (dacă este vorba de tipul cu apă sau combinat), bandă de teflon sau șnur de cânepă pentru etanșare
Manometru de testare a presiunii sau, cel puțin, o verificare vizuală a etanșității după umplere
Ochelari de protecție și masca la forțarea faianței – se ridică praf fin de sticlă/glazură

Pașii pas cu pas – procesul de montaj

Schema de mai jos sintetizează cei șase pași principali ai montajului, în ordinea recomandată. Fiecare pas este explicat în detaliu sub imagine.

1. Pregătirea și măsurarea

Începeți prin a măsura dimensiunile reale ale radiatorului conform documentației producătorului – distanța dintre punctele de fixare (numită și distanța axială) variază între modele, chiar dacă arată la fel. Marchează pe perete centrul viitorului radiator atât vertical, cât și orizontal, apoi aplică punctele exacte de fixare conform șabloanelor. Majoritatea producătorilor (inclusiv radiatoarele DEVIrail, pe care le recomandăm mai jos) includ în ambalaj o șablonă de carton sau hârtie – folosirea ei vă va economisi cel mai mult timp și vă va preveni cele mai multe greșeli, deoarece elimină riscul de a greși la măsurători.

În această fază decideți și înălțimea de montaj. Practica recomandată, pe care o întâlnim în majoritatea băilor:

Partea de jos a radiatorului la o înălțime de aproximativ 200 – 300 mm deasupra podelei – motivul este practic, la această înălțime se poate șterge ușor sub radiator, iar radiatorul nu intră în contact cu majoritatea finisajelor de podea, inclusiv cu încălzirea în pardoseală.
Partea de sus la cel puțin 100 mm sub parapetul ferestrei, dacă radiatorul se montează sub fereastră.
Distanța minimă de 150 mm față de marginea lavoarului sau baiei, pentru a evita ștergerea apei direct pe corp și coroziunea inutilă a conexiunilor.
Centrul (axul) radiatorului se plasează de obicei în centrul peretelui liber sau în simetrie cu lavoarul, dacă se montează lângă acesta.

Aceste dimensiuni sunt reprezentate în imaginea de mai jos.

2. Forarea găurilor

Tipul burghiului și modul de forare depind de materialul în care se fixează. Dacă se forajează direct prin faianță, începeți întotdeauna cu turații lente fără presiune, până când burghiul trece glazeul – presiunea se aplică abia în momentul în care sunteți în zidăria de bază, altfel faianța se va crăpa. Recomandăm lipirea unei plăcuțe de bandă de mascare pe locul forării – burghiul nu va aluneca pe suprafața netedă și nu va zgâria zona învecinată.

Adâncimea găurii trebuie să corespundă lungimii șurubului de fixare plus o rezervă de 5 – 10 mm pentru depunerea prafului. După forare, curățați întotdeauna gaura prin suflare sau aspirație – praful rămas în gaură reduce semnificativ capacitatea de susținere a șurubului, deoarece fixarea nu se poate extinde pe pereții găurii.

3. Fixarea șuruburilor în funcție de tipul peretelui

Aceasta este faza în care apar cele mai multe probleme ulterioare – radiatorul începe să se încline de pe perete după câțiva luni sau, în cazul cel mai defavorabil, cade chiar cu un fragment de faianță. Capacitatea de susținere a materialelor de fixare variază între tipurile de pereți până la de șase ori. Valori orientative, cu care lucrăm obișnuit la planificarea fixării unui radiator tip scară (capacitate de susținere pe un punct de fixare, forță perpendiculară față de perete):

Brica plină / zidărie solidă: șurubul metalic de fixare standard susține în medie 50 kg pe punct – pentru un radiator tip scară cu apă în interior (în medie 8 – 20 kg greutate totală) această rezervă este suficientă chiar și cu patru puncte de fixare.
Beton celular (ex. Ytong): sunt necesare șuruburi speciali pentru beton celular (mai lungi, cu filet mai mare) – capacitatea de susținere este de aproximativ 25 kg pe punct, iar șuruburile standard de zidărie se prăbușesc și nu susțin în beton celular.
Gips-carton, șurub plastic standard: doar aproximativ 8 kg pe punct – insuficient pentru un radiator tip scară, acest tip de fixare nu este recomandat niciodată.
Gips-carton, șurub metalic cu aripioare (șurub fluture) sau fixare chimică: aproximativ 20 kg pe punct, ceea ce este deja suficient la patru puncte, însă recomandăm în acest caz și o armătură transversală în spatele gips-cartonului la construcția peretelui secundar, dacă este posibil, sau fixarea radiatorului pe o consolă de susținere proprie, fixată în structura portantă din spatele gips-cartonului.

