Greșeli frecvente la montaj și neetanșeități

Leakă la o conexiune de pe țeavă aparține de cele mai frecvente și în același timp cele mai periculoase defecțiuni ale instalațiilor de încălzire și ale instalațiilor de apă. O picătură de apă care apare pe o conexiune de sub lavoar, în spatele unui radiator sau pe un distribuitor al încălzirii pe podea, de obicei nu pare la început un lucru serios. În realitate însă, aceasta poate semnala o defecțiune care, în decurs de săptămâni sau luni, se poate manifesta prin pereți umezi, podea deteriorată, mucegai sub țigla de fațadă sau coroziune pe întregul tronson de conductă. Majoritatea acestor fântâni apar, de fapt, nu pe țeavă însăși, ci chiar la conexiuni – adică la fitinguri.

Un fiting (conexiune) este o armătură utilizată pentru conectarea, ramificarea, reducerea diametrului sau schimbarea direcției instalației de țevi. Fără un fiting corect, nu ar fi posibil să se conecteze țeava la radiator, la baterie, la distribuitor sau să o traverseze colțul unei camere – fitingurile sunt deci la fel de importante pentru instalație ca și țevile în sine, chiar dacă, în timpul planificării reconstrucției sau montajului instalației de încălzire, li se acordă mult mai puțină atenție decât alegerea centralei termice, radiatoarelor sau chiar a țevilor. În practică, asta înseamnă că chiar și un sistem de încălzire proiectat perfect din punct de vedere tehnic poate fi degradat de un singur fiting montat greșit, deteriorat sau ales incorect – indiferent cât de scumpă și de bună este centrala termică sau de bune sunt țevile utilizate.

În acest articol vom analiza detaliat unde apar cel mai frecvent greșelile la montarea conexiunilor și fitingurilor, de ce apar fântâni, ce diferență există între conexiunile filetate și cele presate, la ce trebuie să acordăm atenție în cazul combinării diferitelor materiale și tipuri de țevi, ce unelte necesită montajul și cum se poate evita cât mai mult posibilitatea apariției problemelor încă de la alegerea fitingului. Dacă nu sunteți siguri ce tip de conexiune are nevoie instalația dvs., vă recomandăm să parcurgeți și ghidul nostru Cum alegi o conexiune sau un fiting, care explică criteriile de bază ale alegerii înainte de montaj.

De ce fitingurile sunt la fel de importante ca și țevile în sine

Fitingurile primesc mai puțină atenție în planificare, dar chiar acolo apar cele mai multe defecțiuni.

În planificarea instalației de încălzire sau a instalației de apă, atenția se concentrează aproape întotdeauna asupra „componentelor mari” – centrala termică, radiatoarele, distribuitorul, eventual diametrul și materialul țevilor. Fitingurile par a fi un detaliu mic, aproape invizibil, dar chiar în locul conexiunii este cea mai mare concentrare de solicitări mecanice și termice ale întregului sistem. Țeava dreaptă singură rar fântână – problema apare aproape întotdeauna acolo unde două elemente ale instalației se întâlnesc și trebuie să fie unite strâns și etanș.

Fără fitinguri, nu ar fi posibilă nicio schimbare de direcție, nicio ramificare sau nicio conexiune la consumator. Din acest motiv, într-o instalație mai mare se găsesc adesea zeci, chiar sute de conexiuni – într-o casă cu încălzire pe podea, mai mulți radiatoare și instalații de apă caldă și rece, vor fi în mod tipic zeci de metri de țevi, dar sute de fitinguri individuale (coturi, T-uri, reducții, șuruburi, conexiuni directe). Statistic, deci, probabilitatea unei defecțiuni la un fiting este mult mai mare decât la o țeavă – pur și simplu pentru că sunt mult mai multe fitinguri în sistem, iar fiecare dintre ele reprezintă un loc separat în care ceva poate merge prost.

Pentru această motiv, merită acordată aceeași (dacă nu chiar mai mare) atenție alegerea și montarea fitingurilor ca și alegerea centralei termice sau a radiatoarelor. Un fiting ieftin sau ales incorect poate provoca daune în decurs de câțiva ani, daune care depășesc mult de câte ori diferența de preț față de o soluție mai bună.

