Cum alegi ventilul de aerisire pentru sistemul de încălzire
De ce este ventilul de aer un element critic al sistemului de încălzire
Aerul din sistemul de încălzire este una dintre cele mai frecvente cauze pentru care radiatoarele nu încălzesc uniform, pompa de circulație face zgomot și centrala termică raportează erori de presiune. Deși este un fenomen complet obișnuit din punct de vedere fizic, mulți instalați și clienți finali subestimează alegerea și amplasarea elementelor de aerisire. Rezultatul este un sistem realizat cu calitate din punct de vedere al țevilor și corpurilor, dar care suferă de bășici de aer, coroziune și uzură inutilă a pompei.
Aerul ajunge în sistem în mai multe moduri - la umplerea și completarea cu apă, prin microbule dizolvate în apă, care se eliberează la încălzire (solubilitatea gazelor în lichide scade odată cu creșterea temperaturii), prin difuziune prin țevi din plastic fără barieră la oxigen, la completarea sistemului sau prin fântâni la partea de aspirație a pompei de circulație. Aerul se acumulează apoi în cele mai înalte puncte ale sistemului, în radiatoare, în distribuitoarele încălzirii în pardoseală sau în capetele verticalelor. Din acest motiv, orice sistem de încălzire funcțional are nevoie de o strategie bine gândită de aerisire - nu doar un singur ventil "pe undeva sus", ci un ansamblu logic de elemente manuale și automate.
În acest articol vom analiza ce tipuri de ventile de aer există, cum funcționează din punct de vedere tehnic, unde se montează, la ce să se acorde atenție la alegerea dimensiunii și materialului, și cum să se prevină cele mai frecvente probleme de exploatare - de la picurarea constantă până la nefuncționarea completă a ventilului după ani de funcționare.
Principiul fizic - de ce se acumulează aerul tocmai sus
Aerul are o densitate mai mică decât apa, așa că într-un coloană lichidă este natural expulzat în sus. În practică, aceasta înseamnă că cele mai critice locuri pentru aerisire sunt:
- radiatoarele aflate cel mai sus în clădire (etajele superioare, camerele de la mansardă)
- partea superioară a verticalelor
- porțiuni "înalt" locale pe traseul țevilor, unde distribuția trece prin tavan sau ocolește un obstacol în sus și apoi coboară din nou
- cel mai înalt punct al centralei termice sau al sursă de căldură, dacă nu are un ventil de aer integrat
- distribuitoarele încălzirii în pardoseală, care sunt de obicei montate în cutii aflate mai sus decât propriile cercuri din podea
Dacă o bule de aer se blochează într-un astfel de loc, creează un efect local de "îngrețoșare" - apa nu poate curge liber prin ea, fluxul de apă prin cercul respectiv scade sau se oprește complet. Acest lucru se manifestă prin radiatoare reci sus și calde jos, bubuit în corp, sau funcționarea zgomotoasă a pompei, care "îl luptă" pe bășicul de aer în rotorul său.
Schimbă tipică a amplasării bășicilor de aer în sistem
Tipuri de ventile de aer și principiul funcționării lor
Valva de aer manuală
Este cel mai simplu și ieftin tip - un robinet mecanic cu tijă pentru șurubelniță sau cu comandă cu aripioare, care se deschide și închide manual. Valva de aer manuală 1/2" se montează de obicei direct în radiator (în tija de pe partea superioară a corpului) sau în vârful verticalului. Avantajul este simplitatea, prețul scăzut și practic nulă fiabilitatea - nu are niciun mecanism mobil intern, în afară de însuși robinetul. Dezavantajul este că necesită intervenție umană - cineva trebuie să verifice periodic radiatoarele și să le aerisească manual, ceea ce este o problemă în practică, în special la sisteme mai mari sau pentru utilizatori mai puțin tehnici.
Valvele manuale se dovedează utile în special în spațiile de locuit la radiatoare individuale, unde utilizatorul însuși simte că corpul nu încălzește uniform și poate elimina aerul cu ajutorul unui șurubelniță sau a unei cheie. În practica profesională, tipul manual se combină și ca ventil suplimentar lângă cel automat - de exemplu la prima umplere a sistemului, când cantitatea de aer este prea mare pentru a fi gestionată de un ventil automat mic fără a se bloca.
