Îmbinări filetate vs. îmbinări prin presare

Când se discută despre rețelele de apă și încălzire, atenția se îndreaptă în mod obișnuit către centrală termică, radiatoare sau țevi – fitingurile, adică armăturile de legătură, rămân în umbră, deși fără ele nici o rețea nu ar funcționa. Fitingul (pârghie) este o armătură pentru conectare, ramificare, reducere a diametrului sau schimbarea direcției unei rețele de țevi. Fără un fiting corect, nu ar fi posibil să se conecteze țeava la radiator, la baterie, la distribuitor sau să se traverseze colțul unei camere – fitingurile sunt deci o componentă la fel de importantă pentru rețea ca și țevile în sine.

Când se ia decizia că un fiting este necesar, apare apoi o a doua întrebare, adesea subestimată: cum trebuie conectat acesta la sistem? În practică, veți întâlni cel mai frecvent două abordări – conexiunea filetată (șurubată) și conexiunea cu șurub de apăsare. Ambele rezolvă același tip de problemă, dar în moduri complet diferite, cu cerințe diferite privind uneltele, timpul de montaj și faptul dacă conexiunea poate fi ulterior desființată ușor. Alegerea dintre ele influențează nu doar viteza de montaj, ci și ușurința cu care sistemul poate fi reparat, extins sau modificat în viitor.

În acest articol vom analiza în detaliu cum funcționează conexiunile filetate și cu șurub de apăsare, când este mai avantajos să alegi una sau alta, ce tipuri de fitinguri există în funcție de funcția lor, ce diferență există între finisajul din bronz și cel din plastic, la ce trebuie să acorzi atenție în ceea ce privește compatibilitatea cu tipul specific de țeavă, ce unelte solicită montajul și ce greșeli sunt cele mai frecvente cauză a făcuturilor. Articolul include și produse reale din magazinul nostru online, două exemple din practică și o secțiune extinsă cu întrebări frecvente.

Ce este un fiting și de ce este esențial în rețeaua de apă și încălzire

Un fiting este, în esență, orice armătură care nu este țeava în sine, dar care servește la conectarea corectă a țevii, ramificarea, îngustarea, lărgirea sau schimbarea direcției acesteia. Fără fitinguri, rețeaua de apă sau încălzire ar putea fi construită doar ca o traiectorie dreaptă fără nicio ramificare – ceea ce este practic imposibil într-o casă sau o instalație reală. Fiecare radiator, fiecare baterie, fiecare distribuitor de încălzire în pardoseală și fiecare ramificație de la țeava verticală are nevoie de un fiting la capătul ei, care asigură o conexiune fiabilă și etanșă.

De aceea, fitingurile sunt considerate la fel de importante ca și țevile în sine. În timp ce țeava duce media (apa, lichidul termic) de la punctul A la punctul B, fitingurile sunt locurile unde are loc orice schimbare – schimbarea direcției, a diametrului, ramificarea în mai multe ramuri sau fixarea țevii în perete la punctul de conectare al consumatorului. Calitatea și alegerea corectă a fitingului în aceste locuri determină direct dacă sistemul va fi etanș pe termen lung sau dacă problemele vor apărea chiar în punctul de conexiune.

Alegerea tipului de fiting și a modului de conectare la țeavă (filetat sau cu șurub de apăsare) se face întotdeauna în contextul întregului sistem – materialul țevii, diametrul, presiunea și temperatura mediului care va curge prin fiting, precum și dacă se prevede o modificare sau extindere a rețelei în viitor. În secțiunile următoare vom analiza ambele metode de conectare în detaliu.

Conexiuni filetate: principiu, avantaje și când sunt cea mai bună alegere

O conexiune filetată se creează prin introducerea, înșurubarea piuliței și închiderea cu cheia.

Conexiunea filetată, altfel numită și șurubată, este o metodă de conectare a țevii la fiting, care se fixează printr-o piuliță. Această piuliță, la închidere, apasă un garnitor etanș sau un inel de fixare pe țeavă, creând astfel o conexiune solidă și etanșă fără a necesita deformarea permanentă a materialului. Principiul este similar cu cel al șurubării clasice din instalații de apă obișnuite – țeava se introduce în fiting, se înșurubează piulița și se închide cu o cheie sau cu clești.