Conexiune filetată vs. conexiune presată – unde apar cele mai frecvente greșeli

Conexiunea filetată se poate desface oricând, iar cea presată este mai solidă, dar permanentă.

Conexiunea filetată (șurubată) este sigilată printr-o piuliță care apasă un inel de etanșare sau de sigilare pe țeavă. Avantajul acestui tip de conexiune este demontabilitatea fără unelte speciale – ajung șurubelnița sau cheia – ceea ce este util în cazul întreținerii, intervențiilor de service sau atunci când este nevoie să se modifice conexiunea, de exemplu la înlocuirea unei baterii sau la prelungirea instalației. Exact această ușurință la montare este însă și sursa celor mai frecvente greșeli: instalatorul strânge conexiunea doar „cu mâna” sau doar ușor cu cheia, iar conexiunea pare terminată, dar piulița nu este strânsă la momentul necesar. Inelul de etanșare nu este apăsat suficient, iar conexiunea, după un timp – adesea după câteva săptămâni de funcționare, când sistemul se încălzește și se răcește de mai multe ori – începe să lase o picătură de apă.

Conexiunea presată, pe de altă parte, se realizează cu șurubelnițe speciale de presare, care deformează permanent un inel metalic în jurul țevii introduse în fiting. Montarea este mai rapidă în cazul unui număr mare de conexiuni, iar rezultatul este mai solid și nedemontabil, ceea ce este un avantaj din punct de vedere al etanșării pe termen lung, dar dezavantajul este necesitatea unei investiții în uneltele de presare specifice sistemului – și tocmai această investiție este motivul pentru care, în practică, uneori apare tentația de a „presă” un fiting cu unelte inadecvate sau doar aproximativ potrivite, ceea ce duce aproape întotdeauna la o conexiune defectă, fântână sau mecanic deteriorată.

La ambele sisteme este valabilă aceeași regulă: conexiunea trebuie verificată întotdeauna după prima presurizare și după prima încălzire a sistemului, deoarece dilatarea termică a materialului poate modifica ușor strângerea conexiunii. Compararea detaliată a ambelor tehnologii, inclusiv recomandările privind alegerea tipului potrivit, le găsiți în articolul separat Conexiuni filetate vs. conexiuni cu șurub.

Tipuri de fitinguri și greșeli la alegerea lor

Conectorul direct leagă două secțiuni de țeavă de același diametru în aceeași linie – este cel mai simplu tip de fiting, însă și aici se întâmplă ca instalatorul să își amestece greșit diametrul nominal sau tipul conexiunii la comandă. Cotul schimbă direcția țevii, cel mai adesea cu 90° sau 45°, iar alegerea greșită a acestuia (de exemplu, utilizarea unui cot de 90° în loc de unul de 45° într-un loc în care este puțin spațiu după colț) poate duce la o solicitare mecanică inutilă în conexiune, care se va manifesta pe termen lung ca o mică neetanșitate.

Conectorul T (T-pieces) împarte o singură linie de distribuție în două direcții și se folosește, de exemplu, la ramificarea către radiator din țeava verticală principală. Reducția (trecătoare) leagă două secțiuni de diametre diferite – de obicei acolo unde distribuția principală se îndepărtează spre un consumator cu un debit mai mic. În special la reducții se întâmplă cel mai frecvent ca pe teren să fie combinate greșit perechile de diametre exterioare/interioare, iar conexiunea nu va fi exactă, ceea ce va duce la o neetanșitate chiar de la prima presurizare.

Adaptorul este un fiting special destinat fixării țevii în perete în locul în care se conectează o baterie sau alt consumator. Acesta trebuie să fie fixat foarte bine, deoarece preia sarcina mecanică provenită din strângere și din utilizarea obișnuită a bateriei – este frecvent, de exemplu, rotirea repetată a bateriei cu manetă, care, la un adaptor insuficient fixat, va elibera treptat întreaga conexiune, chiar dacă inițial a fost montată corect. O prezentare completă a tipurilor de fitinguri, inclusiv recomandări privind utilizarea, le găsiți în articolul Tipuri de fitinguri – coturi, conectori T, reducții, adaptori, iar subiectul conexiunilor pe perete pentru baterii este tratat în detaliu și în articolul separat Adaptorii pentru baterii – ce sunt și cum se montează.

