Montajul unui ventil de aer automat - pași și poziționare în sistem
Introducere – de ce montarea corectă a ventilului de aer este la fel de importantă ca și alegerea lui
Valvula de aer automată pare, la prima vedere, o armătură neînsemnată – un mic robinet de bronz cu un plutitor în interior, care costă adesea doar câțiva euro. În practică, totuși, aceasta decide dacă sistemul de încălzire funcționează fără zgomote, eficient și fără defecțiuni, sau dacă aerul se acumulează constant în el, centrala termică face zgomote, pompa de circulație cavitează și radiatoarele nu se încălzesc. Din zeci de realizări, intervenții de service și reclamații cu care tehnicienii se confruntă în practică, reiese un lucru: majoritatea problemelor cu ventilația nu sunt cauzate de un ventil defect, ci de poziționarea greșită sau montarea neglijentă a acestuia. În acest articol vom analiza detaliat unde aparține fizic ventilul, cum se montează corect pas cu pas, ce greșeli se repetă cel mai frecvent în teren și cum să le evitați.
Dacă doriți să rezolvați și alegerea tipului potrivit de ventil, vă recomandăm să legați acest articol de subiectul Alegeți ventilul de aer pentru sistemul de încălzire și Ventil de aer automat versus manual – diferențe și utilizare, unde se analizează alegerea între tipul automat și cel manual. Aici ne vom concentra exclusiv pe montare și poziționare în sistemul real.
Cum funcționează ventilul de aer automat – succint, dar important pentru montare
Pentru a înțelege de ce poziționarea este atât de critică, este necesar să înțelegem principiul de funcționare. În interiorul corpului ventilului se află un plutitor (o bilă de plastic sau bronz), care plutește pe suprafața apei. Când se acumulează aer în partea superioară a corpului ventilului, nivelul apei scade, plutitorul coboară odată cu el și deschide mecanic un obturator, prin care aerul iese în atmosferă. Când corpul se umple din nou cu apă, plutitorul urcă și obturatorul se închide, împiedicând scurgerea apei.
Din acest principiu decurg două condiții esențiale pentru funcționare:
- Valvula trebuie montată exact în poziție verticală (vertical, gâtul în sus) – altfel plutitorul nu poate coborî și urca corect și mecanismul nu funcționează.
- Valvula trebuie plasată într-un loc unde aerul se acumulează fizic în sistem – adică în cele mai înalte puncte ale instalației, deoarece aerul este mai ușor decât apa și urcă mereu.
Aceste două condiții – orientare și poziționare – sunt esențiale pentru întregul articol. Să le analizăm mai detaliat.
Schimbă principiul de funcționare al ventilului cu plutitor
Unde exact aparține ventilul de aer automat în sistem
În practică, se repetă același scenariu: investitorul sau chiar un montor mai puțin experimentat montează ventilul de aer „pe undeva la țeavă, unde se potrivește", de exemplu lângă centrală termică în încăperea tehnică, pentru că este pur și simplu ușor de accesat. Rezultatul este că ventilul pare să arate corect, dar niciodată nu începe să funcționeze, deoarece aerul nu ajunge în el – aerul urcă, nu se deplasează lateral sau în jos.
Punctele corecte de montare ale ventilului de aer automat într-un sistem de încălzire tipic sunt:
- Cel mai înalt punct al întregului sistem de încălzire – dacă clădirea are distribuții de țevi pe mai multe niveluri, aceasta este de obicei țeava de pe cel mai înalt nivel sau de pe subsol.
- Partea superioară a colectorilor/distribuitorilor – la încălzirea în pardoseală, ventilul se montează pe marginea superioară a distribuitorului, unde se acumulează aerul din contururi.
- Cel mai înalt punct al centralei termice sau pe capul centralei – majoritatea centralelor moderne au deja un ventil de aer integrat de producător, dar la centralele vechi sau la corpuri externe se adaugă separat.
- Partea superioară a rezervorului de acumulare sau a vasului de expansiune – la sistemele cu vas de acumulare, aerul se acumulează chiar acolo.
