Care este temperatura unității de reglare termică potrivită pentru o centrală pe combustibil solid (55 °C, 61 °C, 72 °C, 80 °C)
De ce este importantă temperatura unității termoregulatoare pentru viața centrală termică
La centralele termice pe combustibil solid - adică lemn, cărbune, peleți de lemn arși în centralele termice clasice pe peleți sau centralele termice combinate - unul dintre cele mai frecvente cauze ale deteriorării premature a schimbătorului de căldură este coroziunea la temperatură scăzută (fum). Această coroziune nu apare din cauza temperaturii ridicate, ci dimpotrivă - din cauza temperaturii prea scăzute a apei returnate, care revine din sistemul de încălzire înapoi în centrală. Unitatea termoregulatoare este o armătură, a cărei singură funcție este să împiedice acest fenomen, menținând temperatura apei care intră în centrală deasupra unei limite sigure, indiferent de cât de rece este apa care revine din radiatoare sau încălzirea în pardoseală.
Întrebarea, ce temperatură a unității termoregulatoare să alegeți - 55 °C, 61 °C, 72 °C sau 80 °C - pare la prima vedere o măsură minoră, dar de fapt influențează direct durata de viață a centralei termice, eficiența arderii, formarea de creozot și a condensului în coșul de fum, precum și consumul total de combustibil. Nu există un număr universal care să se potrivească tuturor instalațiilor - alegerea depinde de tipul centralei, tipul combustibilului, construcția sistemului de încălzire și de modul în care a fost proiectat sistemul în ceea ce privește acumularea căldurii. În acest articol vom aborda toate aspectele, astfel încât să puteți justifica clar de ce alegeți o anumită valoare sau alta pentru o comandă specifică.
Ce este unitatea termoregulatoare și cum funcționează
Unitatea termoregulatoare (uneori întâlniți și denumirea de ventil termoregulatoare cu pompă de circulație, sau în limba engleză "thermal mixing valve", sau ventil de amestec tricurs cu reglare parțială automată) este o armătură compactă, care combină în sine:
- un ventil tricurs termostatic cu umplutură de ceară, reglat la o anumită temperatură de deschidere,
- o pompă de circulație (în variantele de calitate superioară, cu reglare progresivă sau treptată a puterii),
- un ventil de retur, care împiedică circulația necontrolată a apei în momentele în care pompa nu funcționează sau când centrala se răcește.
Principiul de funcționare este simplu, dar foarte elegant. Atâta timp cât temperatura apei la ieșirea din centrală este mai scăzută decât valoarea reglată (de exemplu 55 °C), elementul termostatic menține ventilul într-o poziție care direcționează majoritatea sau întregul debit din conducta de retur a sistemului înapoi în centrală - adică ocolind circuitul de încălzire și creând așa-numitul circuit scurt (bypass). Astfel, centrala se încălzește rapid cu propria sa căldură, fără a fi răcită de apa rece returnată din sistem. Abia când temperatura depășește limita reglată, elementul începe să se deschidă treptat și începe să amestece apa mai caldă spre circuitul de încălzire, în timp ce o parte din apa returnată (mai rece) continuă să meargă în centrală, pentru a menține temperatura de intrare la un nivel sigur.
Acest mecanism este pur hidraulic și mecanic - unitatea termoregulatoare nu are nevoie de alimentare electrică pentru reglarea temperaturii (pompa da, aceasta are nevoie de alimentare), nu are nicio electronică, nici un senzor conectat la reglarea centralei. Este o protecție fiabilă, "neînțeleaptă", dar foarte eficientă, care funcționează și în caz de întrerupere a curentului electric (pompa nu funcționează, dar ventilul răspunde mecanic la temperatură).
De ce avem nevoie să protejăm centrala termică împotriva temperaturii scăzute a apei returnate
La arderea combustibilului solid se formează gaze de ardere, care conțin vapori de apă, oxid de sulf și alte produse de ardere. Atunci când pereții schimbătorului de căldură al centralei (adică suprafețele în care are loc transferul de căldură între gazele de ardere și apă) au o temperatură mai scăzută decât temperatura punctului de rouă al gazelor de ardere - de obicei între 45 și 55 °C, în funcție de combustibil și umiditatea lemnului - vaporii de apă din gazele de ardere se condensează direct pe pereții schimbătorului. Acest condens se combină cu compuși sulfurici și azotici și formează o soluție acidă (de exemplu, acid sulfuric în concentrații mici), care atacă agresiv părțile de oțel și fontă ale schimbătorului.