Valva de aer automată
Tipul automat funcționează pe principiul unui mecanism cu plutitor. În interiorul corpului ventilului se află un plutitor, care plutește pe suprafața apei. Dacă spațiul este complet umplut cu apă, plutitorul este în poziția superioară și apasă pe un robinet cu arc, care ține ventilul închis. În momentul în care se acumulează aer în partea superioară a corpului, nivelul apei scade, plutitorul coboară împreună cu el și eliberează robinetul cu arc - aerul iese prin micul orificiu de ieșire în atmosferă. Când spațiul este din nou complet umplut cu apă, plutitorul urcă înapoi și ventilul se închide automat.
Valva de aer automată 1/2" (disponibil și în variantă nichelată pentru aplicații vizibile, de exemplu în camerele centralelor termice cu cerințe estetice sau la montaj pe distribuții vizibile) funcționează complet autonom, fără intervenție a operatorului. Se montează în cele mai înalte puncte ale sistemului - la centrală, în distribuitor, în vârful verticalului sau în capul de colectare al cercurilor de încălzire. Prin urmare, sistemul evacuează aerul în mod continuu, fără ca cineva să observe.
Compararea principiului valvei manuale și automate
O analiză detaliată a diferențelor, avantajelor și dezavantajelor ambelor tipuri, inclusiv recomandări privind utilizarea fiecărui tip, o găsiți în articolul separat Ventil de aer automat vs. manual - diferențe și utilizare.
Criterii de alegere a valvei de aer
Diametrul și filetul de conectare
Standardul obișnuit pentru instalații de uz casnic și comerciale mai mici este filetul 1/2" (DN 15), care acoperă majoritatea aplicațiilor radiatoarelor și a colectoarelor. La sisteme mai mari sau la centrale termice industriale întâlnim și dimensiuni mai mari, dar în acele cazuri este necesară aerisirea prin separatoare de aer sau separatoare de microbule, nu doar prin un simplu ventil cu plutitor.
Materialul corpului și al componentelor interne
Ventilele de aerisire de calitate au corpul din bronz, care este rezistent la coroziune chiar și în contact prelungit cu apa de încălzire. Plutitorii interni sunt de obicei din plastic sau din materiale inoxidabile, garniturile din cauciuc EPDM, care rezistă la temperaturile de lucru ale sistemelor de încălzire (de obicei până la 110-120 °C). La alegerea ventililor ieftini neetichetați din surse necunoscute există riscul ca componentele din plastic să nu fie suficient de rezistente la temperatură și să se usuce sau să se deformeze în timp, ceea ce duce la fuga de apă.
Presiunea maximă de lucru și temperatura
Ventilele automate de aerisire pentru încălzirea casnică sunt dimensionate pentru o presiune de lucru de aproximativ 6-10 bari și o temperatură de până la 110 °C, ceea ce acoperă cu rezerva sistemele standard de încălzire casnică, care funcționează de obicei la 1,5-2,5 bari și temperaturi de 45-80 °C. În aplicații specifice (sisteme solare, cercuri industriale cu temperaturi mai mari) este necesară verificarea dacă tipul ales corespunde parametrilor reali de lucru - de exemplu, ventilii de aerisire solare trebuie să reziste la temperaturi peste 150 °C și au o construcție specială cu garnitură de închidere împotriva scurgerii lichidului termic la fierbere.
Finisajul - prelucrarea suprafeței
Pentru instalații vizibile, de exemplu în camerele centralei termice cu cerințe estetice, băi cu radiatoare de design sau la montarea directă pe țevi vizibile, este util să alegeți o variantă cu finisaj nichelat în locul finisajului standard din bronz. Funcțional, ambele variante sunt identice, diferența fiind doar în estetică și rezistența suprafeței la amprentele degetelor și abraziune.
Unde se montează ventilele de aerisire în practică
Locul corect de montaj este la fel de important ca și alegerea tipului de ventil. În practica mea întâlnesc frecvent aceste poziții tipice:
- Pe fiecare radiator - fie un ventil manual în șurubul corpului (cea mai frecventă soluție în apartamente și case), fie la radiatoarele mai mari și în obiectivele cu cerințe de exploatare mai mari un ventil automat.
- În vârful fiecărei țevi verticale în clădirile cu mai multe etaje - aici se recomandă aproape întotdeauna tipul automat, deoarece țevile verticale sunt adesea inaccesibile fără scară sau sunt ascunse în șahe.
- Pe centrală - majoritatea centralelor termice moderne au un ventil automat de aerisire integrat la fabricație, dar la centralele vechi sau la montajul în cascadă al mai multor surse se recomandă adăugarea unui ventil separat pe cel mai înalt punct al instalației.