- Gâturile pompelor de circulație – multe pompe au un mic ventil de aer în cap, ceea ce este important de verificat la pornirea sistemului.
- Vârfurile țevilor verticale și „bulele de aer” locale – locurile unde țeava schimbă direcția de la orizontală la verticală și formează vârfuri locale (de exemplu, trecerea peste un prag de ușă, un tavan fals și așa mai departe).
Schimbă poziționarea ventilurilor de aer într-un sistem tipic
Procedura de montare a ventilului de aer automat pas cu pas
Următoarea procedură se bazează pe practica obișnuită în montarea unui sistem nou, precum și în montarea suplimentară într-un sistem existent.
1. Alegerea locului și pregătirea
În primul rând, se identifică cel mai înalt punct al sistemului sau un „bule de aer” local. La o clădire nouă, această soluție este deja rezolvată în proiect – punctele de ventilație sunt reprezentate în schemă. La reparații sau montare suplimentară este necesar să se parcurgă detaliat sistemul, ideal cu planul de distribuție, deoarece „cel mai înalt punct” vizual în interior nu este întotdeauna cel mai înalt punct al țevii (de exemplu, dacă țeava trece într-un plafon fals și urcă altundeva decât s-ar aștepta).
2. Alegerea unei ramificații sau armături potrivite
Pe țeavă se montează o ramificație cu filet interior sau exterior (cel mai adesea o T sau un accesoriu de forat), la care se șurubește apoi ventilul. La distribuitorii de încălzire în pardoseală se folosește direct gâtul pregătit pe marginea superioară a distribuitorului – aceasta este de obicei echipament standard.
3. Montarea ventilului în poziție verticală
Această etapă este cel mai adesea subestimată. Robinetul se montează astfel încât axa sa verticală să fie direcționată exact în sus (o deviație maxim de câțiva grade este tolerabilă, dar un robinet așezat pe o parte sau înclinat nu va funcționa fiabil, deoarece plutitorul nu se va mișca corect). Se recomandă utilizarea unui nivel de măsură în cazurile de montaj de control, unde este critic de important (de exemplu, în încăperi tehnice cu mai multe distribuții).
4. Utilizarea materialului de etanșare
Pe filet se aplică bandă de teflon sau funingur cu pasta de etanșare. Filetele de 1/2" din bronz sunt standardizate, dar la strângere nu trebuie depășit momentul de strângere corespunzător – bronzul este un material mai moale decât oțelul și, în caz de suprasolicitare, există riscul de a se crăpa corpul robinetului sau al ramificației.
5. Montarea capacului și a accesoriilor
Majoritatea robinetelor automate se furnizează cu un capac de protecție din plastic, care acoperă gura de ieșire. Acest capac trebuie montat – împiedică proiectarea apei în timpul evacuării aerului și, în același timp, împiedică pătrunderea impurităților în mecanism de afară.
6. Umplerea inițială a sistemului și verificarea funcționalității
După montaj, sistemul se umple cu apă, lăsând temporar robinetul deschis (la unele tipuri este necesar să se deschidă manual obturarea cu un șurub de pe partea de sus), astfel încât aerul din țevi să poată ieși liber. În primele zile de funcționare este normal ca robinetul să reacționeze automat de câteva ori și să elimine aerul rămas, care se „scutură treptat" din întreaga instalație.
Etapele montajului – schema pașilor
Dimensiunea recomandată și alegerea unui robinet specific
Pentru casele de tip familial și sistemele mai mici de apartamente este standardul filetul de 1/2", care corespunde majorității aplicațiilor pe contoarele de radiator și pe distribuitoarele de încălzire în pardoseală. În gama noastră găsiți Ventil de evacuare automată – 1/2", care este o soluție tipică pentru montare la cel mai înalt punct al sistemului sau la colector. Dacă este o cerință de finisare mai estetică – de exemplu, în cazul unei montări vizibile în spațiul de locuit, la colector în baie sau într-o încăpere tehnică curată din punct de vedere estetic – este disponibil și Ventil de evacuare automată – 1/2"; nichel, care are o finisare care corespunde aspectului robinetelor nichelate și se potrivește, de exemplu, cu colectoarele nichelate sau cu radiatoarele de design.