Consecințele coroziunii la temperatură scăzută le întâlnim foarte des la centralele termice care au fost conectate "pe gros", fără orice protecție termică - adică direct la circuitul de încălzire, fără unitate termoregulatoare:
- Schimbătorul centralei se corodează din interior în 3 până la 5 ani, chiar dacă centrala este de calitate și bine construită - se observă în special la partea inferioară a carcasei de apă și la rebrurile inferioare ale schimbătorului.
- Se formează o cantitate mare de creozot și funingine pe pereții camerei de ardere și în tubulatura de evacuare, deoarece temperatura scăzută a pereților favorizează și condensarea substanțelor organice din lemn (creozotul).
- Scade eficiența arderii, deoarece stratul de funingine și creozot funcționează ca un izolator termic - centrala trebuie să consume mai mult combustibil pentru a obține aceeași performanță.
- Crește riscul de aprindere a funinginei în coșul de fum (așa-numitul foc de coș), ceea ce este una dintre cele mai frecvente cauze ale incendiilor la încălzirea cu combustibil solid în România.
Exact din acest motiv, majoritatea producătorilor de centrale termice pe combustibil solid (de exemplu Viadrus, Atmos, Dakon, Opop și alții) solicită explicit în manualul de montaj instalarea unei unități termoregulatoare sau a unei armături echivalente cu aceeași funcție, altfel garanția pentru schimbător se anulează.
Prezentare a valorilor de temperatură disponibile și sensul lor
În practică, pe piață întâlnim cel mai frecvent setările 55 °C, 61 °C, 72 °C și 80 °C. Fiecare dintre aceste valori are un anumit justificativ și se alege în funcție de tipul sistemului, tipul centralei și cerințele de funcționare.
55 °C - alegerea cea mai frecventă pentru centralele termice obișnuite pe lemn și cărbune
Temperatura de 55 °C este probabil cea mai răspândită valoare pe care o întâlniți la centralele termice clasice din fontă sau oțel pe lemn, cărbune sau combustibil mixt, destinate clădirilor rezidențiale obișnuite. Această valoare provine din faptul că punctul de rouă al majorității gazelor de ardere la arderi de lemn cu o umiditate de aproximativ 20 % se situează aproape de această limită. Menținerea temperaturii de intrare la cel puțin 55 °C garantează faptul că pereții interni ai schimbătorului rămân aproape întotdeauna deasupra punctului de rouă, astfel încât condensarea se reduce semnificativ.
Această valoare este tipică de exemplu pentru Unitatea termoregulatoare cu pompă și ventil de retur DN 25, 55 °C, pe care o recomandăm ca alegere de bază pentru majoritatea instalațiilor obișnuite de centrale termice pe combustibil solid cu o putere de până la aproximativ 25 kW, unde nu se cere o temperatură de funcționare mai mare (de exemplu, la radiatoare cu temperatură scăzută sau la combinații cu o acumulare cu nivel termic mai scăzut).
61 °C - alegerea pentru centralele termice mai solicitate și sistemele cu cerințe mai mari de temperatură
Temperatura de 61 °C se alege în cazurile în care producătorul centrală termică solicită explicit o temperatură minimă de intrare mai mare, sau când sistemul este proiectat astfel încât are nevoie de o temperatură mai mare în circuitul de încălzire (de exemplu, sistemele vechi de radiatoare proiectate pentru un gradient termic de 80/60 °C, sau centralele cu schimbător mai gros, unde este nevoie de o rezervă termică mai mare pentru a asigura un suficient decalaj față de punctul de rouă). În practică, această valoare apare adesea și la centralele care arde un combustibil de calitate mai scăzută sau mai umed (de exemplu, cărbune cu un conținut mai mare de sulf), unde punctul de rouă al gazelor de ardere este mai ridicat și 55 °C ar putea fi insuficient.