- Pe colectoarele încălzirii în pardoseală - ventilul automat de aerisire în capul colectorului este standard astăzi, deoarece cercurile de pardoseală sunt lungi, au un gradient scăzut și aerul se evacuează greu singur.
- Pe cele mai înalte puncte ale rețelelor orizontale - oriunde țeava „trece peste” o barieră în sus și creează un vârf local.
- La pompele de circulație - unele pompe au propriul sistem de aerisire, dar la modelele vechi este util să aveți un ventil automat chiar înainte de partea de aspirație a pompei, pentru a evita cavitația.
Schemă recomandată de poziționare a ventililor într-un sistem cu mai multe etaje
Aerisirea și legătura cu unitatea termostatică
La centralele pe combustibil solid, ventilele de aerisire se rezolvă adesea împreună cu o altă armătură importantă - unitatea termostatică cu pompă și ventil inversor. Această unitate asigură faptul că apa revine în centrală doar după atingerea temperaturii minime reglată (de obicei 55 °C, 61 °C sau mai sus), protejând astfel centrala împotriva coroziunii la temperaturi joase cauzate de condensul gazelor arse pe pereții reci ai schimbătorului de căldură.
Legătura dintre cele două teme este naturală - unitatea termostatică și ventilul de aerisire se montează de obicei în apropierea centralei, în cel mai înalt și mai expus punct al sistemului, unde se concentrează căldura și aerul posibil din circuit. În colecția noastră găsiți unitatea termostatică DN 25 cu temperatură de deschidere 55 °C și varianta DN 25 cu temperatură 61 °C - alegerea temperaturii exacte depinde de tipul centralei și combustibilului, despre care se discută în detaliu în articolul separat Ce temperatură a unității termostatice este potrivită pentru centrala pe combustibil solid. Întrebarea alegerii diametrului corect DN 25 versus DN 32 este abordată în articolul DN 25 vs DN 32 - cum alegeți diametrul corect al unității termostatice.
Montajul - principiile de bază
Pentru montarea unui ventil automat de aerisire se aplică câteva reguli verificate în practică:
- Ventilul se montează întotdeauna în poziție verticală, cu mecanismul plutitor în sus - altfel, plutitorul nu va funcționa corect și nu va reacționa la nivelul apei.
- Înainte de ventil se recomandă montarea unui robinet sferic de închidere, pentru a putea înlocui sau curăța ventilul fără a fi nevoie de golirea întregului sistem.
- Ventilul trebuie să fie plasat în cel mai înalt punct al secțiunii respective, altfel aerul nu va avea unde „să urce” și aerisirea va fi ineficientă.
- La montaj în spații locuibile este util să se țină cont de faptul că ventilul poate emite uneori un zgomot ușor - nu se recomandă montarea chiar deasupra rețelelor electrice, mobilierului sensibil sau a electronicii.
- Capacul ventilului (închiderea de protecție) se lasă liber, niciodată nu se strânge complet - trebuie să îndeplinească funcția unui simplu acoperiș împotriva murdăriei, nu a unui element etanș.
Procedura completă de montaj, inclusiv ordinea recomandată a pașilor, uneltele necesare și greșelile tipice le găsiți în articolul Montajul ventilului automat de aerisire - procedură și poziționare în sistem. La fel, la instalarea unității termostatice cu pompă este recomandat să studiați un ghid separat în articolul Montajul unității termostatice cu pompă și ventil inversor, deoarece această armătură are cerințe specifice privind direcția de curgere și orientarea pompei.
Procedura de montaj a ventilului automat de aerisire - pas cu pas
De ce ventilul de aerisire picură sau a încetat să funcționeze
Una dintre cele mai frecvente intervenții de service cu care mă confrunt în practică este reclamația privind „ventilul de aerisire care picură tot timpul” sau invers, „ventilul care nu face nimic și radiatorul este rece”. Ambele probleme au de obicei o explicație simplă:
Picurarea constantă – cel mai adesea cauzată de impurități sau incrustații de calcar depuse pe acul de etanșare, care împiedică închiderea completă a supapei. Același lucru se poate întâmpla și după o perioadă lungă de funcționare, când garnitura de cauciuc se uzită. Soluția este demontarea, curățarea sau înlocuirea ventilului – având în vedere prețul scăzut al ventilurilor automate, în practică este aproape întotdeauna mai eficient să înlocuiți pur și simplu piesa cu una nouă, decât să vă așteptați la o curățare complexă.
