Montajul unității de termoreglare cu pompă și supapă de sens

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Montajă unității termostatice cu pompă și clapetă de sens

Unitatea termostatică cu pompă și clapetă de sens aparține la acele armături care, deși nu sunt vizibile la prima vedere (sunt adesea integrate în izolația de sub centrala termică), au un rol esențial în determinarea faptului dacă centrala pe combustibil solid va rezista 15 ani fără probleme sau dacă după două sezoane va începe să se degradeze din cauza crăpăturilor și a coroziunii acide. În acest articol vom analiza montajul de la A la Z – de la alegerea locului potrivit, trecerea de la direcția de curgere, conectarea pompei, partea electrică, până la greșelile tipice pe care le întâlnim la fiecare a doua instalație în service.

Unitatea termostatică (uneori numită și „ventil termostatic cu grup de pompă“ sau pe scurt „regulator termostatic“) este o armătură combinată care conține într-un singur corp:

un ventil termostatic cu trei căi cu capsulă de parafină reglată pe o temperatură fixă de deschidere (de obicei 55 °C, 61 °C, 72 °C sau 80 °C),
o pompă de circulație (de obicei electronică, cu consum scăzut),
o clapetă de sens (pentru a preveni circulația liberă a apei în sistem atunci când pompa este oprită),
robinete de golire/umplere și manometru (în unele variante și termometru).

Scopul acestei unități este de a asigura faptul că apa din centrală nu ajunge în sistemul de încălzire (radiatoare, pardoseală, acumulator) decât după ce media termică a atins temperatura minimă reglată. Dacă apa din centrală este mai rece decât temperatura reglată, ventilul returnează apa caldă de la ieșirea centralei direct la intrare (prin circuitul de scurtcircuit), ceea ce accelerază încălzirea corpului centralei. După depășirea temperaturii reglate, ventilul se deschide treptat către sistem.

De ce este această armătură necesară la centralele pe combustibil solid

Centralele termice pe combustibil solid (lemn, cărbune, peleți în varianta clasică fără tehnologie de condensare) au o caracteristică comună – la temperaturi joase ale returnului (sub 50-55 °C) apare coroziunea la temperaturi joase pe pereții schimbătorului de căldură. Gazele de ardere conțin vapori de apă și substanțe acide (în special la combustibil umed sau la centralele de spalire pe lemn), care, la contactul cu suprafețele reci ale schimbătorului de căldură, se condensează. Apare astfel un condens acid care corodează treptat plăcile de oțel sau fontă ale schimbătorului de căldură.

Dacă returnul este rece pe termen lung (de exemplu, la un volum mare de sistem, la încălzirea în pardoseală cu temperaturi joase sau pur și simplu la pornirea rece a centralei), condensarea durează mult și este intensă. Producătorii de centrale termice cer în mare parte din cazuri montarea unei unități termostatice ca condiție de garanție – nu este doar o recomandare, ci o necesitate tehnică reală.

Pentru o analiză mai detaliată a coroziunii și a metodelor de prevenție, consultați articolul separat despre cum să evitați coroziunea la temperaturi joase la centrala termică folosind o unitate termostatică. Aici ne vom concentra în principal pe partea practică a montajului.

Schimbătorul de scurtcircuit și circuitul complet

Pe schemă se vede principiul: atunci când temperatura din centrală este scăzută, ventilul direcționează apa caldă de la ieșirea centralei prin circuitul de scurtcircuit direct către returnul centralei (linie punctată). Când temperatura depășește pragul reglat, ventilul adaugă treptat debit și către sistem (linie plină la dreapta), iar la deschiderea completă toată puterea termică ajunge în radiatoare sau în pardoseală.

Alegerea temperaturii și dimensiunii potrivite ale unității

În gama de produse veți găsi unități cu diferite temperaturi de deschidere – cele mai frecvente sunt 55 °C și 61 °C, iar la unii producători și 72 °C sau 80 °C. Alegerea nu este aleatorie și ar trebui să se bazeze pe recomandările producătorului centralei sau pe caracteristicile sistemului (volumul de apă, diferența de temperatură, prezența unui acumulator).