Valoarea aceasta este reprezentată de Unitatea termostatică cu pompa și clapet de retur DN 25, 61 °C - o recomandăm în special la centrale termice, unde instrucțiunile de montaj ale producătorului indică o temperatură minimă de intrare de 60 °C sau mai mare, ceea ce este obișnuit la anumite tipuri de centrale pe combustibil solid sau la centrale combinate cu o putere mai mare.
72 °C - cazuri specifice și cerințe termice mai mari
Temperatura de 72 °C apare mai rar în practică, dar are loc în special la anumite construcții de centrale termice, unde producătorul, din motive de construcție a schimbătorului (de exemplu, plăci masive de fontă cu pereți groși), cere o temperatură minimă semnificativ mai mare la intrare, pentru a se asigura o rezervă termică suficientă în întregul volum al schimbătorului, nu doar la gâtul de intrare. Această valoare apare și la anumite centrale termice mai mari, cu o putere peste 30-40 kW, unde volumul de apă din schimbător este mai mare și pierderile termice în timpul circulației sunt mai mari.
La alegerea acestei variante este esențial să aveți la dispoziție instrucțiunile exacte de montaj ale producătorului al centralei termice - în practică, am întâlnit cazuri în care firma de montaj a ales 72 °C „pentru siguranță”, ceea ce a dus la supraincalzirea sistemului, uzura excesivă a capetelor termostatice de la radiatoare și la o temperatură excesiv de mare în circuit, care a provocat disconfort termic în interior chiar și la o funcționare parțială a centralei termice.
80 °C - sisteme cu temperatură ridicată și aplicații speciale
Temperatura de 80 °C reprezintă limita superioară a valorilor obișnuite ale unităților termostatice și se folosește în special la:
- centrale termice mari industriale sau semi-industriale pe combustibil solid cu o putere ridicată (peste 50 kW),
- sisteme cu rezervor de acumulare mare, unde este nevoie să se încălzească un volum mai mare de apă la o temperatură ridicată, pentru a păstra mai mult căldura,
- sisteme de încălzire cu radiatoare mai vechi, proiectate pentru un gradient termic de 90/70 °C,
- centrale termice, la care producătorul specifică direct această valoare ca condiție obligatorie pentru garanție.
Este important de reținut că temperatura de 80 °C este aproape de limita fierberii apei într-un sistem deschis (la o presiune normală într-un sistem închis, această limită este mai mare, dar totuși este vorba de o temperatură la care crește semnificativ riscul de formare a incrustațiilor, uzurii accelerate a garniturilor și a pierderilor termice din rețea). Această alegere se recomandă doar acolo unde producătorul centralei termice o impune cu adevărat, nu ca un setare „sigură” universală.
Compararea diferitelor grade de temperatură
| Temperatura | Utilizare tipică | Risc la alegere incorectă |
|---|---|---|
| 55 °C | Centrale termice obișnuite pe lemn/cărbune până la cca 25 kW, sisteme cu temperatură scăzută | La puteri mai mari sau la combustibil umed, protecția împotriva coroziunii este insuficientă |
| 61 °C | Centrale termice cu temperatură minimă mai mare conform instrucțiunilor, combustibil mai slab, sisteme de încălzire cu radiatoare mai vechi | Temperatură excesiv de mare la clădiri mici, bine izolate |
| 72 °C | Schimbătoare masive, centrale termice mai mari de 30-40 kW | Supraincalzirea sistemului, uzura accelerată a armăturilor |
| 80 °C | Centrale termice industriale, rezervoare de acumulare mari, sisteme cu temperatură ridicată 90/70 | Risc de supraincalzire, formare incrustații, pierderi termice inutile |
Cum se alege temperatura în practică - pașii de proiectare
La o comandă reală, tehnicul ar trebui să urmeze pașii de mai jos, nu pe baza intuiției sau obiceiului „pentru că am făcut asta întotdeauna”.