Prețurile celor trei fitinguri de exemplu din acest articol variază între 1,72 € și 4,18 €.

Bronz vs. plastic – când materialul nu corespunde scopului

Fitingurile din bronz sunt rezistente la temperatură și presiune, potrivite pentru distribuția de încălzire și pentru apă caldă, stabilă pe termen lung, dar mai scumpe și mai grele decât alternativele din plastic. Fitingurile din plastic, de exemplu din PPSU sau POM, sunt mai ușoare și mai ieftine, rezistente la coroziune, dar au o temperatură și o presiune maxime de funcționare mai mici decât bronzul – sunt mai potrivite, așadar, pentru distribuția de apă rece sau pentru aplicații cu temperatură mai scăzută. Înainte de a folosi un fiting din plastic într-un circuit de încălzire, este întotdeauna necesară verificarea fișei tehnice a produsului respectiv, în special a temperaturii și a presiunii maxime de funcționare la care producătorul garantează etanșitatea și durata de viață a conexiunii.

O greșeală frecventă în practică este tocmai procedarea inversă – fitingul se alege după preț sau după disponibilitatea de în stoc, fără a verifica dacă corespunde parametrilor reali de funcționare ai circuitului în care se montează. Un fiting din plastic montat într-un circuit de încălzire cu o temperatură de funcționare mai mare poate să se topească treptat sau să piardă elasticitatea, ceea ce se va manifesta vizual ca o neetanșitate care crește lent, deși la montare conexiunea părea vizual în ordine.

O altă problemă la combinarea materialelor este coroziunea bimetalică (electrochimică). Dacă se combină direct bronz cu aluminiu (de exemplu, la conectarea la un radiator vechi din aluminiu sau la o distribuție), fără separare corespunzătoare, într-un mediu umed poate apărea treptat o coroziune în zona conexiunii, care slăbește conexiunea din interior – în exterior, conexiunea pare mult timp intactă, până când nu apare o neetanșitate vizibilă sau chiar o fisură în fiting. O comparație mai detaliată a ambelor materiale, inclusiv recomandările privind alegerea bronzului sau a plasticului, este prezentată în articolul Fitinguri din bronz vs. fitinguri din plastic.

Compatibilitatea fitingului cu țeava – sursa cea mai frecventă de neetanșități

Fitingul trebuie să corespundă atât diametrului exterior, cât și interior al țevii respective și tipului de conexiune pentru care este dimensionat. Un fiting destinat unei conexiuni șurubuite PEX-AL-PEX de 16 mm nu este automat compatibil cu o țeavă de cupru sau PP-R de același diametru nominal, deoarece dimensiunile reale și modul de conexiune se deosebesc între materiale – ceea ce este marcat în catalog ca „16 mm” poate avea, de fapt, un diametru exterior sau o grosime a peretelui diferite, în funcție de materialul țevii.

Această discrepanță aparent minoră este, în practică, una dintre cele mai frecvente cauze ale reclamațiilor privind neetanșitatea conexiunilor – instalatorul sau proprietarul casei cumpără un fiting „pentru 16”, fără a verifica dacă dimensiunea corespunde cu materialul și tipul de țeavă deja instalat în casă. La cumpărarea unui fiting, este întotdeauna necesară verificarea compatibilității materialului, a diametrului și a tipului de conexiune cu țeava existentă în sistem – în caz de îndoieli, este mai bine să aduceți sau să fotografiați un eșantion al țevii sau al fitingului original decât să vă bazați doar pe dimensiunea nominală menționată în descrierea produsului.

Același grad de atenție trebuie acordat și atunci când se combină producători diferiți în cadrul aceluiași sistem de țevi - chiar dacă diametrul nominal și materialul sunt identice pe hârtie, mici abateri de producție între producători pot influența, în cazuri extreme, precizia asamblării. Tema compatibilității este tratată în detaliu în articolul separat Compatibilitatea fitingurilor cu diferite tipuri de țevi, unde găsiți și recomandări specifice în funcție de materialul țevii.