Valva nu evacuează deloc aerul – adesea cauzată de blocarea orificiului de ieșire cu impurități din apă (murdărie, fragmente de garnituri, incrustații), sau de blocarea mecanică a plonjorului, care „se lipsește” în poziția superioară și nu mai reacționează la scăderea nivelului. În sistemele cu un conținut ridicat de impurități (instalații vechi fără filtrare, după intervenții majore în rețea) este recomandat să se monteze și un filtru de impurități în sistem, nu doar să se bazeze pe ventilul de aerisire.
O analiză detaliată a cauzelor posibile, inclusiv pașii concreți de diagnosticare, găsiți în articolul De ce ventilul de aerisire picură sau nu funcționează.
Întreținerea regulată și verificarea
Deși ventilul de aerisire automat este proiectat să funcționeze fără intervenție, este recomandat să efectuați o verificare vizuală o dată pe an (ideal înainte de sezonul de încălzire) – verificați dacă nu există urme de scurgeri mari de apă în jurul ventilului, sau deschideți ușor capacul de protecție și verificați dacă mecanismul nu este blocat sau acoperit de incrustații. În cazul ventilurilor manuale de pe radiatoare, este recomandată o verificare simplă la începutul și la mijlocul sezonului de încălzire – este suficient câteva secunde cu un șurubelniț sau cheie la fiecare radiator.
În cadrul întreținerii mai ample a armăturilor de reglare și siguranță din sistem (ventile de siguranță, vase de expansiune, unități de reglare termică), este recomandat un abordare sistematică – o prezentare detaliată a intervalelor recomandate și a pașilor de lucru găsiți în articolul Întreținerea și verificarea armăturilor de reglare și siguranță în încălzire.
Prezentare a intervalelor recomandate de verificare
| Element | Interval recomandat de verificare | Ce trebuie verificat |
|---|---|---|
| Valva de aerisire automată | 1 dată pe an | Scurgere de apă, funcționarea plonjorului, incrustații |
| Valva de aerisire manuală pe radiator | 2 ori pe sezon | Prezența aerului, etanșitatea după închidere |
| Unitatea de reglare termică | 1 dată pe an | Funcționarea supapei de retur, funcționarea pompei |
| Presiunea totală în sistem | lunar | Scăderea presiunii care indică o scurgere sau o aerisire excesivă |
Scenarii practice din practica montajului
Scenariu 1 – o casă cu sistem de încălzire pe două niveluri. Situație tipică: proprietarul se plânge că radiatoarele de la etaj nu încălzesc bine, în timp ce la parter totul este în ordine. După o verificare, se constată că șurubelul de la etaj nu are niciun element de aerisire și aerul se acumulează treptat chiar în partea superioară a rețelei. Soluție – montarea unui ventil de aerisire automat pe vârful șurubelului, după care problema dispare de obicei imediat.
Scenariu 2 – centrală pe combustibil solid fără reglare termică. Foarte frecvent la instalații vechi, unde centrala a fost înlocuită, dar armătura veche a rămas nerezolvată. Rezultatul este o centrală care, după câteva sezoane, arată semne de coroziune și carbonizare pe schimbătorul de căldură, cauzate de temperatura de retur scăzută. Adăugarea unei unități de reglare termică (de exemplu, cu temperatură de deschidere de 61 °C la majoritatea centralelor pe lemn) împreună cu un ventil de aerisire automat bine plasat în cel mai înalt punct al instalației prelungește semnificativ durata de viață a sursă de căldură.
Scenariu 3 – încălzire în pardoseală cu „curente reci”. După instalarea unui nou distribuitor, unul dintre cercuri nu se încălzește uniform. Cauza este aproape întotdeauna aerul rămas în buclă după umplerea sistemului, care nu a fost evacuat complet datorită unei spălări insuficiente. Soluția constă în o spălare detaliată a fiecărui circuit prin robinetele de închidere ale distribuitorului și în adăugarea unui ventil de aerisire automat direct pe capul distribuitorului, nu doar în baza unui singur ventil central în cameră centrală termică.