1. pas - verificați cerința producătorului centralei termice
Primul și cel mai important pas este întotdeauna să vă uitați în instrucțiunile de montaj și proiectare ale centralei termice respective. Producătorul indică acolo temperatura minimă a apei returnate/la intrare, care trebuie respectată. Această valoare variază în mod obișnuit între 55 și 65 °C pentru centralele termice obișnuite, la centralele mai mari sau industriale poate fi mai mare. Dacă producătorul indică de exemplu „temperatura minimă a apei returnate este 60 °C”, atunci este logic să alegeți o unitate cu setare 61 °C, nu 55 °C, pentru că aceasta nu ar garanta îndeplinirea condiției.
2. pas - țineți cont de tipul și umiditatea combustibilului
La arderii lemnului mai umed (peste 20 % umiditate) sau la arderii cărbunelui cu un conținut mai mare de sulf, punctul de rouă al fumurilor se deplasează către temperaturi mai mari, ceea ce crește riscul de condensare chiar și la o protecție standard. În astfel de cazuri este mai rațional să alegeți o valoare mai mare (de exemplu 61 °C în loc de 55 °C), chiar dacă producătorul centralei termice nu o impune explicit ca minim, pentru că în practică s-a dovedit că combustibilul umed este unul dintre cei mai importanți factori reali de coroziune a schimbătorului.
3. pas - țineți cont de regimul termic al sistemului de încălzire
La sistemele de încălzire cu temperatură scăzută (încălzire în pardoseală, radiatoare moderne cu un gradient termic de 50/40 °C) este important de reținut că unitatea termostatică se setează pe partea centralei termice, nu pe partea circuitului de încălzire - adică chiar dacă temperatura circuitului este scăzută, nu înseamnă automat că trebuie ales un setare mai mică pentru unitate. Dimpotrivă, în astfel de sisteme apa returnată din sistem este adesea foarte rece (de exemplu 30-35 °C), ceea ce înseamnă că unitatea termostatică trebuie să lucreze mai intens (mai mult în regim de by-pass), pentru ca centrala termică să încălzească suficient - aici temperatura unității se alege întotdeauna în funcție de centrală, nu de circuit.
4. pas - țineți cont de puterea centralei termice și volumul schimbătorului
La centralele termice mai mari cu schimbătoare mai voluminoase (peste 30-40 kW) se recomandă adesea valori mai mari (72 °C sau 80 °C), pentru că pierderile termice în timpul circulației într-un volum mai mare de apă sunt mai mari și riscul de scădere locală a temperaturii sub punctul de rouă în unele părți ale schimbătorului este mai mare, chiar dacă la gâtul de intrare temperatura este formal în normă.
Scenarii practice din practica de comandă
Pentru o mai bună înțelegere, prezentăm mai jos câteva situații tipice cu care ne confruntăm frecvent în proiectarea și montarea sistemelor de încălzire cu centrale termice pe combustibil solid.
Scenariu 1 - casă de familie, centrală termică pe lemn 20 kW, încălzire cu radiatoare
O casă de familie tipică cu o centrală termică din fontă sau oțel pe lemn de 20 kW, conectată la un sistem clasic de încălzire cu radiatoare cu un gradient termic de 70/55 °C. Producătorul centralei termice indică în instrucțiuni o temperatură minimă a apei returnate de 55 °C. În acest caz, alegerea unității termostatice DN 25 la 55 °C este complet suficientă și în același timp cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, pentru că un setare mai mică înseamnă un timp mai scurt în care unitatea funcționează în regim de by-pass, ceea ce face ca căldura din centrală să ajungă mai rapid și în circuitul de încălzire și casa să se încălzească mai rapid.
Scenariu 2 - centrală termică mixtă lemne/cărbune, sistem vechi de radiatoare
La centralele termice vechi mixte pe cărbune și lemne, mai ales cele cu schimbător de căldură din fontă groasă, este frecvent de întâlnit în manualul de utilizare o cerință de temperatură minimă de 60 °C. Alegerea logică aici este unitate termoreglabilă DN 25 la 61 °C. Într-un caz concret am rezolvat o reclamație privind coroziunea schimbătorului după trei ani de funcționare, unde firma de montaj inițială a montat o unitate la 55 °C în loc de 60 °C cerute - diferența de 5 °C pare mică, dar la arzătoare de cărbune cu conținut ridicat de sulf a fost exact ceea ce a decis durata de viață a schimbătorului.