În general:

55 °C – alegerea obișnuită pentru centralele mai mici pe lemn sau cărbune cu putere redusă și sistem scurt de țevi, unde centrala se încălzește rapid.
61 °C – alegerea cea mai frecventă la centralele de spalire pe lemn, unde producătorul cere o temperatură minimă mai mare pentru o ardere corectă și o formare mai redusă de funingine.
72 °C și 80 °C – cazuri speciale, în special la centralele mai mari cu putere ridicată sau la sisteme cu acumulator, unde este nevoie să se „împingă“ centrala la o temperatură mai mare mai rapid.

Recomandarea specifică pentru tipul dumneavoastră de centrală o veți găsi în manualul producătorului – subiectul este tratat în detaliu și în articolul despre ce temperatură a unității termostatice este potrivită pentru centrala pe combustibil solid. În gama noastră găsiți de exemplu Unitatea termostatică cu pompă și clapetă de sens DN 25, 55 °C sau varianta Unitatea termostatică DN 25, 61 °C – ambele în dimensiunea DN 25, cea mai vândută.

Când vine vorba de dimensiune (DN 25 față de DN 32), alegerea depinde în primul rând de puterea centralei și de debitul necesar. La centrale până la cca 25 kW cu diferență de temperatură obișnuită de 15-20 K, DN 25 este suficient. La puteri mai mari, diferențe de temperatură mai mici sau la rețele lungi cu pierderi mari de presiune, merită luat în considerare DN 32, astfel încât pompa să nu lucreze împotriva unei rezistențe inutile. Un ghid detaliat pentru calcul este disponibil în articolul DN 25 vs DN 32 – cum alegeți dimensiunea potrivită a unității termostatice.

Pregătirea înainte de montaj

Înainte de montaj este important să aveți pregătite câteva lucruri pentru ca lucrarea să decurgă fără probleme:

Sistemul trebuie golit, sau cel puțin închis local cu robinete de închidere, astfel încât spațiul din jurul centralei să poată fi deconectat în siguranță.
Verificați spațiul disponibil – unitatea termostatică cu pompă are nevoie de suficient spațiu în jur pentru întreținere (înlocuirea pompei, accesul la ventilul de aerisire al pompei, accesul la robinetele de golire).
Pregătiți priza electrică 230 V pentru pompă – ideal cu posibilitate de deconectare prin siguranță sau conector Wieland, nu izolată fix pe loc fără acces.
Verificați direcția de curgere în tipul specific de centrală (producătorii au diferite aranjamente ale racordurilor) – unitatea termostatică are o direcție de montaj bine definită indicată cu săgeți pe corp.
Pregătiți materiale de etanșare (benzină Teflon sau funingine cu pastă, în funcție de tipul racordului filetat), fitinguri și reducții potrivite pentru conectarea la țevile existente.

Instrumente și materiale recomandate

Instrument / material	Scop
Set de chei cu inel și chei cu cap	Îndoirea racordurilor filetate ale unității
Benzină Teflon / funingină + pastă	Etanșarea racordurilor filetate
Nivel de apă	Verificarea poziției orizontale/verticale a pompei
Multimetru	Verificarea tensiunii și a conectării corecte a pompei
Rezervor și țeavă pentru golire	Golirea circuitului în timpul intervenției
Garnituri / etanșări plane	Înlocuirea garniturilor vechi

Pașii montajului pas cu pas

Montarea unității termostatice nu diferă esențial de montarea unei grupuri pompe clasice, fiind necesar doar să se respecte direcția de curgere conform ventilului termostatic. Procedura pe care o recomandăm, bazată pe practica de montaj obișnuită:

Evacuarea și oprirea circuitului. Închideți alimentarea și returul centralei termice, drenând sistemul cel puțin până la nivelul locului de montaj.
Determinarea poziției unității. Unitatea se montează imediat lângă centrală termică, de obicei pe retur, între centrală și sistem, cu conexiunea la ieșirea centralei termice prin intermediul unui circuit de by-pass. Schema exactă de conectare o găsiți mai jos.
Verificarea direcției de curgere. Pe corpul ventilului sunt indicate conexiunile (de obicei litere sau săgeți) – circuitul centrală termică, circuitul sistemului și returul. O rotație incorectă va duce la faptul că ventilul nu va regla corect, respectiv mecanismul termostatic nu va funcționa conform așteptărilor.
Conectarea la țevi. Utilizați fitinguri adecvate (de obicei filet exterior/interior 1" sau 5/4" în funcție de DN), distribuiți garnitura uniform, strângeți conexiunile cu cheia (nu forța „din umeri”, pentru a evita deteriorarea părților plastice sau din bronz ale garniturii).
Fixarea pompei. Pompa trebuie să aibă rotorul în poziție orizontală (arborele pompei orizontal), nu vertical în sus sau în jos – altfel există riscul de aerisire a lagărelor și uzură prematură. Săgeata de pe corpul pompei trebuie să corespundă direcției de curgere.
Fixarea supapei de aerisire. Recomandăm montarea unei supape de aerisire automată direct pe pompă sau în apropierea acesteia, de exemplu Supapă de aerisire automată 1/2", sau varianta sa cromată Supapă de aerisire automată 1/2" cromată pentru spații vizibile în incinta centralei termice, în cazul în care se impune o anumită estetică.
Conectarea electrică a pompei. Conectați conform schemei producătorului, recomandăm utilizarea unui conector deprinsabil, pentru a facilita întreținerea în viitor fără a fi nevoie să se taie cablurile.
Umplerea sistemului. Umpleți lent cu apă, aerisiți sistemul, verificați presiunea (de obicei 1,0-2,0 bar în funcție de tipul sistemului și înălțimea clădirii).
Funcționare de probă. Porneți centrala termică, urmăriți comportamentul ventilului termostatic – la o centrală termică rece, ramura sistemului trebuie să fie închisă și circuitul de by-pass deschis; pe măsură ce temperatura crește, fluxul către sistem trebuie să înceapă să se deschidă treptat.
Verificarea etanșității. După aproximativ 15-20 de minute de funcționare, verificați din nou toate conexiunile, filetele tind să „se așeze” după primul încălzire și să se slăbească ușor.

Schema de conectare în circuitul centrală termică

Această schemă arată o conectare tipică – apa caldă din centrală intră în unitatea termoregulatoare, la temperaturi joase se returnează prin circuitul de by-pass înapoi în centrală, iar la atingerea temperaturii reglate, fluxul continuă către sistem și returul se conectează înapoi în centrală prin intermediul unei clapete de sens, care împiedică circulația necontrolată în cazul în care pompa este oprită.

Funcția clapetei de sens în unitate

Clapeta de sens (uneori numită și clapetă antiretur) are în unitatea termoregulatoare un rol important, adesea subestimat. Fără aceasta, în cazul în care pompa este oprită (de exemplu în timpul perioadei de iarnă sau în caz de avarie a pompei), poate apărea o circulație gravitațională spontană a apei între centrală și sistem. Această circulație funcționează pe baza diferenței de densitate dintre apa caldă și cea rece – apa caldă din corpul centralei termice urcă, iar cea rece coboară, iar în absența clapetei de sens, poate apărea un curent lent, dar constant, care:

racește inutil centrala termică și reduce randamentul acesteia la următorul pornire,
în timpul iernii, când centrala termică este oprită, poate duce la încălzirea necontrolată a unei părți din sistem, dacă în circuit este conectat și un alt sursă de căldură (de exemplu o centrală electrică sau o pompă de căldură),
în combinație cu un sistem de circulație necorespunzător reglat, poate duce la răcirea neuniformă a radiatoarelor.

Clapeta de sens este de obicei integrată direct în corpul unității, iar în cazul unor tipuri mai vechi sau mai simple, se recomandă montarea unei clapete de sens externe pe țeava de ieșire, după pompă – aceasta este valabilă în special în sistemele cu mai multe surse de căldură conectate în paralel.

