Pachet solar iarna: cum funcționează la temperaturi scăzute și cum se evită înghețarea circuitului

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Asamblaj solară în iarnă: mituri, realitate și soluții practice

În fiecare toamnă apare aceeași întrebare: „Se justifică o asamblaj solară și în iarnă, sau o dezactivez pur și simplu în lunile reci?" Experiențele din sute de comenzi spun clar – majoritatea deținătorilor de asamblaje solare nu apreciază potențialul iernic al sistemului, deoarece nu li s-a explicat corect ce se întâmplă în circuit la temperaturi joase, ce riscuri există și cum să le evite. Acest articol va rezolva această problemă. Vom analiza fizica panoului solar termic în condiții înghețate, vom discuta în detaliu despre performanța iernică, ne vom concentra asupra riscului real de îngheț și vom arăta măsurile concrete de prevenție – de la compoziția lichidului antigel până la reglarea reglării.

Cum funcționează panoul solar termic în condiții iernice

Principiul de bază al panoului solar termic nu se schimbă în iarnă: absorbantul captează radiația solară și o transformă în căldură, care este transportată de lichidul de răcire către boiler. Ceea ce se schimbă este cantitatea de energie disponibilă și condițiile fizice ale mediului.

Este esențial să înțelegi că panoul solar termic nu funcționează în funcție de temperatura aerului, ci de radiația solară – adică de iradierea măsurată în W/m². Chiar și în ianuarie, la -10 °C, un soare joasă iernică fără nori poate oferi 400–600 W/m² de radiație globală. Acest lucru este mai puțin decât 900–1 000 W/m² din vara, dar totuși suficient pentru un încălzire măsurabilă. Un factor suplimentar este unghiul scăzut al soarelui – în decembrie, în România, se mișcă în jur de 18–25° peste orizont. Aceasta este o dezavantaj pentru panourile plane instalate pe sol, dar la o pantă a acoperișului de 35–45°, incidența radiației pe panou poate fi mai eficientă decât vara, când soarele strălucește aproape perpendicular și panourile pe acoperișul înclinat primesc mai puțină energie.

Date reale din practică: o asamblaj solară cu două panouri plane (suprafața totală a absorbantului de cca 4,4 m²) pe fațada sud-vestică la o înclinare de 45° poate încălzi un boiler de 250 l cu 20–35 °C în ianuarie, într-o zi soare. Într-o zi noroasă, contribuția este minimă, dar sistemul nu funcționează „cu pierderi" – pur și simplu nu se activează, deoarece reglarea nu îl trimite în boiler, dacă ar duce la răcire.

Din grafic este clar că lunile iernice (noi–febr) reprezintă cel mai slab perioadă, dar în niciun caz nu înseamnă un venit zero. Ianuarie aduce în mod tipic 10–20 kWh de energie solară, ceea ce nu acoperă întreaga consum de apă caldă menajeră, dar reduce sarcina pe boiler. Mai important este însă faptul că sistemul trebuie să fie funcțional și protejat pe durata întregului an.

Lichidul de răcire: inima protecției iernice

Cel mai important element al rezistenței iernice a unei asamblaje solare este lichidul de răcire din circuitul primar. În niciun caz nu trebuie să fie apă curată – aceasta îngheață la 0 °C și gheața, care se dilată sub presiune, poate rupe panoul, conductele și nodul pompei. Daunele sunt frecvente în sute de euro, iar în cazuri extreme, întreg panoul trebuie înlocuit.

Soluția standard este o amestec de lichid antigel pe bază de propilenglicol cu apă distilată, vândută sub diferite denumiri comerciale (Solaren, Tyfocor, Solar Fluid etc.). Majoritatea producătorilor recomandă o concentrație de 40–45 % în volum, ceea ce oferă protecție împotriva înghețului până la -25 până la -28 °C. În condiții extreme din zonele înalte ale României (Beskydy, Carpați), este potrivită o concentrație de 50 %, care oferă protecție până la -35 °C.

Important: propilenglicolul, spre deosebire de etilenglicolul, nu este toxic, ceea ce are un sens practic în caz de fuga în apropierea apei potabile sau a grădinii. Majoritatea asamblajelor profesionale funcționează chiar cu propilenglicol.

Cum se modifică comportamentul lichidului la temperaturi joase

Aici apare unul dintre cele mai importante și în același timp cele mai frecvent subestimate fapte fizice ale funcționării iernice: cu creșterea concentrației soluției de glicol, crește și vâscozitatea lichidului, în special la temperaturi joase. O soluție de propilenglicol la 40 % concentrație are o vâscozitate de 3–4 ori mai mare la -10 °C decât la 60 °C. Acest lucru are un impact direct asupra performanței pompei – reglarea trebuie să țină cont de această schimbare.