Uneltele de montaj - de ce nu se poate economisi pe ele

Pentru montarea fitingurilor filetate este suficientă o mulțime de chei adecvate (sau eventual o cheie reglabilă) și uneori un decupator de țevi, pentru a obține un capăt de țevi drept și perpendicular - un decup perfect drept și perpendicular este mai important decât pare la prima vedere, deoarece un capăt de țevi decupat oblic nu se va așeza uniform pe întreg perimetrul într-un fiting filetat, ceea ce creează o mică fereastră, prin care apa începe să se scurgă treptat.

Pentru conexiunile de lipit este absolut necesară uneltele de lipit compatibile cu sistemul respectiv de fitinguri - diferiți producători pot avea profile diferite ale ștanței de lipit. Utilizarea unui profil de lipit incorect poate duce la o conexiune neetanșă sau deteriorată, chiar dacă operațiunea este vizual corect executată - conexiunea pare să se lipi fără probleme, cleștele se închide, inelul de fixare se deformează, dar profilul de deformare nu corespunde exact formei fitingului, iar etanșarea nu este garantată, fiind imposibil de verificat vizual fără a demonta conexiunea.

Exact din acest motiv este profitabil să investiți din start în unelte corecte, sau eventual, în cazul unei montări ocazionale, să le împrumutați sau să îi încredințați montajul unei firme care deține aceste unelte și le utilizează în mod regulat. Un procedeu complet pas cu pas al montajului, inclusiv o listă cu uneltele necesare pentru ambele tipuri de conexiuni, găsiți în articolul Montajul fitingurilor – procedură și unelte necesare.

Cele mai frecvente cauze ale neetanșărilor - concluzii din practică

Dacă am dori să însumăm cele mai frecvente cauze ale neetanșărilor la fitinguri în câteva puncte, pe primul loc se află, fără echivoc, o piuliță de fixare insuficient strânsă la conexiunile filetate - fie pentru că conexiunea a fost strânsă doar cu mână, fie pentru că pasul de verificare după prima presiune a sistemului a fost omis. Pe locul al doilea se află un garnitură deteriorată sau chiar lipsă, ceea ce apare în special în cazul montării și demontării repetate a aceleiași conexiuni (de exemplu, la înlocuirea repetată a unui radiator), atunci când garnitura originală se uzură mecanic sau pur și simplu este uitată să fie reintrodusă la montaj.

A treia eroare frecventă este o țevi introdusă în fiting într-un unghi oblic sau insuficient, înainte de lipire sau de strângere - dacă țevia nu este introdusă pe toată adâncimea prescrisă de producător, suprafața de contact între țevi și fiting este mai mică decât ar trebui, iar etanșarea conexiunii nu este garantată nici în cazul unei lipiri sau strângeri tehnologic corecte.

O altă eroare frecventă, despre care am scris mai sus, este combinarea materialelor incompatibile - de exemplu, oțel inoxidabil direct cu aluminiu - fără separare corespunzătoare, într-un mediu cu umiditate. Această combinație poate duce, în timp, la coroziune electrochimică (bimetalică) chiar în zona conexiunii, ceea ce slăbește conexiunea de la interior și se manifestă abia după câteva luni sau ani, când reparația este de obicei mai complexă și mai costisitoare decât dacă problema ar fi fost evitată de la alegerea materialelor potrivite.

Cum să preveniți neetanșările și să le detectați la timp

Cea mai eficientă metodă de prevenție este o verificare atentă a fiecărei conexiuni imediat după montaj și apoi din nou după prima presiune și primul încălzire a sistemului la temperatura de funcționare - tocmai în timpul schimbărilor de temperatură materialul se dilată și contracte ușor, ceea ce poate revela o strângere insuficientă, care la un sistem rece poate fi și imperceptibilă. Verificarea vizuală ar trebui să se concentreze în special asupra zonelor din jurul piulițelor de fixare, pe partea inferioară a fitingurilor (unde picăturile de apă se acumulează mai repede decât să cadă altundeva și atrag atenția) și pe locurile în care fitingul atinge peretele sau podeaua.