Avantajul principal și esențial al conexiunii filetate este posibilitatea de a o desface fără unelte speciale – suficient clești sau o cheie. Acest lucru înseamnă că, dacă în viitor este nevoie să se desfacă conexiunea, de exemplu pentru înlocuirea unui segment de țeavă deteriorat, verificarea garniturii etanșe sau modificarea traseului rețelei, se poate face rapid fără a fi nevoie de investiții în unelte specializate scumpe. Această caracteristică face ca conexiunile filetate să fie foarte utile în special în întreținere sau în situații în care se prevede că conexiunea va trebui modificată – de exemplu, la conectarea unei baterii la perete, unde uneori este nevoie doar de înlocuirea bateriei fără a interveni în țeava din perete.

Conexiunile filetate sunt deci o alegere tipică oriunde accesul la conexiune este păstrat după montaj (rețele vizibile, conexiuni sub lavoar, conectări la baterii, secțiuni de întreținere) și unde se prevede că conexiunea va trebui deschisă în viitor. Sunt, de asemenea, potrivite și pentru lucrări mai mici sau reparații casnice, unde nu este rentabil să cumperi unelte de șurub de apăsare doar pentru unul sau câteva conexiuni.

O exemplificare a unui fiting filetat din sortimentul nostru este Nasă filetată 1/2 x 16 pentru apă – servește la fixarea bateriei în perete fără a necesita șurub de apăsare, pentru țevi de 16 mm, ceea ce este exact tipul de fiting care poate fi desființat în viitor la înlocuirea bateriei sau la intervenții de întreținere.

Conexiuni cu șurub de apăsare: principiu, avantaje și când sunt cea mai bună alegere

Conexiunea cu șurub de apăsare funcționează pe un principiu complet diferit față de cel filetat. Se creează cu ajutorul unor clești de șurub de apăsare, care deformează permanent o inel metalic în jurul țevii introduse în fiting. Rezultatul este o conexiune mecanic solidă și permanentă, care nu mai poate fi desființată fără a distruge inelul sau fitingul. Cleștele aplică pe inel o presiune definită, care îl comprime uniform pe întreg perimetrul țevii, creând astfel o conexiune rezistentă la tragere și la presiunea mediului din sistem.

Avantajul principal al conexiunii cu cleme este viteza de montaj în cazul unui număr mare de conexiuni simultan – un singur gest al clemei este suficient pentru finalizarea conexiunii, fără a fi nevoie de strângerea progresivă a piuliței cu cheia. În cazul instalațiilor mai mari, unde se realizează zeci sau sute de conexiuni (de exemplu, rețele de încălzire extinse, mai multe coloane de alimentare sau sisteme ramificate de încălzire în pardoseală), această economie de timp se resimte clar asupra duratei totale de montaj. În plus față de viteză, conexiunea realizată prin cleme este și mai stabilă și ireversibilă, ceea ce reprezintă un avantaj acolo unde nu se prevede demontarea ulterioară și unde este importantă stabilitatea pe termen lung a conexiunii, fără riscul ca aceasta să se desfacă în timp.

Acest avantaj are și o parte inversă – conexiunile cu cleme necesită o investiție în uneltele specifice de cleme ale sistemului respectiv. Nu este vorba deci despre unelte universale, care ar funcționa la orice tip de fiting de la orice producător, ci despre un instrument specific legat de un anumit sistem de fitinguri. Pentru o reparație casnică obișnuită sau un intervenție unică, astfel de conexiuni nu au adesea sens din punct de vedere economic – ele se justifică mai ales în cazul unui montaj profesional de amploare, unde investiția în unelte se amortizează pe un număr mare de conexiuni, iar firma le poate folosi repetat la alte comenzi.

În concluzie – dacă montați o rețea extinsă, unde se prevede o durată lungă de funcționare fără intervenții, și aveți la dispoziție (sau vă puteți asigura) uneltele compatibile cu sistemul respectiv, conexiunea cu cleme vă va economisi timp și vă va oferi o soluție stabilă și fiabilă. Dacă, dimpotrivă, rezolvați o intervenție mai mică, o reparație de service sau un loc unde se prevede demontarea ulterioară, conexiunea filetată este o alegere mai practică.

Conexiuni filetate vs. cu cleme: comparație directă

Prezentare a diferențelor principale între conexiunea filetată și cea cu cleme.