Consecință practică: la temperaturi foarte joase (-15 °C și mai jos), circulația dimineața poate fi mai lentă, până când lichidul din panou nu se încălzește la temperatura de funcționare. Unele asamblaje mai ieftine cu pompe simple au probleme în astfel de situații – pompa nu are suficientă forță pentru a învinge rezistența lichidului rece și vâscos. De aceea, producătorii precum Vaillant sau Protherm dimensionează pompele din seturile lor solare cu o rezervă.

Învechirea și înlocuirea lichidului de răcire

Glicolul nu este etern. Din cauza încălzirii repetate (în vara, panoul poate ajunge la 150–180 °C în stagne), are loc degradarea inhibitorilor de coroziune și a glicolului însuși. Glicolul acid (pH sub 7) este coroziv și dăunează conductelor de cupru, garniturilor și boilerului. De aceea, este esențial să efectuați analiza lichidului la fiecare 4–5 ani și, dacă este necesar, să-l înlocuiți. Cum să faceți acest lucru, veți afla în subiectul Maintenance și service al asamblaje solare: ce să verificați în fiecare an și când să chemați tehnicienii.

Cum funcționează reglarea solară iarna – și unde poate eșua

Reglarea solară modernă (termostat diferențial) compară în mod constant temperatura pe absorbantul colectorului (senzor T1) cu temperatura din partea de jos a rezervorului (senzor T2). Pompa se activează atunci când diferența este suficient de mare – de obicei ΔT = +6–8 °C. Se deactivează atunci când diferența scade la ΔT = +3–4 °C sau atunci când rezervorul atinge temperatura maximă setată (de obicei 60–70 °C).

Iarna apare un scenariu specific: dimineața, după o noapte înghețată, temperatura pe colector poate fi negativă (de exemplu -8 °C), în timp ce rezervorul are temperatura de 40 °C. Reglarea nu va opri pompa – nu ar exista niciun câștig termic, dimpotrivă, colectorul ar răci rezervorul. În același timp, amestecul de glicol rece care circulă prin colector ar fi solicitat inutil. Reglările moderne activează în mod automat și acest scenariu și blochează pompa la un ΔT negativ.

Circulația inversă și noaptea de răcire a colectorului

Unul dintre problemele iernice mai puțin cunoscute este așa-numita circulație inversă sau noaptea de răcire. Dacă reglarea nu are setate corect valorile prag de protecție, poate părea funcțională în repaus, dar în mod constant răcește rezervorul. Acest lucru se întâmplă la o diferențială greșit configurată sau la o pompă mecanic blocată.

Practica arată că deținătorii își dau seama de aceasta atunci când dimineața rezervorul este mai cald decât a fost seara înainte de culcare, dar la o analiză detaliată a reglării devine clar că pompa a funcționat inutil mai multe ore în timpul nopții. Soluția este verificarea setărilor ΔT de deconectare și activarea funcției „protecție noapte" (Night Cooling Inhibit), pe care o oferă majoritatea reglatoarelor de medie clasă.

Funcția antigel a reglării

Multe reglări moderne includ și o funcție activă antigel: dacă temperatura colectorului scade sub o anumită valoare (de obicei 4–6 °C), reglajul activează temporar pompa pentru a introduce o lichid mai cald din rezervor în colector. Aceasta este o siguranță în cazul în care amestecul antigel ar fi diluat sau ar fi degradat parțial.

Atenție: această funcție nu înlocuiește o lichid termic corect compusă. Este doar o rețea de siguranță. Dacă reglarea trebuie să activeze funcția antigel în mod regulat, este timpul să verificați concentrația soluției de glicol și să completați sau înlocuiți lichidul.

Dimensiunea vasului de expansiune iarna

Vasul de expansiune în circuitul solar îndeplinește două funcții: captează dilatarea termică a lichidului la încălzire și oferă un spațiu de presiune în timpul stagnației de vară. Iarna apare fenomenul opus – lichidul se contractă la răcire. Presiunea în circuit la -15 °C poate scădea cu 0,3–0,5 bar față de valoarea de funcționare. Dacă vasul de expansiune este subdimensionat sau are o presiune inițială incorectă, poate apărea o subpresiune în circuit, o吸入 a aerului prin garnituri sau o distorsionare a măsurătorilor senzorilor.