Scenariu 3 - centrală termică mai mare cu vas de acumulare, sistem cu temperatură scăzută în circuit
La sistemele cu vas de acumulare (de exemplu 500-1000 litri), centrala este proiectată să funcționeze la puterea maximă la fiecare aprindere și să stocheze căldura în vas, de unde se va prelua treptat pentru nevoile casei. În aceste cazuri, mai ales la centrale termice peste 30 kW, se alege adesea o valoare mai mare (72 °C), deoarece este nevoie să se asigure că, chiar și cu o cantitate mare de apă în sistem și o perioadă mai lungă de încălzire, temperatura din schimbător rămâne mereu deasupra punctului de rouă, chiar și în timpul încălzirii de la rece.
Scenariu 4 - eroare practică: neglijarea temperaturii la combustibilul umed
O eroare foarte frecventă pe care o întâlnim în practică este combinația unei setări joase a unității termoregulatoare (55 °C) cu utilizarea lemnului insuficient uscat (umeditate peste 25-30 %). Chiar dacă unitatea este teoretic setată corect conform manualului producătorului, în practică lemnul umed produce o cantitate mult mai mare de abur în fumul arzătorului, punctul de rouă se deplasează mai sus și apare o condensare intensă chiar și la o protecție „corect” setată. În astfel de cazuri recomandăm clienților fie uscarea riguroasă a lemnului (minimum 1-2 ani, umiditate sub 20 %), fie considerarea unei setări mai înalte a unității termoregulatoare ca compensație tehnică pentru calitatea inferioară a combustibilului.
Legătura cu alte robinete din sistem
Unitatea termoregulatoare nu funcționează niciodată singură - este parte a unui sistem mai larg de robinete reglatoare și de siguranță. La proiectarea unei soluții complete trebuie să se țină cont și de aerisirea sistemului, deoarece aerul din circuitul unității termoregulatoare poate provoca o circulație incorectă, zgomote ale pompei sau chiar avarierea acesteia în timpul funcționării la sec. Recomandăm combinarea unității termoregulatoare cu ventil de aerisire automată 1/2", sau, în aplicații mai estetice, cu varianta sa cu nichel ventil de aerisire automată 1/2" nichel, montat în punctul cel mai înalt al circuitului, aproape de centrală. La sistemele unde este necesară o verificare manuală și o aerisire ocazională a unui anumit segment (de exemplu la distribuitoarele încălzirii în pardoseală), s-a dovedit eficient și ventil de aerisire manuală 1/2".
O explicație detaliată privind alegerea și diferențele dintre ventilul de aerisire automat și manual găsiți în articolul separat „Ventil de aerisire automat vs. manual - diferențe și utilizare”, unde analizăm și locul exact în care trebuie montate aceste robinete în sistem.
DN 25 sau DN 32 - întrebare relevantă la alegere
În afară de temperatură, al doilea parametru important este diametrul nominal al unității termoregulatoare. Majoritatea instalațiilor obișnuite din gospodărie cu centrale termice până la aproximativ 25-30 kW se încadrează în DN 25, cum ar fi unitățile deja menționate DN 25, 55 °C și DN 25, 61 °C. La puteri mai mari sau la sisteme cu debit ridicat este necesară luarea în considerare a DN 32, pentru ca robinetul să nu creeze un rezistență hidraulică inadmisibilă în circuit. Acestei teme i se acordă o atenție detaliată în articolul separat „DN 25 vs DN 32 - cum alegeți diametrul corect al unității termoregulatoare”.
Montaj și poziționare - o prezentare succintă a principiilor
Unitatea termoregulatoare se montează întotdeauna cât mai aproape de ieșirea din centrală, în direcția de curgere, astfel încât circuitul de ocolire să ducă direct între ieșirea și intrarea centralei, nu undeva în mijlocul rețelei de încălzire. La montaj este esențial să se respecte direcția de curgere indicată de săgeata de pe corpul robinetului - o montare inversă va duce la faptul că elementul termostatic nu va reacționa corect și protecția centralei nu va funcționa, chiar dacă pompa va funcționa perfect normal. Această greșeală este surprinzător de frecventă, mai ales la montaje făcute de către cei care se descurcă singuri sau de către instalați ai mai puțin experimentați - în practică am reparaț mai multe sisteme unde unitatea era montată „invers” și centrala tot se coroda, deoarece funcția de protecție nu funcționa deloc. Un ghid detaliat privind montajul găsiți în articolul separat „Montajul unității termoregulatoare cu pompă și ventil de reținere”.