Pentru a facilita luarea deciziei, să trecem în revistă diferențele dintre cele două tipuri de conexiuni, una lângă alta:

• Mod de fixare: conexiunea filetată se fixează printr-o piuliță de trecere, care comprime garnitura de etanșare/fixare asupra țevii. Conexiunea cu cleme se realizează cu clemele speciale, care deformează permanent inelul metalic în jurul țevii.
• Demontabilitate: conexiunea filetată poate fi demontată oricând fără unelte speciale (suficientă clema sau cheia). Conexiunea cu cleme este ireversibilă după realizare.
• Unelte necesare: pentru conexiunea filetată este suficientă o cheie sau o cheie reglabilă, eventual un decupator de țevi. Pentru conexiunea cu cleme este necesară uneltele specializate de cleme compatibile cu sistemul respectiv de fitinguri.
• Viteză de montaj în cazul unui număr mare de conexiuni: conexiunea cu cleme este mai rapidă, deoarece nu este nevoie de strângerea progresivă a piuliței la fiecare conexiune în parte.
• Rezistența conexiunii: conexiunea cu cleme este în general mai stabilă, deoarece este vorba despre o deformare mecanică permanentă a inelului în jurul țevii.
• Potrivirea pentru întreținere: conexiunea filetată este mai practică acolo unde se prevede o modificare ulterioară, întreținere sau înlocuire (de exemplu, conectarea unui radiator la o coloană de perete). Conexiunea cu cleme este mai potrivită pentru rețele permanente, ascunse sau extinse, unde nu se prevede demontarea.
• Investiție inițială: conexiunea filetată nu necesită unelte speciale suplimentare. Conexiunea cu cleme necesită achiziția uneltelor de cleme ale sistemului respectiv, ceea ce se justifică mai ales în cazul unui utilizare repetată profesională.

Niciunul dintre aceste două abordări nu este în mod universal „mai bun” – este vorba despre două instrumente diferite pentru același scop, iar alegerea depinde de situația concretă: amploarea montajului, uneltele disponibile, dacă este vorba despre o firmă profesională sau o reparație casnică, și dacă în acea zonă a rețelei se prevede o intervenție de service ulterioară.

Tipuri de fitinguri după funcție: racord direct, cot, T, reducere, colier de perete

Fără a ține cont de alegerea între conexiunea filetată și cea cu cleme, fitingurile se împart esențial și după funcția lor în rețea – adică în funcție de ceea ce trebuie să rezolve într-un anumit punct al rețelei. Cunoașterea tipurilor de bază ușurează considerabil alegerea componentei potrivite.

Racord direct leagă două secțiuni de țeavă de același diametru în aceeași linie. Se folosește oriunde este nevoie de prelungirea țevii, sau de conectarea a două secțiuni de țeavă după decupare sau reparație. Este cel mai simplu și cel mai des folosit tip de fiting.

Cot schimbă direcția țevii, cel mai frecvent cu 90° sau 45°. Cotele se folosesc oriunde este nevoie de ocolirea unui obstacol, de trecerea țevii printr-un colț al camerei sau de schimbarea direcției verticale sau orizontale a rețelei. Fără cote, ar fi necesar să se ducă fiecare rețea exclusiv în linie dreptă, ceea ce este practic imposibil într-o construcție reală.

T împarte un singur traseu în două direcții. Se folosește de exemplu la ramificarea spre radiator din coloana verticală – ramura principală continuă, iar o parte din fluid este deviată prin T spre consumator. T-urile sunt esențiale oriunde o ramură principală alimentează mai mulți radiatoare, baterii sau alte puncte de consum.

Reducere (trecătoare) leagă două secțiuni de țeavă de diametre diferite. Este necesară oriunde se schimbă dimensiunea rețelei – de exemplu, de la un diametru mai mare al țevii principale la un diametru mai mic al țevii care duce la un consumator. Aici este important să se verifice cu atenție ambele diametre, pentru ca reducerea să se potrivească exact ambelor secțiuni de țeavă.

Un exemplu de fiting trecător din sortimentul nostru este și Racord filetat 1/2x16 cu filet interior – este un racord trecător filetat cu filet interior 1/2", destinat țevii de 16 mm, adică exact tipul de fiting care leagă o conexiune filetată de o țeavă de dimensiune mai mică din sistem.