Compararea capacității de susținere a diferitelor tipuri de fixare este mai clară în graficul de mai jos:

La fixarea în faianță, recomandăm încă un truc practic din teren – introduceți întotdeauna o placuță plastică sau cauciucată sub capul șurubului. Astfel se evită fisurarea microscopica a glazeului la strângere și, în același timp, presiunea se distribuie mai bine pe suprafața învecinată.

4. Atârnarea radiatorului

Radiatorul se atârnă pe consolele sau clemele fixate, iar la majoritatea modelelor (inclusiv seria DEVIrail) corpul se înclină întâi în fixarea superioară și apoi se coboară în punctele inferioare – nu invers. După atârare, verificați din nou cu nivela orizontalitatea și verticalitatea, deoarece chiar și o pantă mică este foarte vizibilă la cromat lucios sau la finisaj alb mat și arată neprofesional. Dacă modelul are console reglabile (fixare la distanță de perete), strângeți-le pe ambele părți uniform, pentru ca corpul să nu rămână deformat.

5. Conectarea la instalație

Aici se împarte procedura în funcție de tipul radiatorului:

Radiator cu apă: se conectează la alimentare și returul instalației de încălzire centrală, de obicei prin robinete de colț cu opțiune de închidere (pentru a putea deconecta radiatorul în viitor fără a drena întreaga instalație). Conexiunile se etanșează întotdeauna cu bandă de teflon sau cu funie de cânepă și pasta de etanșare, niciodată nu se strânge uscat. Dacă radiatorul este fixat cu conectare laterală (stânga/dreapta), la comandă și montaj verificați că direcția de conectare corespunde poziției instalației în perete – confuzia laturii este o eroare frecventă, care se poate evita ușor cu o verificare rapidă înainte de forare.

Radiator electric: necesită o priză electrică apropiată (ideal într-o zonă sigură, în afara atingerii apei – în baie se aplică reguli mai stricte privind poziționarea prizelor în funcție de distanța față de baie/duș) sau o conexiune fixă prin cutie de montaj, dacă norma locală cere o conexiune fixă în acea zonă. Bara de încălzire se achiziționează de obicei separat și se șurubește în filetul pregătit pe corpul radiatorului – asigurați-vă de strângerea corectă a garniturii de etanșare, pentru a evita scurgerea lichidului de răcire în jurul filetului.

Radiator combinat: combină ambele etape de mai sus – mai întâi se conectează la circuitul cu apă, apoi se montează bara electrică într-un terminal separat pe corpul radiatorului, care este parte a structurii în cazul unui model combinat.

Produse recomandate pentru montaj

La alegerea unui model anume este util să țineți cont nu doar de design, ci și de modul de conectare și de finisajul exterior în funcție de tipul băii. Mai jos sunt trei modele care în practică apar cel mai frecvent în montajele noastre, plus o bară electrică, care poate fi achiziționată suplimentar pentru corpuri cu apă și pentru modelele combinate.

DEVIrail S Alb - model compact cu o construcție simplă și dreaptă, care se potrivește exact procedurii de montaj descrise mai sus (fixare standard pe patru puncte, finisaj alb mat rezistent la uzură). Potrivit pentru băi mici, unde este necesară menținerea unui minim spațiu liber față de lavoar și baie. Preț de la 94,91 EUR.

DEVIrail S Crom - aceeași construcție ca varianta albă, dar cu un finisaj lucios de crom, la care orizontalitatea după montaj este deosebit de importantă, deoarece suprafața lucioasă va evidenția chiar și cea mai mică pantă. Recomandăm utilizarea unei nivele lungi și verificarea de două ori înainte de strângerea finală a consolelor. Preț de la 99,81 EUR.