În cazul în care există suspiciuni privind o neetanșare lentă, greu de observat, ajută și un test simplu cu o șervea uscată sau un fragment de hârtie de toaletă lipit la conexiune timp de câteva ore - o urmă umedă sau udă confirmă cu certitudine problema chiar și acolo unde cu ochiul liber nu se observă nicio picătură. În cazul încălzirii prin pardoseală, unde conexiunile sunt ascunse sub pardoseală, verificarea etanșării preventive înainte de turnarea betonului este absolut esențială - orice reparație ulterioară după turnare este însoțită de costuri și eforturi de construcție mult mai mari.

Dacă neetanșarea apare totuși, în ciuda prevenției, este important să o rezolvați cât mai devreme și să nu vă bazați pe faptul că „o mică picătură” va dispărea singură - umiditatea din jurul conexiunii deterioră treptat și materialele învecinate (izolația, lemnul, zidăria) și crește riscul de procese de coroziune și pe alte conexiuni învecinate. Informații despre când este mai potrivit să strângeți doar fitingul sau să înlocuiți garnitura și când este necesară înlocuirea completă a fitingului găsiți în articolul Service și înlocuirea fitingurilor.

Exemple reale din practică

O piuliță necomplet strânsă pe un distribuitor-colector s-a manifestat abia două luni după turnarea betonului.

Casa de familie cu încălzire prin pardoseală: în timpul reparației unei case de familie a fost reconfigurat distribuitorul pentru încălzirea prin pardoseală într-o cameră tehnică, iar fiecare circuit a fost conectat la distribuitor prin conexiuni filetate. Sistemul a fost presurizat și verificat vizual fără probleme evidente, iar betonul a fost turnat câteva zile după montaj. După aproximativ două luni de la pornirea încălzirii, în camera de sub camera tehnică a apărut o pete umedă pe tavan. După desfacerea izolației s-a constatat că una dintre piulițele de fixare de pe distribuitor nu a fost strânsă pe întreg momentul de strângere - conexiunea a fost montată corect, dar strângerea insuficientă s-a manifestat abia după mai multe cicluri de încălzire, când materialul garniturii s-a deformat ușor. Reparația a necesitat doar strângerea piuliței, dar eliminarea consecințelor (usucarea tavanului, reparația tencuielii) a durat mult mai mult și a costat mult mai mult decât ar fi costat o verificare atentă a etanșării după prima încălzire a sistemului.

Un apartament din bloc după reconstrucția băii: la înlocuirea vechiului sistem de distribuție din oțel din apartamentul din bloc, s-a montat în perete o nouă șurubiere de perete pentru conectarea robinetului de la lavoar, în timp ce restul sistemului original (vechiul țev de oțel care ducea la conducta de evacuare) a fost păstrat și conectat printr-un șurub de bronz fără un element suplimentar de separare a metalelor diferite. Primele luni, conexiunea nu a avut probleme, dar după aproximativ doi ani, în zona conexiunii s-a observat o coroziune vizibilă și o ușoară scurgere. După demontarea conexiunii, s-a confirmat faptul că, în zona contactului dintre metale diferite într-un mediu umed (tipic baiei), avea loc o coroziune electrochimică care slăbise materialul șurubului de la interior. Reparația a constat în înlocuirea șurubului cu o soluție care permite o separare adecvată a materialelor și o verificare mai atentă a restului sistemului, unde aceeași combinație de materiale se repeta în alte două locații.

Întrebări frecvente despre șurubiere și șuruburi

Răspunsuri la alte întrebări frecvente le găsiți și în articolul separat Întrebări frecvente despre șurubiere și șuruburi, mai jos oferim un scurt rezumat al celor mai importante în legătură cu erorile de montaj și scurgerile.