Placard este un fiting specializat menținut fix pe perete pentru a ține conducta fixată solid în locul în care se conectează bateria sau altă instalație. Placardul trebuie să fie fixat foarte bine, deoarece preia sarcina mecanică de la strângerea și utilizarea bateriei – adică solicitarea repetată la fiecare rotire sau strângere a bateriei. Exact din acest motiv se solicită calitatea mai ridicată a fixării la placarde decât la fitingurile de trecere obișnuite din rețea, care nu sunt supuse unei astfel de solicitări mecanice repetitive.

Oțel inoxidabil vs. fitinguri din plastic: ce material alegeți

În afară de modul de conectare (filetat sau compresie) și funcția fitingului în rețea (cuplă, cot, T, reducție, placard), al treilea decizie importantă este materialul din care este realizat fitingul. În practică, veți întâlni cel mai des bronzul și plasții precum PPSU sau POM.

Fitingurile din bronz sunt rezistente la temperatură și presiune, pot fi utilizate în rețelele de încălzire și de apă caldă, sunt stabile pe termen lung, dar sunt mai scumpe și mai grele. Bronzul este un material testat și folosit pe termen lung, care se descurcă bine cu condițiile de exploatare mai solicitante ale circuitului de încălzire – temperaturi mai mari ale lichidului de încălzire și presiunea din sistem. Exact din acest motiv se recomandă standard bronzul acolo unde fitingul va face parte din rețeaua de încălzire sau din rețeaua de apă caldă.

Fitingurile din plastic (de exemplu PPSU sau POM) sunt mai ușoare și mai ieftine, rezistente la coroziune, dar au o temperatură și o presiune maxime de exploatare mai mici decât bronzul – sunt mai potrivite pentru rețele de apă rece sau temperaturi mai mici. Avantajul lor este masa mai mică (care ușurează manipularea și montarea) și rezistența la coroziune, care poate deveni o problemă la materialele metalice în timp, mai ales în medii umede.

O atenție importantă, valabilă indiferent de materialul pe care îl considerați: este întotdeauna nevoie de a verifica fișa tehnică a fitingului concret înainte de a-l folosi într-un circuit de încălzire. Desigur, denumirea „fiting din plastic” în sine nu spune nimic despre parametrii concreți de exploatare – diferite materiale plastice și diferiți producători pot avea limite diferite, iar singura sursă fiabilă de informații este fișa tehnică a produsului concret, nu o presupunere generală în funcție de material.

Pe marginea acestei teme merită citit și articolul separat Fitinguri din bronz vs. fitinguri din plastic, care tratează această alegere în mod mai detaliat.

Compatibilitatea fitingului cu tipul de conductă

O greșeală frecventă la cumpărarea unui fiting este presupunerea că „16 mm este 16 mm”, indiferent de materialul conductei. În realitate, nu este așa. Fitingul trebuie să corespundă diametrului exterior/interior al conductei concrete și tipului de conexiune pentru care este dimensionat. Fitingul filetat pentru conducta PEX-AL-PEX de 16 mm nu este automat compatibil cu conducta de cupru sau PP-R de același diametru nominal, deoarece dimensiunile reale și modul de conectare se deosebesc între materiale.

Motivul este simplu – deși diametrul nominal (de exemplu „16 mm”) este dat ca o referință comună, grosimea peretelui, dimensiunile exterioare și interioare ale conductei se deosebesc în mod real între materiale (PEX-AL-PEX, cupru, PP-R etc.). Fitingul, ale cărui elemente de etanșare sau fixare sunt proiectate exact pentru dimensiunile și proprietățile unui anumit material, nu va putea obține același nivel de etanșitate și fiabilitate pe un alt material cu același diametru nominal.

La cumpărarea unui fiting este deci întotdeauna necesară verificarea compatibilității materialului, diametrului și tipului de conexiune cu conducta existentă în sistem. Această regulă este valabilă la fel de bine pentru conexiunile filetate și compresie – în cazul conexiunilor compresie este în plus important ca șurubelnița compresie să corespundă profilului țășitelor sistemului de fitinguri (despre acest lucru mai mult în secțiunea următoare despre montaj).

Dacă nu sunteți siguri ce tip de conductă aveți în rețeaua existentă sau ce fiting este potrivit pentru aceasta, vă recomandăm să vă uitați și la articolul separat Compatibilitatea fitingurilor cu diferite tipuri de conducte, sau la Cum alegeți o cuplă sau un fiting, unde această temă este analizată în mod mai detaliat pas cu pas.