Conectarea electrică și poziționarea pompei

Pompa integrată în unitatea termoregulatoare este de obicei de tip umed, cu rotorul răcit de mediul de lucru. La conectare, trebuie respectate următoarele reguli:

Alimentare 230 V, 50 Hz – de obicei printr-un siguranță sau o siguranță separată în tabloul de distribuție al centralei termice, recomandăm un circuit separat de prizele de curent, astfel încât o avarie să nu afecteze întreaga incintă a centralei termice.
Conectați pompa direct la bornele indicate de producător, iar în cazul variantelor reglate electronic, respectați și cablurile de semnal/contor, dacă sunt parte a reglării centralei termice.
Recomandăm montarea unui disjunctibil (priză, conector) în apropierea pompei, astfel încât tehnicul de service să nu fie nevoit să deconecteze întregul tablou de distribuție la înlocuirea pompei.
Capacul pompei (partea electronică) trebuie să fie poziționat astfel încât, în caz de scurgere de apă din conexiunile din apropiere, să nu se producă scurgerea în bornieră – ideal este să se orienteze intrarea cablurilor în jos sau lateral, niciodată în sus.

Poziția de montaj – ce este adesea subestimată

Din practică știm că cea mai frecventă greșeală la montaj nu este în electricitate, ci în orientarea mecanică a întregii unități. Mulți instalați montează unitatea „cum se potrivește”, pentru a o încadra în spațiul îngust lângă centrală, fără a respecta orientarea recomandată de producător. Consecințele:

În cazul montării verticale cu arborele pompei în sus, există riscul de aerisire și „funcționare uscată” a lagărelor, ceea ce duce la uzură prematură și zgomot.
În cazul inversării direcției de curgere (confuzia între intrare/ieșire), capsula termostatică nu va măsura corect temperatura apei din centrală, ceea ce face ca întreaga funcție de protecție împotriva coroziunii la temperaturi joase să fie inutilă.
În cazul montării prea joase, aproape de podea, se complică întreținerea viitoare (înlocuirea garniturilor, verificarea, aerisirea).

Cele mai frecvente greșeli la montaj din practică

În timpul intervențiilor de service și verificărilor de instalații, ne întâlnim frecvent cu aceleași deficiențe. Am însumat cele mai frecvente:

Eroare	Consecință	Remediere
Inversarea direcției de curgere (intrare/ieșire)	Ventilul nu reglează, centrala termică se corodează	Reorientați unitatea conform săgeților de pe corp
Lipsa sau nefuncționarea supapei de aerisire	Pompa face zgomot, scade debitul de circulație	Instalați o supapă de aerisire automată pe cel mai înalt punct al unității
Alegerea greșită a temperaturii de deschidere (de exemplu 55 °C, în timp ce centrala termică cere 61 °C)	Coroziune accelerată a schimbătorului, formare de mucegai	Verificați recomandarea producătorului și înlocuiți unitatea cu una la temperatura corectă
Dimensiunea DN 25 insuficientă la o centrală termică mare	Pierderi mari de presiune, debit insuficient, zgomot	Treceți la DN 32 sau reevaluați schema hidraulică
Lipsa clapetei de sens în combinație cu o altă sursă de căldură	Circulație gravitațională necontrolată, suprăîncălzire	Instalați o clapetă de sens exterioară în ramura sistemului
Conexiuni filetate necorect strânse	Scurgere, coroziune progresivă a structurilor învecinate	Verificați și strângeți după încălzirea sistemului

Conectarea la alte armturi de siguranță și reglare

Unitatea termostatică nu funcționează niciodată singură – face parte din lanțul complet de siguranță și reglare din centrală. În practică, recomandăm la fiecare montaj să se verifice simultan:

starea și funcționarea ventililor de aerisire din sistem (mai multe informații în articolul cum alegeți ventil de aerisire pentru sistemul de încălzire și ventil de aerisire automat vs. manual – diferențe și utilizare),
reglarea supapei de siguranță a centralei și recalcularea acesteia în funcție de puterea sursă,
starea vasului de expansiune și presiunea inițială,
funcționarea armăturilor de închidere pentru a facilita service-ul viitor fără a fi nevoie de golirea întregului sistem.

În reconstrucțiile centralelor termice vechi, întâlnim adesea situația în care instalația inițială nu avea nicio unitate termostatică, iar centrala termică era conectată direct la sistem. Instalarea suplimentară a unei unități în astfel de cazuri prelungește semnificativ durata de viață a centralei, dar trebuie luată în considerare și cerința spațială – în multe astfel de centrale vechi există foarte puțin spațiu în jurul centralei și trebuie măsurat cu atenție spațiul real disponibil pentru montarea corpului cu pompa.