Întreținere și verificarea funcționalității
Unitatea termoregulatoare este o robinetă destul de fără întreținere, dar recomandăm o verificare vizuală minim o dată pe an (cel mai bine la începutul sezonului de încălzire):
- funcționarea pompei (zgomote, vibrații, fără scurgeri la garnituri),
- funcționalitatea ventilului de reținere (absența unei circulații necontrolate, când centrala este răcită și pompa este oprită),
- temperatura pe conductele de intrare și ieșire ale centralei măsurată cu un termometru fără contact - dacă diferența dintre valoarea setată și temperatura măsurată este semnificativă, elementul termostatic poate fi uzat sau încălțit,
- starea generală a garniturilor și a eventualelor scurgeri de apă la flanșe.
Pentru o discuție mai detaliată privind această temă, consultați articolul „Întreținerea și verificarea robinetelor reglatoare și de siguranță în încălzire”.
Influența temperaturii setate asupra vitezei de încălzire și a regimului de funcționare a ocolirii
O aspect important, dar adesea neglijat la alegerea temperaturii, este cât de mult timp centrala petrece în regim de ocolire în timpul unei aprinderi. La o centrală rece (de exemplu după stingerea noaptea), întregul volum de apă din schimbător și din conductele aferente este rece, de obicei la nivelul temperaturii din încăpere sau puțin deasupra. În acest moment, unitatea termoregulatoare ține ventilul complet în poziția de ocolire - adică nicio apă din circuitul de încălzire nu se amestecă cu cea din circuitul centralei, toată apa returnată trece în afara centralei și în circuitul centralăi curge doar apa pe care aceasta o încălzește singură.
Cu cât este setată o valoare mai mare la unitatea termoregulatoare, cu atât mai mult timp durează până se atinge această limită și cu atât mai mult timp rămâne circuitul de încălzire fără aport de căldură. La o setare de 55 °C, această fază la o centrală obișnuită pe lemne de 20 kW durează în mod obișnuit între 10 și 20 de minute de la aprindere (în funcție de volumul de apă din centrală și intensitatea arderii), iar la o setare de 80 °C poate dura chiar 30-45 de minute, în timpul cărora casa nu este încălzită deloc, chiar dacă centrala funcționează la capacitate maximă. Acest lucru este important de explicat clienților care se întreabă de ce, după aprindere, „nu simt nimic timp îndelungat” - robinetul funcționează exact cum trebuie, protejează schimbătorul, dar cere un anumit timp.
Din acest grafic rezultă și o recomandare practică pentru comenzi, unde clienții sunt sensibili la viteza de încălzire a spațiilor locative (de exemplu, în cazul în care încălzirea este întreruptă în timpul zilei) - în astfel de situații este potrivit să alegeți valoarea cea mai scăzută, care încă este permisă de instrucțiunile producătorului centralei termice și calitatea combustibilului, nu „una mai mare doar pentru siguranță“. Pe de altă parte, în sistemele cu vas de acumulare, unde se încălzesc o singură dată pe zi intensiv, iar căldura este apoi extrasă treptat din vas, durata fazei de by-pass are aproape nicio influență practică, deoarece este important doar starea finală a vasului încălzit, nu viteza de încălzire în primele minute.
Întrebări frecvente (FAQ)
Pot folosi o unitate de reglare termică la 55 °C, chiar dacă producătorul centralei termice cere 60 °C?
Nu, nu recomandăm acest lucru. Reglarea trebuie să fie întotdeauna egală sau mai mare decât cerința minimă a producătorului. O reglare mai scăzută înseamnă că centrala termică va funcționa efectiv sub limita la care producătorul garantează funcționarea fără probleme, ceea ce poate duce la o coroziune mai rapidă a schimbătorului de căldură și, eventual, la anularea garanției.