O exemplificare tipică a unui fiting la care trebuie verificată cu atenție compatibilitatea filetului și diametrelor pe ambele părți este Reducția 1" x 1/2" FF – o reducție din bronz cu filete de 1" și 1/2" (FF = filet interior/filet interior). La un astfel de element de reducție este necesară verificarea faptului că ambele părți corespund filetului componentelor existente la care se va conecta reducția.

Uneltele necesare pentru montarea conexiunilor filetate și compresie

Prețurile celor trei fitinguri exemplificate în articol variază în funcție de tip și funcție.

Alegerea între conexiunea filetată și compresie se face în practică adesea în funcție de uneltele pe care le aveți la dispoziție – sau de uneltele pe care sunteți dispuși să le achiziționați. Cerințele celor două abordări se deosebesc semnificativ.

Pentru montarea fitingurilor filetate este suficientă o set de chei adecvate (sau o cheie reglabilă) și uneori un decupator de conductă, pentru ca capătul conductei să fie drept și perpendicular. Este vorba deci despre unelte obișnuite, universale, pe care le are acasă sau în echipament majoritatea oamenilor care se ocupă de întreținerea casei – nu este nevoie de o investiție specializată. Un decupă drept și perpendicular este un presupozit important al etanșării corecte, deoarece un capăt tăiat în diagonală sau neregulat nu se poate etanșa uniform pe întreg perimetrul.

Pentru conexiunile compresie este în schimb absolut necesară uneltele de compresie compatibile cu sistemul de fitinguri. Aici trebuie reținut faptul că diferiți producători pot avea profile diferite ale țășitelor compresie – adică șurubelnițele compresie ale unui sistem pot să nu fie utilizabile (sau să nu creeze o conexiune etanșă) pe fitingurile altui producător. Utilizarea unui profil de compresie incorect poate duce la o conexiune neetanșă sau deteriorată, chiar dacă operația arată vizual corect realizată – adică conexiunea poate părea corect compresată, dar de fapt nu este suficient de etanșă sau mecanic solidă.

Rezultă practic următoarea recomandare: înainte de achiziționarea șurubelniței, verificați întotdeauna dacă este compatibilă cu sistemul de fitinguri pe care intenționați să-l utilizați. Dacă montați doar ocazional sau într-un volum mai mic, soluția cu șuruburi poate fi mai avantajoasă în final, deoarece necesită doar unelte de bază și nu implică o investiție suplimentară.

O procedură detaliată de montaj, inclusiv ordinea pașilor, o găsiți în articolul Montajul fitingurilor – procedură și unelte necesare.

Erori frecvente la montajul fitingurilor și cum să le evitați

Deși principiul ambelor tipuri de conexiuni este relativ simplu, în practică apar în mod repetat aceleași greșeli, care ulterior pot duce la fuga sau la defectarea conexiunii. Cunoașterea acestor cauze frecvente ajută la evitarea reparațiilor inutile și a scurgerilor.

Cauza cea mai frecventă a scurgerilor este o șurubelniță insuficient strânsă la conexiunile cu șuruburi. Dacă șurubelnița nu este strânsă suficient de puternic, garnitura de etanșare nu este apăsată suficient de tare pe țeavă și conexiunea fuge – uneori chiar la prima presurizare a sistemului, alteori abia după un timp, când are loc o ușoară slăbire cauzată de variațiile de temperatură sau de vibrațiile din rețea.

O altă cauză frecventă este garnitura de etanșare deteriorată sau lipsă. Chiar și o conexiune strânsă mecanic corect va fuga dacă elementul de etanșare lipsește, este deteriorat sau a fost uitat la montaj. Este recomandat, deci, să verificați rapid înainte de montaj dacă garnitura de etanșare este pe locul ei și este intactă.

La conexiunile cu șuruburi și cu șurubelniță este frecventă și situația în care țeava este introdusă în fiting într-un unghi oblic sau nu este introdusă complet înainte de a fi șurubelnița strânsă. Dacă țeava nu este introdusă complet în fiting sau este introdusă oblic, conexiunea poate fi neetanșă și mecanic insuficient de solidă – aceasta este valabilă în special pentru conexiunile cu șurubelniță, unde greșeala nu mai poate fi ușor detectată vizual după montaj.