La alegerea între tipul automat și cel manual – adică, de exemplu, Ventil de evacuare manuală – 1/2" – trebuie să țineți cont de accesibilitatea locului de montaj și de frecvența intervențiilor necesare. Ventilul automat este potrivit acolo unde este nevoie de o evacuare continuă și fără supraveghere (de exemplu, în locuri inaccesibile, pe pereți, în șahe), în timp ce ventilul manual se folosește în mod obișnuit direct pe radiatoare, unde utilizatorul îl evacuează manual la punerea în funcțiune sau în timpul intervențiilor de întreținere. Compararea detaliată o găsiți în articolul separat Automat vs. manual – diferențe și utilizare.
Montarea în contextul unității de reglare termică și al centralei pe combustibil solid
În sistemele cu centrală pe combustibil solid (lemn, cărbune, peleți în combinație cu o acumulator) se rezolvă adesea și alte armături de reglare – în special unitatea de reglare termică, care protejează centrala împotriva coroziunii la temperaturi joase, asigurând o creștere rapidă a temperaturii apei de retur la o valoare sigură. În astfel de configurații, aerul se acumulează nu doar în țevile de urcare, ci și în partea superioară a armăturii în sine și în apropierea pompei de circulație, care face parte din unitatea de reglare termică.
În gama noastră găsiți Unitate de reglare termică cu pompă și ventil de retur – DN 25; 55 °C și Unitate de reglare termică cu pompă și ventil de retur – DN 25; 61 °C. La montarea acestora este recomandat să se plaseze ventilul de evacuare la cel mai apropiat punct mai înalt după această unitate, în direcția de curgere, astfel încât aerul eliberat la prima umplere sau la completarea sistemului să nu se acumuleze în pompa de circulație, unde poate provoca funcționarea în sec și deteriorarea lagărelor. Alegerea temperaturii potrivite de deschidere a unității de reglare termică (55 °C, 61 °C, 72 °C sau 80 °C) este o temă separată, abordată în articolul Care temperatură a unității de reglare termică este potrivită pentru centrala pe combustibil solid, iar alegerea dimensiunii corecte este descrisă în articolul DN 25 vs DN 32 – cum alegeți dimensiunea corectă a unității de reglare termică. Procedura de montaj a acestei armături o găsiți în articolul Montarea unității de reglare termică cu pompă și ventil de retur.
Erori frecvente la montaj în practică
În timpul intervențiilor de întreținere și reclamațiilor se repetă în mod constant aceleași greșeli. Iată o listă a celor mai frecvente, ordonate după frecvența apariției în teren:
| Eroare | Consecință | Corectare |
|---|---|---|
| Montaj în poziție înclinată sau orizontală | Plutitorul nu funcționează corect, aerul nu este evacuat | Replasarea ventilului într-o ramificație verticală |
| Plasarea într-un punct mai jos din sistem | Aerul nu ajunge deloc acolo, ventilul este „inutil" | Replasarea la cel mai înalt punct real |
| Lipsa capacului de protecție | Proiectarea apei, pătrunderea impurităților, coroziunea mecanismului | Completarea cu capacul original al producătorului |
| Filet suprasolicitat la montaj | Fisuri în corp, scurgere | Respectarea momentului de strângere corespunzător, utilizarea cheilor potrivite |
| Lipsa unui robinet de închidere sub ventil | Imposibilitatea înlocuirii ventilului fără golirea întregului sistem | Montarea unui robinet sferic între țeavă și ventil |
| Depunerea de impurități în mecanism din sistemul nou | Leakage permanent sau lipsa evacuării aerului | Curățarea sistemului, eventual înlocuirea ventilului |
Dacă vă părește că ventilul nu funcționează – fie că scurge permanent, fie că nu reacționează deloc – vă recomandăm articolul separat De ce ventilul de evacuare scurge sau nu funcționează, unde această problemă este analizată în detaliu, inclusiv diagnosticarea cauzelor specifice.