Scenariu 4 – pompa care face zgomot după umplerea sistemului. După adăugarea unei cantități mari de apă (de exemplu, după reparația unei scurgeri), pompa începe să vibreze puternic și să „țiuie”. Acest lucru se întâmplă aproape întotdeauna din cauza aerului care a intrat în rotor. În acest caz, ajută o creștere temporară a debitului, o bătaie ușoară pe corpul pompei și, mai ales, un ventil de aerisire automat funcțional chiar înainte de partea de aspirație a pompei, care va capta aerul înainte de a ajunge în mecanismul de circulație.
Întrebări frecvente despre ventilele de aerisire
Trebuie să aibă fiecare radiator un ventil de aerisire propriu?
Da, în practică este recomandat ca fiecare radiator să aibă cel puțin un ventil de aerisire manual, deoarece chiar și într-un sistem bine proiectat, aerul se poate acumula local în fiecare radiator, independent de restul rețelei. În instalațiile mai moderne sau mai mari, tipul automat este tot mai preferat direct pe radiator, mai ales dacă radiatorul este greu de accesat.
Este mai scump în exploatare un ventil automat decât unul manual?
Nu, nu există diferență în exploatare, deoarece este vorba despre un element mecanic, nu electric. Diferența este doar în prețul de achiziție, care este ușor mai mare pentru tipul automat, dar această investiție se rambursează rapid prin economia de timp și confort, deoarece nu mai trebuie să vă ocupați de el.
Poate un ventil automat să cauzeze o scurgere de apă într-un loc unde nu doriți?
Da, de aceea este importantă plasarea corectă – țineți mereu cont de faptul că ventilul poate picura ocazional, mai ales în cazul unei cantități mari de aer evacuat după umplerea sistemului. Din acest motiv, este recomandat să evitați montarea direct deasupra suprafețelor sensibile, rețelelor electrice sau mobilierului, iar în caz de nevoie, montați sub ventil o mică tavă de colectare sau direcționați scurgerea într-un șanț de canalizare.
Cât de des trebuie înlocuit un ventil de aerisire automat?
Durata de viață a unui ventil de calitate, din bronz cu garnitură EPDM, variază între 8 și 15 ani, în funcție de calitatea apei de încălzire și de cantitatea de impurități din sistem. În cazul primei apariții a unei scurgeri sau a unei defecțiuni, înlocuirea cu o piesă nouă este recomandată, având în vedere prețul scăzut de achiziție.
Se poate monta un ventil de aerisire într-un sistem existent fără a evacua toată apa?
La montarea pe o ramificație nouă, este necesară evacuarea apei din acel segment sau măcar reducerea presiunii și închiderea alimentării. Dacă există o ramificație T cu robinet de închidere pregătită dinainte pentru astfel de intervenții, este posibil să montați ventilul fără a afecta restul sistemului.
Este vreo legătură între aerisire și unitatea de reglare termică la o centrală pe combustibil solid?
Nu directă – este vorba despre două funcții distincte: ventilul de aerisire rezolvă prezența aerului, iar unitatea de reglare termică protejează centrala împotriva coroziunii la temperaturi joase. În practică, ambele armături se montează adesea în aceeași zonă a centralei, de aceea este recomandat să le planificați împreună la proiectarea instalației centralei termice.
Concluzie – la ce să nu uitați la alegerea ventilului
Alegerea corectă a unui ventil de aerisire nu este vorba de a găsi „cel mai bun” tip, ci de a alege o combinație potrivită de elemente manuale și automate, în funcție de caracteristicile specifice ale sistemului și de a le plasa corect în cele mai înalte puncte ale rețelei. Pentru o casă obișnuită, o combinație verificată este ventilul automat de aerisire pe centrală, pe șurubeluri și pe distribuitorul încălzirii în pardoseală, completat cu ventile manuale pe fiecare radiator. În cazul centralelor pe combustibil solid, subiectul aerisirii trebuie abordat împreună cu cel al protecției împotriva coroziunii la temperaturi joase, folosind o unitate de reglare termică cu temperatură de deschidere și lumină corect alese.
Pentru alegerea unui produs concret este recomandat să alegeți variante verificate din bronz cu garnituri EPDM de calitate, dimensionate pentru parametrii obișnuiți ai încălzirii din casă (6-10 bar, până la 110 °C), și să nu economisiți pe detalii precum robinetul de închidere înainte de ventil, care simplifică semnificativ un posibil service ulterior, fără a fi nevoie de golirea întregului sistem.
Aveți întrebări legate de această temă?
Nu reușiți să vă decideți sau aveți o situație concretă în gospodărie? Scrieți-ne – vă oferim cu plăcere consultanță.