De ce șurubul meu scurge, deși l-am strâns bine?
Chiar și un șurub vizual „bine strâns“ poate să nu atingă momentul de strângere prescris, în special în cazul montării fără cheie de cuplu. Verificați și dacă garnitura de etanșare nu este deteriorată și este poziționată corect, precum și dacă țeava a fost introdusă pe toată adâncimea prescrisă în șurub înainte de montare.

Poate fi reparată o șurubiere care scurge fără a înlocui întregul șurub?
În majoritatea cazurilor, da – este suficient să demontați conexiunea, să verificați și, dacă este necesar, să înlocuiți garnitura de etanșare, să introduceți din nou țeava pe toată adâncimea și să strângeți din nou piatra pe momentul prescris. Dacă corpul șurubului este deteriorat, este necesară înlocuirea completă a acestuia.

Poate fi reparată o conexiune cu șurub de compresie fără unelte de compresie?
Nu, o conexiune cu șurub de compresie este, prin natura sa, ireparabilă și nu poate fi reparață fără unelte de compresie adecvate compatibile cu sistemul respectiv – în caz de scurgere, este necesară tăierea secțiunii cu șurub și înlocuirea cu o conexiune nouă.

Este posibilă combinarea unui șurub de bronz cu o țeavă de aluminiu?
Contactul direct între bronz și aluminiu într-un mediu umed implică riscul coroziunii electrochimice (bimetalice). Dacă o astfel de combinație este inevitabilă, este necesară utilizarea unui element adecvat de separare a materialelor sau alegerea unui șurub al cărui producător permite explicit această combinație.

Cum pot verifica dacă șurubul meu are diametrul corect pentru țeava mea?
Diametrul nominal nu este suficient – este necesară verificarea și a materialului și a tipului de conexiune, deoarece același diametru nominal (de exemplu, 16 mm) poate avea un diametru exterior real diferit în funcție de materialul țevii (PEX-AL-PEX, cupru, PP-R). În caz de îndoieli, este recomandat să aduceți un eșantion al țevii sau al șurubului original.

Este suficient un cheie reglabilă pentru montarea șuruburilor filetate?
Da, pentru montarea șuruburilor filetate este suficientă o set de chei adecvate sau o cheie reglabilă, eventual un decupor de țevi pentru a asigura un capăt drept și perpendicular al țevii.

De ce este șurubul de robinet fixat extra solid?
Șurubul suportă sarcini mecanice datorate strângerii și utilizării obișnuite a robinetului (de exemplu, rotirea repetată a robinetului cu manetă), motiv pentru care trebuie să fie fixat mai solid decât o conexiune directă sau un cot, care nu sunt supuse unui astfel de solicitare mecanică repetată.

Cât de des trebuie verificată etanșitatea șuruburilor după montare?
Se recomandă o verificare vizuală imediat după montare, apoi din nou după prima presurizare a sistemului și apoi din nou după prima încălzire la temperatura de funcționare. În cazul sistemelor ascunse (de exemplu, sub pardoseala încălzirii pe podea), această verificare înainte de acoperirea conexiunii este absolut necesară.

Poate un șurub care scurge provoca și alte probleme în afară de scurgerea vizibilă?
Da – un mediu umed pe termen lung în jurul unei conexiuni care scurge favorizează coroziunea altor elemente metalice, degradarea izolației termice și, în spații închise, chiar riscul de mucegai, chiar dacă scurgerea de apă este mică sau rar vizibilă.

Subiecte conexe

• Cum alegi o șurubiere sau un șurub
• Șuruburi filetate vs. șuruburi de compresie
• Tipuri de șuruburi – coturi, T-uri, reductoare, șuruburi de perete
• Șuruburi de bronz vs. șuruburi de plastic
• Compatibilitatea șuruburilor cu diferite tipuri de țevi
• Montarea șuruburilor – procedură și unelte necesare
• Șuruburi de robinet – ce sunt și cum se montează
• Service și înlocuirea șuruburilor
• Întrebări frecvente despre șurubiere și șuruburi

Aveți întrebări despre șurubiere sau șuruburi?

Nu știți cum să alegeți sau aveți o situație concretă în casă? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim sfaturi.

Numele și prenumele Nu completați acest câmp:

Email

Mesaj