O altă eroare frecventă este combinarea materialelor incompatibile (de exemplu, oțel inoxidabil direct cu alamă fără separare corespunzătoare) într-un mediu umed, ceea ce poate duce, în timp, la coroziune electrochimică (coroziune bimetalică) în zona conexiunii. Este vorba despre un proces progresiv care nu se manifestă imediat după montaj, dar care, cu timpul, poate slăbi semnificativ materialul în zona de contact a celor două metale, în special dacă zona este expusă umezelii. Prevenția constă în verificarea, încă la proiectarea rețelei, dacă combinația aleasă de materiale în zona conexiunii nu creează condiții pentru acest tip de coroziune.

Sinteză a principalelor reguli care reduc riscul scurgerilor: strângeți întotdeauna șurubelnița corespunzător, verificați prezența și starea garniturii de etanșare înainte de montaj, introduceți țeava în fiting perpendicular și complet, la conexiunile cu șurubelniță utilizați exclusiv uneltele cu profilul de șurubelniță corespunzător sistemului, și la alegerea materialelor aveți grijă ca în medii umede să nu combinați metale incompatibile fără separare corespunzătoare.

Dacă, în ciuda acestor măsuri, apare o scurgere pe o rețea deja montată sau dacă reparați o conexiune veche care trebuie înlocuită, mai multe informații le găsiți în articolul Service și înlocuirea fitingurilor.

Exemple reale din practică

Alegerea tipului de conexiune depinde de volumul montajului și de nevoia de service ulterior.

Exemplu 1: O casă de familie cu reparația completă a încălzirii. La reparația sistemului de încălzire dintr-o casă mai veche de familie s-a schimbat întreaga rețea de țevi către radiatoare în toate camerele, inclusiv conectarea la distribuitor în camera tehnică. Deoarece volumul lucrărilor a fost mare, cu zeci de conexiuni simultan (conexiuni la fiecare radiator, ramificații T la rampele verticale, coturi în locurile în care țevile treceau prin colțurile camerelor), firma de execuție a ales conexiuni cu șurubelniță. Motivul a fost viteza de montaj la un număr atât de mare de conexiuni și certitudinea că rețeaua finală, care va fi apoi ascunsă în pereți și pardoseală, va rămâne etanșă pe termen lung fără a necesita acces ulterior. Singurele locuri unde s-au folosit conexiuni cu șuruburi au fost cele direct sub radiatoare și la șurubelnițele de pe perete sub baterii – tocmai acele locuri unde se prevede că în viitor se poate efectua service sau înlocuirea radiatorului fără a interveni în rețeaua ascunsă din perete.

Exemplu 2: Un apartament în bloc – înlocuirea unei baterii de baie. În apartament a fost nevoie să se înlocuiască doar o singură baterie de baie deteriorată, iar restul rețelei de apă a rămas neschimbată. Deoarece a fost vorba de un singur punct de intervenție și șurubelnița existentă în perete era de tip mai vechi, s-a ales soluția de a monta o nouă șurubelniță cu conexiune cu șuruburi, împreună cu o conexiune de trecere cu șuruburi pentru conectarea la țeava existentă în perete. Soluția cu șuruburi a fost aleasă intenționat – atât pentru că nu era nevoie să cumpere unelte de șurubelniță doar pentru o singură conexiune, cât și pentru că conexiunea cu șuruburi permite în viitor o deconectare ușoară a bateriei (de exemplu, la o altă înlocuire sau la vopsirea băii) fără a fi nevoie să se intervină din nou în perete sau să se schimbe șurubelnița.

Întrebări frecvente despre conexiunile cu șuruburi și cu șurubelniță

Care este diferența principală între o conexiune cu șuruburi și una cu șurubelniță?
O conexiune cu șuruburi este fixată printr-o șurubelniță care apasă o garnitură de etanșare sau un element de fixare pe țeavă și poate fi desprinsă oricând cu unelte obișnuite (cheie, șurubelniță). O conexiune cu șurubelniță este creată cu unelte de șurubelniță care deformează permanent o inel de metal în jurul țevii – este o conexiune permanentă și nedisociabilă.

Care tip de conexiune este mai solid?
O conexiune cu șurubelniță este, în general, mai solidă și nedisociabilă, deoarece este creată printr-o deformare mecanică permanentă a inelului în jurul țevii. O conexiune cu șuruburi este, dimpotrivă, proiectată astfel încât să rămână desprinsă fără unelte speciale.