Este o temperatură mai mare a unității de reglare termică automat o alegere „mai sigură“?
Nu complet. O temperatură mai mare reduce riscul coroziunii la temperatură scăzută, dar, în același timp, prelungește timpul în care sistemul funcționează în regim de by-pass, ceea ce duce la o transferare mai lentă a căldurii în circuitul de încălzire și la o încălzire mai lentă a casei. De asemenea, crește pierderile de căldură din rețea și solicită ușor alte armături și garnituri cu temperaturi mai mari. Alegerea corectă este aceea care corespunde cerinței reale a producătorului centralei termice și tipului de combustibil, nu cea mai mare valoare disponibilă.
Influențează temperatura unității de reglare termică temperatura din radiatoarele din spațiile locative?
În mod indirect da, dar nu este aceasta funcția principală. Unitatea de reglare termică protejează în primul rând centrala termică, nu este echivalentul unei stații de amestec pentru încălzire în pardoseală. Temperatura reală în circuit și în ramurile individuale o determină în continuare capetele termostatice de la radiatoare, eventual vanele de amestec de la distribuitoare și reglarea centralei termice în sine.
Ce se întâmplă dacă omitem complet unitatea de reglare termică?
La centralele termice pe combustibil solid fără vas de acumulare și fără alte forme de protecție termică, există un risc ridicat de coroziune rapidă a schimbătorului la temperatură scăzută, o formare crescută de funingine și cenu, o eficiență mai scăzută a arderii și, în majoritatea cazurilor, și o pierdere a garanției centralei termice, deoarece aproape toți producătorii cer această protecție în condițiile de montaj.
Poate o unitate de reglare termică înlocui un vas de acumulare?
Nu, este vorba despre funcții diferite. Unitatea de reglare termică protejează centrala termică împotriva temperaturii returnului scăzut în timp real, iar vasul de acumulare servește la stocarea surplusului de căldură pentru utilizare ulterioară. În practică, se combină adesea - unitatea de reglare termică protejează și centrala termică într-un sistem cu vas de acumulare.
Cum știu că unitatea de reglare termică nu funcționează corect?
O reacție tipică este faptul că temperatura la intrarea în centrala termică rămâne scăzută mult timp chiar și după un timp mai îndelungat de încălzire, sau faptul că centrala termică arată semne de umiditate, funingine sau rugină pe pereții interni ai schimbătorului chiar și după o perioadă scurtă de funcționare. În acest caz, recomandăm verificarea direcției de montaj a armăturii și funcționării elementului termostatic, sau citirea și a articolului De ce ventilul de aerisire picură sau nu funcționează, dacă aveți suspiciuni de probleme legate de aer în sistem.
Concluzie
Alegerea între 55 °C, 61 °C, 72 °C și 80 °C la unitatea de reglare termică nu este o chestiune de preferință, ci o decizie tehnică, care ar trebui să se bazeze în primul rând pe instrucțiunile de montaj ale centralei termice respective, tipul și calitatea combustibilului utilizat și caracteristicile întregului sistem de încălzire. Pentru centralele termice obișnuite pe lemn până la 25-30 kW, cea mai frecventă și, în mare parte, complet satisfăcătoare alegere este 55 °C, iar la centralele termice cu cerințe mai mari ale producătorului, la arderi de cărbune sau la combustibil de calitate mai scăzută, este mai potrivită valoarea de 61 °C. Valorile de 72 °C și 80 °C le rezervăm pentru cazurile speciale ale centralelor termice mai mari, aplicațiilor industriale sau sistemelor la temperatură ridicată, unde producătorul cere explicit acest lucru. În orice caz, este valabil un simplu regulament - nu alegeți niciodată o valoare mai scăzută decât cerința minimă a producătorului centralei termice, deoarece chiar și aici economia făcută în loc greșit se manifestă cel mai rapid asupra duratei de viață a întregii centrale termice.
Aveți întrebări legate de această temă?
Nu reușiți să luați o decizie sau rezolvați o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne - cu plăcere vă oferim sfaturi.