Exemplu din practică – centrală termică în condensare 25 kW

Scenariu obișnuit: centrală termică în condensare pe lemn cu putere nominală de 25 kW, sistem cu radiatoare și cădere de temperatură 80/60 °C, volumul sistemului de aproximativ 150 litri. Producătorul centralei prevede temperatura minimă a returului de 65 °C pentru o ardere corectă și pentru a preveni formarea deșeurilor. În acest caz, este mai potrivită alegerea unei unități cu temperatură de deschidere de 61 °C (cea mai apropiată valoare disponibilă în sus) decât 55 °C, deoarece la 55 °C, ventilul ar începe să ducă apă mai rece în centrală înainte de a fi optimă pentru acest tip de ardere. Dimensiunea DN 25 este suficientă la această putere și la lungimea obișnuită a rețelelor de distribuție (până la cca 15 m).

Exemplu din practică – centrală termică mai mare cu vas de acumulare

La o centrală termică cu putere de aproximativ 35-40 kW conectată la un vas de acumulare de 1000-2000 litri, accentul pe atingerea rapidă a temperaturii de funcționare în centrală este și mai pronunțat, deoarece apa rece din volumul mare al vasului ar răci prea mult corpul centralei timp îndelungat. În astfel de cazuri se alege adesea o temperatură de deschidere mai mare (72 °C sau 80 °C) împreună cu DN 32, pentru a asigura un debit suficient prin schimbător fără a limita inutil pompa.

Întreținerea după montaj

Montarea unei unități termostatice nu este o operațiune unică fără alte griji. Se recomandă o verificare periodică:

o dată pe sezon, verificați etanșitatea tuturor conexiunilor și urmele de scurgere,
la începutul sezonului, testați funcționarea pompei (funcționare, zgomot, vibrații),
verificați funcționarea ventilului de aerisire automat – dacă scurge sau nu funcționează, vă recomandăm să citiți articolul de ce ventilul de aerisire scurge sau nu funcționează,
în cazul în care observați urme de coroziune pe corpul ventilului sau al pompei, considerați înlocuirea, deoarece este un semn al unei probleme persistente cu circulația la temperaturi joase,
pentru o listă generală a operațiunilor de verificare, consultați articolul întreținere și verificare a armăturilor de reglare și siguranță în încălzire.

Grafic – influența temperaturii returului asupra riscului de coroziune

Graficul ilustrează principiul general – riscul de condensare și coroziune la temperaturi joase scade odată cu creșterea temperaturii returului și, de la o anumită limită (de obicei între 55-65 °C, în funcție de tipul combustibilului și al centralei), devine practic neglijabil. Limita exactă variază în funcție de producător și este specificată în documentația tehnică a centralei.

Detaliu asupra capului termostatic al ventilului

Pentru a înțelege de ce sensul de montaj este atât de critic, este util să vedem și ce se întâmplă în interiorul capului termostatic al ventilului. La bază se află o capsulă de ceară (element termic), care, la încălzire, mărește volumul său și acționează asupra pistonului sau conului ventilului. La temperaturi joase, resortul este mai puternic decât presiunea ceară, iar pistonul ține ramura sistemului închisă. La creșterea temperaturii, ceara se extinde, depășește forța resortului și mută pistonul, deschizând treptat debitul în sistem și, în același timp, încetinind ramura de by-pass.

Din această schemă este clar de ce inversarea intrării și ieșirii ventilului anulează complet funcția acestuia – capsula de ceară este mecanic legată de o anumită parte a corpului și măsoară temperatura fluidului care trece exact prin ea. Dacă corpul este inversat, capsula acționează tot asupra pistonului, dar în funcție de temperatura unei ramuri complet diferite (de exemplu, a circuitului sistem deja încălzit), decât pentru care a fost proiectat ventilul, astfel că centrala rămâne expusă la retur rece mai mult decât ar fi dorit.