Poate fi desprinsă o conexiune cu șurubelniță și reutilizată?
Nu, o conexiune cu șurubelniță este nedisociabilă după șurubelniță – inelul metalic este deformat permanent în jurul țevii. Dacă este nevoie să se desprindă conexiunea, este necesar să se taie și să se înlocuiască fitingul și inelul.

Ce unelte sunt necesare pentru conexiuni cu șuruburi?
Pentru montarea fitingurilor cu șuruburi este suficientă o set de chei potrivite (sau o cheie reglabilă) și uneori un decuplor de țevi pentru a obține un cap de țeavă drept și perpendicular. Este vorba despre unelte obișnuite fără a necesita o investiție specială.

Ce unelte sunt necesare pentru conexiuni cu șurubelniță?
Pentru conexiuni cu șurubelniță este necesară unelte de șurubelniță compatibile cu sistemul de fitinguri ales. Deoarece diferiți producători pot avea profile de șurubelniță diferite, uneltele trebuie să corespundă exact acelui sistem, altfel există riscul unei conexiuni neetanșe sau deteriorate.

Puteți folosi un șurub de îmbinare destul de PEX-AL-PEX și pentru țevi de cupru sau PP-R de același diametru?
Nu automat. Șurubul de îmbinare pentru țeava PEX-AL-PEX de 16 mm nu este automat compatibil și cu țevi de cupru sau PP-R de același diametru nominal, deoarece dimensiunile reale și modul de îmbinare se deosebesc între materiale. Trebuie verificată întotdeauna compatibilitatea materialului, diametrului și tipului de îmbinare înainte de achiziție.

Ar trebui să alegeți un șurub de îmbinare din bronz sau din plastic?
Șuruburile de îmbinare din bronz sunt rezistente la temperatură și presiune și sunt potrivite pentru instalații de încălzire și apă caldă, fiind stabilizate pe termen lung, însă mai scumpe și mai grele. Șuruburile de îmbinare din plastic (de exemplu PPSU sau POM) sunt mai ușoare, mai ieftine și rezistente la coroziune, însă au o temperatură și presiune maximă de funcționare mai mici decât bronzul. Înainte de a le folosi într-un circuit de încălzire, verificați întotdeauna fișa tehnică a șurubului de îmbinare respectiv.

Ce face exact un șurub de fixare și de ce trebuie să fie fixat foarte bine?
Șurubul de fixare este un șurub de îmbinare destinat fixării țevii în perete în locul în care se montează o baterie sau alt consumator. Trebuie fixat foarte bine, deoarece preia sarcina mecanică provenită din strângerea și folosirea bateriei – adică solicitări mecanice repetitive, la care șuruburile de îmbinare obișnuite din instalație nu sunt expuse.

Care este cea mai frecventă cauză a scurgerii unui șurub de îmbinare?
Cauza cea mai frecventă a scurgerii este o piuliță de strângere insuficient de strânsă la îmbinările filetate, un garnitură de etanșare deteriorată sau lipsă, sau o țeavă montată în șurub de îmbinare în poziție oblică sau insuficient de adânc.

De ce poate apărea coroziunea în zona de îmbinare, chiar dacă șurubul de îmbinare este montat corect?
Dacă într-un mediu umed se combină materiale incompatibile (de exemplu bronz direct cu aluminiu, fără separare corespunzătoare), poate apărea în timp coroziune electrochimică (coroziune bimetalică) în zona de îmbinare – nu este vorba de o greșeală de montaj a îmbinării în sine, ci de o combinație inadecvată de materiale în acea zonă a instalației.

Subiecte aferente

• Cum alegeți o șurub de îmbinare
• Tipuri de șuruburi de îmbinare – coturi, T-uri, reductoare, șuruburi de fixare
• Șuruburi de îmbinare din bronz vs. din plastic
• Compatibilitatea șuruburilor de îmbinare cu diferite tipuri de țevi
• Montarea șuruburilor de îmbinare – pași și unelte necesare
• Eroare frecvente la montare și scurgeri
• Șuruburi de fixare pentru baterii – ce sunt și cum se montează
• Service și înlocuire a șuruburilor de îmbinare
• Întrebări frecvente despre șuruburi de îmbinare

Aveți întrebări despre șuruburi de îmbinare?

Nu reușiți să luați o decizie sau aveți o situație concretă în casă? Trimiteți-ne un mesaj – cu plăcere vă oferim consultanță.

Nume și prenume Nu completați acest câmp:

Email

Mesaj