DEVIrail U Alb - model cu o construcție curbă și mai rotunjită a tijelor, preferat acolo unde radiatorul este un element de design vizibil al băii. Montajul decurge în mod similar ca la modelul S, cu diferența că, din cauza formei, recomandăm utilizarea șabloanelor anexe fără modificări la marcare – o eroare de măsurare liberă se va observa mai mult la o construcție curbată. Preț de la 90,02 EUR.

Deaerisarea și testul de etanșitate

Ultimul pas, dar adesea trecut cu vederea. După conectarea la rețea (la tipul cu apă și cel combinat) este necesară deaerisarea corectă a radiatorului – aerul închis în partea superioară a corpului duce la încălzirea parțială a acestuia, de obicei, o treime superioară rămâne rece, deși partea inferioară este caldă. Valvula de deaerisare se deschide treptat, până când începe să curgă un jet continuu de apă fără bule de aer, apoi se închide imediat.

După umplere, lăsați sistemul sub presiune cel puțin 15 – 20 de minute și verificați vizual toate conexiunile, în special racordurile de la robinete și locul de fixare a barei electrice, în cazul tipului combinat. Umiditatea ușoară pe filet semnalează o conexiune necompletă – în niciun caz nu o strângeți sub presiune, mai întâi eliberați sistemul. Abia după verificarea faptului că nicio conexiune nu are scurgere, nici după câteva ore de funcționare, puteți considera montajul finalizat.

Erori frecvente la montajul făcut singur

Din practică știm că se repetă câteva greșeli anume mai frecvent decât altele:

Utilizarea unei șurubelnițe obișnuite din plastic pentru zidul din ghips-carton în loc de o șurubelniță metalică cu pivot sau o șurubelniță chimică – așa cum am arătat în graficul de mai sus, diferența de rezistență este de peste de două ori mai mare, iar pentru radiatorul tip scară este singurul tip de fixare pe care îl recomandăm cu adevărat.
Neglijarea verificării orizontalității după strângere – consolele pot să se rotească ușor la strângere, așa că verificarea cu nivela se face abia după strângerea finală, nu doar înainte.
O montare prea joasă care duce la coliziunea cu placa de prag sau ușa cabinetei de duș la deschidere.
Înlocuirea greșită a laturii de racord la tipul cu apă, atunci când se comandă un radiator cu racord pe partea opusă celei pe care o are rețeaua reală din perete.
Strângerea conexiunilor filetate fără bandă de etanșare sau pasta de etanșare – chiar și o mică neetanșitate se va manifesta ulterior prin umiditate în jurul șapcațului.
Neglijarea deaerisării după prima umplere, ceea ce duce la impresia greșită că radiatorul „nu încălzește suficient”, deși este doar aer în corp.

Când să îngădui montajul unui specialist

Dacă este vorba de un radiator cu apă sau combinat care se conectează la rețeaua existentă de încălzire centrală, vă recomandăm să îngăduiți conectarea la rețea (adică pașii de forare în rețea, montarea robinetelor și testul de presiune) unui termofierător sau instalator – o conectare greșită poate duce la inundație în cazul unui fisur în conexiune sub presiune. Fixarea pe perete (pașii 1 – 4) poate fi făcută de un muncitor casnic priceput chiar singur, deoarece nu este vorba despre un sistem sub presiune. În plus, la pereții din ghips-carton vă recomandăm să consultați cu cel care a construit peretele înainte de fixare, dacă există o armătură sau o plasă de susținere în spatele ghips-cartonului – dacă da, fixarea este mult mai simplă și sigură.

Bare electrice de încălzire ca completare

La radiatoarele cu apă și cele combinate este util să vă gândiți la achiziționarea unei bare electrice de încălzire cu termostat – permite funcționarea radiatorului și în afara sezonului de încălzire, când centrala este oprită, ceea ce este practic mai ales în lunile de tranziție, când afară este frig, dar sezonul de încălzire nu a început oficial încă sau s-a încheiat deja.