Acest mecanism este, de asemenea, motivul pentru care, în cazul înlocuirii capsulei (acolo unde construcția permite), nu este suficient doar să alegi o capsulă cu altă temperatură – trebuie verificat întotdeauna că este compatibilă cu tipul de piston și cu cursa acestuia, altfel caracteristica de deschidere (viteza creșterii debitului în funcție de temperatură) poate să nu corespundă cu proiectarea inițială a ventilului și reglarea va fi „neregulată” sau incompletă.

Întrebări frecvente despre montarea unității termostatice

Pot monta unitatea termostatică pe ieșirea centralei în loc de retur?

Nu, execuția standard este proiectată pentru montare în returul centralei, deoarece capsula termostatică trebuie să măsoare temperatura apei de retur și, în funcție de aceasta, să decidă raportul dintre debitul de by-pass și cel de sistem. Montarea pe ieșire nu ar avea sens din punct de vedere al principiului de funcționare al ventilului.

Este necesară o pompă de circulație separată în sistem, dacă centrala termică are deja o pompă integrată?

Depinde de conexiunea hidraulică a întregii instalații. Într-un sistem simplu cu o singură centrală și un singur circuit de radiatoare, pompa integrată în unitate poate asigura întreaga circulație. În sistemele mai complexe, cu mai multe circuite, valve de amestec sau încălzire în pardoseală, se adaugă de obicei o pompă de circulație separată pentru partea de sistem, în timp ce pompa din unitate asigură doar circuitul centrală termică.

Ce se întâmplă dacă, după montaj, pompa funcționează cu zgomot și vibrații?

Cauza cea mai frecventă este aerul în pompă sau o orientare incorectă (verticală) a arborelui. Verificați dacă este instalat și funcționează corect un ventil de aer automat, de exemplu Ventil de aer automat 1/2", și verificați orientarea unității conform instrucțiunilor de montaj.

Se poate modifica temperatura de deschidere a unității termoreglabile?

La majoritatea unităților termoreglabile obișnuite, temperatura de deschidere este fixă, fiind determinată de capsula de ceară și nu poate fi modificată prin reglare – în cazul în care cerințele se schimbă, este necesară înlocuirea completă a capsulei (dacă construcția o permite) sau chiar a întregii unități cu o variantă cu altă temperatură reglată, de exemplu între 55 °C și 61 °C.

Este obligatorie instalarea unei unități termoreglabile la fiecare centrală pe combustibil solid?

În mare parte a cazurilor, producătorul centrală termică o impune direct în instrucțiunile de montaj și este o condiție a garanției. Excepție pot face cazanele condensație pe combustibil solid cu protecție integrată împotriva coroziunii la temperatură scăzută, unde este necesară o procedură exactă în conformitate cu documentația producătorului.

Cum de des frecvența cu care se verifică funcționarea ventilului de retur din unitate?

Se recomandă o verificare vizuală și funcțională o dată pe an, ideal înainte de începerea sezonului de încălzire, împreună cu verificarea celorlalte armături din instalația termică (a se vedea și întrebările frecvente despre robinete de reglare și siguranță).

Concluzie

Instalarea unei unități termoreglabile cu pompă și ventil de retur pare, la prima vedere, o operație simplă – un singur corp, două-trei conexiuni filetate, un singur cablu electric. În practică, este exact tipul de componentă la care o mică neglijență (sens invers, variantă incorectă de temperatură, dimensiune insuficientă, lipsa de aerisire) poate duce, în decurs de câțiva ani, la blocajul complet al scopului – protecția centrală termică împotriva coroziunii la temperatură scăzută. Se recomandă respectarea exactă a instrucțiunilor de montaj ale producătorului, respectarea temperaturii recomandate în funcție de tipul centrală termică și alegerea dimensiunii cu o rezeră pentru puterea reală și lungimea rețelelor. Dacă nu sunteți siguri asupra alegerii corecte între varianta de 55 °C și 61 °C sau între DN 25 și DN 32, cel mai simplu este să vă bazați alegerea pe documentația tehnică a centrală termică – aceasta este cel mai de încredere ghid în această privință.

Aveți întrebări legate de această temă?

Vă este greu să alegeți sau rezolvați o situație concretă în casă? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim sfaturi.