Procedura corectă: vasul de expansiune trebuie dimensionat pentru volumul total de lichid din circuitul primar și pentru diferențele de temperatură de la -20 °C (colector rece în noaptea înghețată) până la +150 °C (stagnare de vară). Presiunea inițială a vasului se reglează întotdeauna cu un circuit rece (evacuat) – de obicei 1,0–1,5 bar pentru o instalație tipică la un singur nivel, 1,5–2,0 bar pentru o diferență de nivel mai mare.

Când alegeți un produs concret, de exemplu Vaillant auroSTEP VSL S 250/2 T pentru acoperiș înclinat sau Vaillant auroSTEP VSL S 250/2 F pentru acoperiș plat, aveți avantajul că ambele pachete vin cu hidraulica pregătită, inclusiv cu vasul de expansiune și stația solară corect dimensionate. Vaillant a luat în considerare și condițiile iernii europene, așa că vasul de expansiune este certificat pentru un interval de temperatură de la -28 °C până la +200 °C.

Înghețarea circuitului: când și cum apare

Înghețarea circuitului primar nu este un scenariu tipic la un sistem bine întreținut – este întotdeauna o consecință a neglijării. Din practică știm că înghețul apare în aceste situații tipice:

O lichid termic diluat – deținătorul a completat circuitul cu apă curată după o scurgere, sau lichidul nu a fost înlocuit de mulți ani și s-a degradat. Glicolul a pierdut inhibitorii, pH-ul a scăzut, lichidul s-a degradat parțial. Punctul de îngheț s-a deplasat de la -25 °C la -5 °C.
Defecțiune la pompă sau reglare – pompa este blocată, contactorul a eșuat sau a fost o întrerupere de curent. Lichidul stă în colector în timpul nopții înghețate și îngheață. Acesta este cel mai periculos scenariu, deoarece îngheață și locurile unde lichidul este în repaus – adică întreaga suprafață a colectorului.
Un traseu de conductă prea lung într-o zonă neizolată – de exemplu, un segment de conductă neizolat între colector și acoperiș într-un pod ventilat. Chiar dacă lichidul este puternic, volumul mic de lichid rece în segmentul expus poate îngheța înainte ca funcția de protecție împotriva înghețului a reglării să-l poată detecta.
Sistemul oprit în timpul înghețului – deținătorul a plecat în vacanță, a oprit centrala și a uitat că instalația solară are nevoie de cel puțin o alimentare electrică minimă pentru reglare și pompă. Fără circulație antigel și cu o amestec diluat, avaria este o chestiune de prima noapte înghețată.

Ce se întâmplă fizic când se îngheață colectorul

Apa se dilată cu aproximativ 9 % la solidificare. Într-un sistem închis sub presiune nu are unde să se dilate – presiunea va crește la valori mult mai mari decât presiunea de lucru nominală a sistemului (de obicei 3–6 bar). Rezultatul: absorbția fisurată, registrele colectorului deformate, acoperișul de sticlă spart sau garnituri deteriorate la țevi de alimentare. Dăunările la colector sunt de obicei 300–800 € doar pentru piese de schimb, plus montaj.

Interesant este faptul că această avarie nu este întotdeauna vizibilă imediat. Colectorul poate părea neafectat după degheț, dar registrele interne ale absorbției sunt deformate și sistemul pierde lent presiunea. Deținătorul își dă seama abia după câteva săptămâni, când performanța instalației solare începe să scadă vizibil.

Măsuri de prevenție: checklist complet de iarnă

O instalație solară bine proiectată nu are nevoie de un „regim de iarnă“ în sensul de a fi oprită. În schimb, are nevoie de o pregătire preventivă și de verificări periodice. Iată ce face un tehnic experimentat înainte de iarnă și în timpul sezonului rece:

Verificarea și măsurarea concentrației soluției de glicol – cu un refractometru (aparate de măsură de 15–20 €). Se citește punctul de îngheț direct pe teren. Dacă punctul de îngheț este mai ridicat decât -25 °C, este nevoie să se completeze sau să se înlocuiască lichidul.
Măsurarea pH-ului lichidului termic – cu hârtie de turnol sau cu un pH-metru digital. Valoarea corectă este 7,5–9,0. Un lichid acid (pH sub 7) trebuie înlocuit complet.
Verificarea presiunii în circuitul primar – la instalația rece (colector + lichid la temperatura camerei) presiunea ar trebui să fie 1,5–2,5 bar. Dacă este mai mică, se completează prin robinete de umplere/evacuare. Dacă este semnificativ mai mică decât la ultima verificare, în circuit există o scurgere.
Verificarea vasului de expansiune – presiunea de precomprimare se verifică la un circuit complet rece și golit. Dacă este mai mică decât valoarea prescrisă, se adaugă aer prin ventil clasic de autocar.
Testarea pompei și reglării – pornirea manuală a pompei prin meniul de service al reglării și verificarea debitului (dacă reglarea are afișaj pentru debit). Blocarea pompei după o perioadă de iarnă este un fenomen obișnuit.
Verificarea setărilor reglării – verificarea valorilor corecte ale ΔT de pornire (de obicei 6–8 K), ΔT de oprire (3–4 K), temperatura maximă a boilerului, activarea funcției de protecție împotriva înghețului.
Verificarea vizuală a izolației țevilor – în special pe traseul dintre colector și trecerea prin acoperiș, unde secțiunile de țevi se află în poduri ventilate sau pe peretele exterior.
Curățarea zăpezii de pe colector după o ninsoare puternică – aceasta este o temă specială, vezi secțiunea următoare.

Zăpada pe colector: să o lăsăm sau să o îndepărțăm?

Zăpada pe colector este o discuție tipică, unde părerea oamenilor se împart. Faptele sunt următoarele:

O strat de zăpadă sub 5 cm: într-o zi soare, colectorul se încălzește rapid prin radiația absorbită care trece prin sticlă și stratul de zăpadă alunecă singur. În acest caz nu este nevoie de nicio intervenție. Acoperișurile de sticlă ale colectorilor solari au o înclinație minimă de 15–20° (la acoperișuri înclinate 30–45°) și zăpada alunecă de obicei singură.

Zăpadă udă și grea peste 10 cm: aici apare o problemă nu doar de performanță, ci și mecanică. Colectoarele solare sunt dimensionate pentru o încărcare de zăpadă de obicei 1,5–2,5 kN/m² (ceea ce corespunde unui strat de zăpadă de aproximativ 50–80 cm). Zăpada udă are o densitate mai mare, deci 20 cm de zăpadă udă pot fi mai grei decât 50 cm de zăpadă uscată. Dacă există un risc de suprasolicitare, este util să se îndepărteze zăpada cu grijă – cu o șlefuire ușoară de jos în sus, fără a apăsa mecanic pe sticlă.

Gheața solidă pe sticlă: niciodată să nu folosiți o lopată sau un instrument tare. Lăsați colectorul să se dezghețe singur – doar stratul superficial de sticlă se va îngheța, iar absorbția rămâne caldă din ziua anterioară. Turnarea apei fierbinți pune în pericol colectorul prin șoc termic și poate duce la spargerea sticlei de acoperiș (sticla de siguranță temperată rezistă, dar șocurile termice repetate o obosesc).

Protherm HelioSet și Vaillant auroSTEP în practica de iarnă

Dacă alegeți o instalație, condițiile de iarnă ar trebui să fie unul dintre criterii. Din practică știu că Protherm HelioSet FES2 250 BM și Protherm HelioSet 2.250C HT sunt instalații unde lichidul termic face parte din livrare – ceea ce garantează că instalarea începe cu o concentrație corectă. Reglarea ambelor serii include o funcție de protecție împotriva înghețului și o comandă diferențială cu ΔT reglabil. Diferența dintre modelele FES2 și 2.250C HT este în principal în tipul boilerului și schema hidraulică – mai multe despre acest lucru veți citi în tema Compararea instalațiilor solare Vaillant auroSTEP față de Protherm HelioSet: diferențe și potrivirea de utilizare.

Pentru aplicații mai puțin solicitante și case de familie mai mici, o alegere interesantă este și Instalația solară nr. I S – o soluție compactă pentru 1–3 persoane, unde performanța de iarnă acoperă o parte semnificativă din prepararea apei calde în lunile intermediare (septembrie–noiembrie și februarie–aprilie). În ianuarie și decembrie contribuția va fi modestă, dar sistemul va funcționa în siguranță, cu condiția o pregătire corectă.

De ce nu este recomandat să deconectați instalația solară iarna

Această temă apare frecvent și răspunsul este clar: nu deconectați instalația solară iarna, dacă nu aveți un motiv tehnic serios (reparații de service, înlocuirea lichidului). Motivele sunt multiple:

1. Pierderea de performanță chiar și în perioadele intermediare – cele mai mari câștiguri solare se obțin în luni precum octombrie, noiembrie, februarie și martie, nu în decembrie și ianuarie. Dacă deconectați instalația „pentru iarnă” în octombrie și o reconectați în martie, veți pierde două luni cu un câștig solar de 30–50 kWh fiecare, ceea ce este economic ilogic.