Bară electrică cu termostat, 150 W - albă - completare utilă pentru radiatoarele cu apă și cele combinate menționate mai sus, permite funcționarea independentă în afara sezonului de încălzire. Termostatul integrat împiedică supraîncălzirea corpului chiar dacă este lăsat accidental pornit mai mult timp. Montajul constă doar în șurubuirea simplă în filetul pregătit pe corpul radiatorului. Preț de la 54,87 EUR.

Pentru o mai bună orientare în raportul de prețuri al modelelor menționate, iată un grafic comparativ:

Așa cum se vede, variația de preț între diferitele modele de radiatoare tip scară nu este extremă – decizia este mai mult influențată de forma construcției și finisajul (crom față de alb mat) decât de putere sau rezistență. Bara electrică este cel mai ieftin produs dintre cele menționate, ceea ce o face o completare logică aproape în orice caz.

Rezumatul pașilor

Montarea radiatorului tip scară poate fi făcută și singur, dacă respectați trei reguli de bază: evaluați corect tipul peretelui și alegeți materialul de fixare corespunzător, verificați atent orizontalitatea înainte și după strângere, iar conectarea la rețeaua de apă o lăsați în seama unui instalator experimentat, dacă nu sunteți siguri de testul de presiune. Tipul electric este mai ușor de instalat pentru utilizatorul obișnuit, deoarece nu există riscul unui scurgere de apă din sistemul sub presiune, dar totuși este necesară o plasare sigură a prizei sau a conexiunii permanente într-o zonă uscată din baie.

Întrebări frecvente

Pot monta singur radiatorul tip scară fără instalator?

Fixarea pe perete da, este același proces ca la montarea unui raft, doar că cerințele privind rezistența materialului de fixare sunt mai mari. Conectarea la rețeaua de încălzire centrală (inclusiv testul de presiune) o recomandăm să o lăsați în seama unui specialist, deoarece o greșeală în această parte poate duce la inundația băii. Tipul electric îl puteți conecta singur, ajunge o priză sau o conexiune permanentă într-o zonă sigură.

Ce șurubelniță este potrivită pentru peretele din ghips-carton?

O șurubelniță obișnuită din plastic nu este suficientă (suportă în jur de 8 kg pe punct). Utilizați o șurubelniță metalică cu pivot (tip fluture) sau o șurubelniță chimică cu o rezistență de în jur de 20 kg pe punct, ideal în combinație cu o armătură sau o plasă de susținere din spatele ghips-cartonului, dacă există în zona respectivă a peretelui.

La ce înălțime se montează radiatorul tip scară?

Practica obișnuită este marginea inferioară la o înălțime de 200 – 300 mm deasupra podelei, marginea superioară cel puțin 100 mm sub eventualul parapet și cel puțin 150 mm față de marginea lavoarului sau baiei. Înălțimea exactă se adaptează la înălțimea tavanului și la amplasarea celorlalte elemente din baie.

De ce radiatorul încălzește doar parțial după umplere?

Cea mai frecventă cauză este aerul reinchis în partea superioară a corpului la prima umplere. Soluția este deschiderea lentă a ventilului de aerisire până când începe să curgă un jet continuu de apă fără bule.

Se poate monta suplimentar o bară electrică la un radiator cu apă?

Da, dacă radiatorul are un filet separat pe corp (tipic pentru finisajele combinate, unele modele cu apă au acest filet și din fabrică ca rezervă). Dacă filetul lipsește, montarea suplimentară necesită o intervenție în corp, care nu este recomandată fără o evaluare tehnică.

Cum des frecvent trebuie verificată etanșitatea îmbinărilor după montaj?

Imediat după montaj, verificați îmbinările în primele 24 de ore după prima umplere sub presiune. Ulterior, o verificare vizuală obișnuită la pornirea sezonului de încălzire, adică o dată la toamnă, înainte de începerea sezonului de încălzire, este suficientă.

Subiecte conexe

Oferta completă o găsiți în categoria principală: Radiatoare port-prosop

Aveți întrebări legate de acest subiect?

Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim consultanță.