De ce este important să montați un robinet de închidere sub ventil
O recomandare foarte practică, dar adesea neglijată din teren: sub orice ventil de evacuare automată merită montat un mic robinet sferic de închidere. Motivul este simplu – mecanismul ventilului are o durată de viață limitată (în mod obișnuit câțiva ani, în funcție de calitatea apei și de condițiile de funcționare) și, fără un element de închidere, înlocuirea lui ar însemna golirea întregului sistem, ceea ce este o complicație inutilă și consumatoare de timp, în special în cazul volumelor mari de apă (de exemplu, sisteme cu acumulator de 1000 de litri sau mai mult). Cu un robinet de închidere, înlocuirea durează doar câteva minute, fără a afecta restul sistemului.
Schéma montării corecte cu robinet de închidere
Montaj în diferite tipuri de sisteme – scenarii practice
Scenariu 1 – sistem clasic cu radiatoare și pompă de circulație
Într-un imobil tipic cu încălzire pe radiatoare, ventilul de degazare automată se montează în cel mai înalt punct al coloanei principale, de obicei în apropierea centralei termice sau pe cel mai înalt circuit de radiatoare de pe etaj. Dacă sistemul este completat și cu o degazare separată la centrală, este recomandat să se rezolve problema în mod combinat cu degazarea integrată în corpul centralei – nu este nevoie să se dubleze, dacă proiectul nu o cere.
Scenariu 2 – încălzire în pardoseală cu distribuitor-colector
În cazul încălzirii în pardoseală, cel mai frecvent loc este marginea superioară a distribuitorului (mai ales ramura de retur), unde se acumulează aerul rămas din diferitele cercuri după umplerea sistemului. Aici este important, la prima umplere, să se degazeze treptat fiecare circuit în parte folosind reglajele de pe distribuitor și, în paralel, să se aibă un ventil automat funcțional pe colector pentru menținerea pe termen lung a sistemului fără aer.
Scenariu 3 – sistem cu vas de acumulare și centrală pe combustibil solid
Aici sunt în mod tipic mai multe puncte de degazare – pe vasul de acumulare însuși (partea superioară), pe centrală și eventual în apropierea unității de reglare termică. În aceste sisteme mai mari, cu volume de apă de sute până la mii de litri, este obișnuit ca, la prima umplere, degazarea completă a sistemului să dureze mai mulți zile de funcționare normală, în timpul căreia ventilul automat „lucrează" repetat și elimină treptat aerul care se eliberează treptat din apă la încălzire.
Scenariu 4 – sistem solar și sisteme cu amestec nemernitor
În cazul circuitelor solare cu lichid termic (amestec de glicol), degazarea se rezolvă altfel – aici ventilul de degazare se închide manual cu un robinet cu sferă în timpul funcționării normale, pentru a preveni pierderea treptată și diluarea amestecului nemernitor cu abur la temperaturi ridicate în lunile de vară, când colectorul poate atinge temperaturi extreme peste 100 °C. În aceste sisteme, degazarea se face intenționat doar la umplere și la intervențiile de service.
Prevenirea problemelor și fiabilitatea pe termen lung
O montare corectă este doar primul pas – funcționarea pe termen lung depinde și de calitatea apei din sistem, de verificarea periodică și de starea armăturilor suplimentare. Apa de calitate slabă sau dură provoacă depuneri în mecanism, care pot duce la blocarea plutitorului în poziția superioară (ventilul nu mai degazează) sau, dimpotrivă, în poziția inferioară (ventilul curge permanent). O verificare vizuală periodică, cel puțin o dată pe an în timpul pregătirii sezonului de încălzire, este standardul recomandat. Un ghid detaliat privind întreținerea îl găsiți în articolul Intreținerea și verificarea armăturilor reglatoare și de siguranță în încălzire.
Este de menționat și faptul că calitatea apei introduse în sistem influențează direct durata de viață nu doar a ventilului de degazare, ci și a altor armături – pompe de circulație, unități de reglare termică și chiar a centralei termice. Se recomandă să se umple sistemul cu apă tratată (îndulcită sau demineralizată), dacă este posibil, ceea ce prelungește semnificativ funcționarea fără probleme a tuturor componentelor.