2. Riscul înghețării circuitului staționar – paradoxal, un sistem staționar fără circulație este mai expus riscului de îngheț decât un sistem în care reglarea conduce activ fluxul de lichid, inclusiv cu circulație antigel.

3. Deteriorarea de vară a instalației după deconectare – dacă reporniți sistemul în martie după o iarnă lungă de inactivitate, este mai probabil să găsiți pompa blocată, lichidul acizic sau garnituri slăbite.

Excepția este plecarea pe o perioadă îndelungată într-un mediu extrem de rece fără posibilitatea de a asigura alimentarea electrică a reglării și a pompei. În acest caz, este clar recomandat să golim și să aerăm circuitul primar și să-l reumplăm cu o soluție proaspă la primăvară. Procedura detaliată face parte din tema Instalarea instalației solare pas cu pas: ce poate faceți singuri și ce trebuie să-l facă instalatorul.

Combinarea cu sursa de căldură de rezervă iarna

Iarna, instalația solară funcționează cel mai bine ca o completare – nu ca sursă principală. Prin urmare, setarea corectă a surselor de rezervă este esențială. Majoritatea vaselor solare au un corp de încălzire electric (backup) sau sunt conectate la o centrală termică pe gaz prin intermediul unui al doilea schimbător de căldură (sau direct în vas). Reglarea surselor de rezervă trebuie să fie setată astfel încât centrala (sau corpul de încălzire) să încălzească vasul doar atunci când circuitul solar nu este suficient – adică după câteva ore fără un câștig solar suficient.

Eroare tipică: centrala este programată pentru încălzire într-un interval fix zilnic (de exemplu, la 6:00 în fiecare zi), indiferent de cât de mult a încălzit soarele. Rezultatul: centrala „înaintează” sistemul solar, vasul este cald dimineața și colectorul nu mai are unde să-și livreze energia. Acest lucru reduce câștigul solar anual cu 15–25 %. Setarea corectă este descrisă în tema Combinarea instalației solare cu centrala termică sau pompa de căldură: cum să conectați corect sistemele.

Defecțiuni iernice frecvente și diagnosticul lor

Din punct de vedere al practicii de service, iarna se repetă aceste scenarii:

Pompa nu pornește după îngheț – rotorul pompei este blocat din cauza inactivității prelungite sau a unei ușoare coroziuni. Soluție: deblocare mecanică cu șurubelnița (majoritatea pompelor au o șurub de acces) sau înlocuirea pompei.
Aer în circuitul primar – după stagnarea de vară sau după o intervenție de service, aerul poate rămâne în sistem. Iarna, aerul se acumulează în punctul cel mai înalt (în colector) și blochează circulația. Soluție: degazare prin supapa de pe colector și completare cu lichid până la presiunea prescrisă.
Regulatorul nu pornește pompa deși este soare – sonda de temperatură a colectorului (T1) sau a vasului (T2) este defectă sau deconectată. Măsurarea rezistenței cablurilor și compararea cu tabelele producătorului. Această defecțiune este descrisă în detaliu în tema Defecțiuni frecvente ale instalațiilor solare: supraincălzire, aer în circuit, încălzire insuficientă a apei.
Fluctuații de presiune la orice schimbare de temperatură – vas de expansiune defect (membrană fisurată, presiune inițială pierdută). La creșterea temperaturii lichidului, presiunea crește rapid peste 4 bar și se deschide supapa de siguranță. Soluție: înlocuirea sau recalibrarea vasului de expansiune.

Întrebări frecvente (FAQ)

Este normal ca instalația solară să funcționeze doar câteva ore pe zi în decembrie?

Da, este complet normal. În decembrie, soarele strălucește în medie 2–3 ore pe zi pe stațiile din Slovacia, cu valori suficiente pentru a activa sistemul (iradiere globală peste 150–200 W/m²). Regulatorul pornește pompa doar atunci când temperatura colectorului este suficient de ridicată față de cea a vasului – în practică, 1–3 ore în jurul amiezii într-o zi senină, 0 ore într-o zi înnorată. Aceasta nu este o defecțiune, ci o realitate fizică a radiației solare de iarnă în Slovacia.