Compararea frecvenței verificărilor în funcție de tipul de sistem
Întrebări frecvente privind montarea ventilului de degazare automată
Trebuie să fie montat ventilul de degazare automată exact vertical?
Da, aceasta este condiția obligatorie pentru funcționarea corectă. Mecanismul cu plutitor din interior trebuie să se miște vertical în funcție de nivelul apei. Dacă ventilul este montat înclinat sau orizontal, plutitorul nu reacționează corect și ventilul nu va degaza sau poate curge necontrolat.
Este necesar să se monteze un robinet de închidere sub ventil?
Nu este o normă strictă, dar în practică se recomandă foarte tare. Fără un robinet de închidere, nu este posibil să se înlocuiască ventilul fără golirea întregului sistem, ceea ce, în cazul volumelor mari de apă (de exemplu, la vase de acumulare), reprezintă o complicație inutilă și o pierdere de timp într-o simplă schimbare de service.
Câți ventiluri de degazare are nevoie un imobil tipic?
Depinde de dispunerea rețelelor. Într-un sistem simplu de radiatoare, adesea este suficient un singur ventil automat în cel mai înalt punct plus degazări manuale pe radiatoarele individuale. Într-un sistem combinat cu încălzire în pardoseală, centrală pe combustibil solid și vas de acumulare, pot fi necesare 2 până la 4 ventiluri automate în diferite puncte ale sistemului.
Poate fi montat ventilul automat direct pe centrală?
Majoritatea centralelor moderne au deja un ventil de degazare integrat. La tipurile vechi de centrale sau la sisteme externe (de exemplu, centrală pe combustibil solid cu vas de acumulare separat), ventilul separat se montează în cel mai înalt punct al corpului centralei sau chiar după centrală pe conducta de ieșire.
De ce ventilul nou picură apă imediat după montare?
Aceasta este un fenomen complet normal la prima umplere a sistemului – ventilul elimină aerul care este prezent în cantități mari în sistem și, odată cu acesta, poate scăpa și o cantitate mică de apă, până când sistemul se degazează complet. Dacă picurarea persistă mai mult decât perioada obișnuită de funcționare (câteva zile), se recomandă să se verifice etanșitatea mecanismului, conform ghidului din articolul De ce ventilul de degazare curge sau nu funcționează.
Există diferențe între montare într-o clădire nouă și într-un sistem existent?
În principiu nu, procedura de montare este aceeași. Diferența este în realizarea practică – într-un sistem existent este necesar să se golească parțial sistemul înainte de montare sau să se folosească un T cu închidere, pentru a preveni pierderi mari de apă în timpul lucrărilor. Într-o clădire nouă, ramificațiile pentru degazare se rezolvă deja în faza de proiectare a rețelelor.
Concluzie
Montarea ventilului de degazare automată este o operație simplă, care totuși necesită respectarea a două reguli de bază – orientarea verticală și poziționarea într-adevăr în cel mai înalt punct al sistemului sau într-un vacuum local de aer. Ignorarea acestor reguli este cea mai frecventă cauză pentru care sistemul de încălzire rămâne „cu aer", zgomotos și ineficient chiar și după montarea unei armături de calitate. Se recomandă să se combine ventilul automat cu un robinet de închidere pentru o înlocuire ușoară în viitor, să se aibă grijă de calitatea garniturii filetelor și, în cazul sistemelor cu centrală pe combustibil solid și vas de acumulare, să se evalueze și montarea simultană a unei unități de reglare termică, care protejează centrala împotriva coroziunii la temperaturi joase. Întreaga gamă de armături reglatoare și de siguranță, inclusiv ventiluri automate și manuale de degazare, le găsiți în categoria armături reglatoare și de siguranță, unde este posibil să comparați diferitele tipuri și finisaje în funcție de cerințele specifice ale sistemului dumneavoastră.
Aveți întrebări legate de această temă?
Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodăria dvs.? Trimiteți-ne un mesaj – vă oferim cu plăcere consultanță.