Care este concentrația corectă a soluției antigel pentru condițiile din Slovacia?

Pentru majoritatea localităților din Slovacia până la 600 m altitudine, este suficientă o soluție de propilenglicol la 40 % cu punct de îngheț la -25 °C. Pentru regiunile montane (Orava, Tatry, Kysuce) recomand 45–50 % concentrație cu punct de îngheț între -29 și -35 °C. Concentrația trebuie măsurată cu refractometrul, nu estimată după culoare sau densitate – aceste metode nu sunt fiabile.

Pot să completez în urgență circuitul primar cu apă curată?

În situații de urgență (de exemplu, sistemul pierde presiune în timpul înghețului și există riscul de îngheț), puteți introduce o cantitate mică de apă distilată sau mai moale, dar doar temporar. Orice completare cu apă reduce concentrația soluției de glicol și ridică punctul de îngheț. După o astfel de intervenție de urgență, trebuie să măsurați imediat concentrația cu refractometrul și, în funcție de rezultat, să completați cu glicol concentrat sau să înlocuiți întreaga soluție. În niciun caz nu completați cu apă dură (nedistilată) din rețea – mineralele acceleratează procesele de coroziune.

Ce se întâmplă dacă întrerupe curentul electric și pompa se oprește în timpul înghețului?

O întrerupere scurtă (câteva ore) cu o concentrație corectă de glicol (-25 °C și mai jos) nu reprezintă un risc imediat. Lichidul din circuit stă în repaus și, dacă are un punct de îngheț suficient de scăzut, nu îngheață. Problema apare în cazul unei întreruperi lungi (câteva zile) la temperaturi foarte scăzute – aici depinde de temperatura de pe colector și de punctul de îngheț al lichidului. Din acest motiv, concentrația corectă a soluției de glicol este cea mai importantă protecție, nu reglarea sau pompa.

Se justifică investiția într-o instalație solară dacă iarna funcționează aproape deloc?

Economia instalației solare nu trebuie judecată doar după performanța de iarnă – esențial sunt economiile anuale. O instalație cu două colectoare pentru o casă de familie acoperă în medie 50–70 % din nevoia anuală de apă caldă. Luni iernice (noiembrie–februarie) contribuie cu cca 5–15 % din acest câștig, iar luni de vară (mai–august) adaugă 50–60 %. Un calcul detaliat în funcție de numărul de persoane și consumul de apă caldă găsiți în tema Ce performanță are instalația solară de care aveți nevoie: calculator în funcție de numărul de persoane și consumul de apă caldă. Rata de rentabilitate și opțiunile de subvenții sunt prezentate în tema Întrebări frecvente despre instalațiile solare: rentabilitatea investiției, subvenții, autorizații și conectare.

Trebuie să opriți și să golim instalația solară iarna sau poate funcționa toată anul?

O instalație bine pregătită cu o lichid termic de calitate și o reglare funcțională poate funcționa toată anul – și este recomandat. Golirea și reumplerea circuitului primar este o sarcină de service, care contribuie la degradarea garniturilor și la oxidarea suprafețelor. Funcționarea iernică este sigură, dacă aveți o concentrație corectă a soluției de glicol, o pompă funcțională și o reglare cu protecție împotriva înghețului. Oprirea are sens doar în cazul unui plecare îndelungată fără acces la electricitate.

Concluzie: iarna nu este motivul de a opri colectoarele, ci motivul de a te pregăti bine

Instalația solară este o investiție pe toată anul – iar iarna se dovedește calitatea instalației, a lichidului și a reglării. Trei aspecte sunt esențiale: lichid termic corect în concentrația corectă, reglare funcțională cu protecție împotriva înghețului și o verificare de toamnă regulată a stării instalației. Dacă aveți acestea sub control, circuitul solar poate funcționa fără probleme decenii – indiferent de câte grade ar arăta termometrul de pe acoperiș.

Dacă vă gândiți la o instalație solară nouă sau la modernizarea uneia existente, consultați produsele noastre direct aici – fie Vaillant auroSTEP VSL S 250/2 T pentru acoperiș înclinat, Vaillant auroSTEP VSL S 250/2 F pentru acoperiș plat, fie seturile Protherm HelioSet cu diferite configurații de vase. Fiecare dintre aceste instalații este proiectată pentru funcționare pe toată anul în condițiile climatice europene – inclusiv în iernile reci din Slovacia.

Aveți întrebări privind această temă?

Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodăria dvs.? Trimiteți-ne un mesaj – suntem bucuroși să vă oferim consultanță.