Montajul fitingurilor – pașii și uneltele necesare
Montajă fitinguri – pașii și uneltele necesare
Fitingul pare la prima vedere o componentă mică și neînsemnată – un fragment de bronz sau plastic care încap în palmă. În realitate, este însă locul în care cel mai adesea se decide dacă distribuția de încălzire sau de apă va funcționa fără probleme zeci de ani sau dacă după câțiva ani va apărea o pete umedă pe perete sau tavan. În timp ce partea dreaptă a țevii duce doar apa de la punctul A la punctul B, fitingul este locul schimbării – schimbarea direcției, diametrului, materialului sau numărului de ramificații. Exact în locurile schimbării apare cel mai mult efort mecanic și termic asupra îmbinării.
În acest articol vom examina în detaliu modul în care funcționează fitingurile, tipurile utilizate frecvent, diferența dintre îmbinarea șurubată și cea de tip compresiune, când este indicat să alegem bronzul și când este suficient plasticul, ce este important la combinarea fitingului cu un anumit tip de țeavă, ce unelte veți avea nevoie pentru montaj și la ce să acordați atenție pentru a evita cele mai frecvente greșeli care duc la fântâni. Articolul include și două exemple reale din practică și răspunsuri la întrebările frecvente pe care le primim de la clienți în legătură cu această temă.
Articolul este destinat atât instalaților experimentați care doresc să confirme sau să completeze pașii, cât și tâmplarilor amatori care se pregătesc să înlocuiască faianța de sub lavoar sau să conecteze un radiator și doresc să aibă certitudinea că îmbinarea va rezista. Dacă nu sunteți siguri ce tip de fiting aveți nevoie, vă recomandăm să consultați mai întâi articolul Cum alegi o șurubelniță sau un fiting, unde am analizat criteriile de bază ale alegerii.
Ce este un fiting și de ce este o componentă esențială a oricărui sistem de distribuție
Fitingul (șurubelnița) este o armătură utilizată pentru conectarea, ramificarea, reducerea diametrului sau schimbarea direcției unui sistem de țevi. Fără fitingul potrivit, nu ar fi posibil să conectați țeava la radiator, la baterie, la distribuitor sau să o ducă prin colțul camerei – fitingurile sunt deci la fel de importante pentru sistemul de distribuție ca și țevile în sine.
Este destul de obișnuit ca, în timpul planificării reparațiilor baiei sau înlocuirii unui boiler, majoritatea oamenilor să menționeze mai întâi țevile, radiatoarele sau chiar sursa de căldură, percepând fitingurile doar ca un material de completare minor, achiziționat la ultima clipă. În practică, situația este exact inversă – în timp ce o țeavă bună poate rezista aproape fără întreținere zeci de ani, chiar și cele mai mici erori de montaj apar cel mai adesea chiar în îmbinări. Instalații experimentați știu că timpul investit în alegerea fitingului potrivit și în montarea corectă se răsplătește întotdeauna prin liniștea oferită de absența reclamațiilor viitoare.
Fitingurile apar practic în fiecare trecere sau schimbare – acolo unde țeava intră în perete, acolo unde se ramifică spre radiatoare, acolo unde se schimbă diametrul între sistemul principal și conexiunea la consumator, dar și acolo unde trebuie evitată o barieră sau schimbată direcția cu 90 de grade. Într-un imobil obișnuit, pot fi utilizate zeci de fitinguri de diferite tipuri doar pentru un singur circuit de încălzire – și fiecare dintre ele poate deveni un punct de fântână, dacă nu este ales sau montat corect.
Ambele tipuri de îmbinări sunt fiabile, dar diferă prin modul de montaj și demontabilitate.
Îmbinări șurubate vs. compresiune – ce diferențe există între ele
La alegerea fitingului, aproape întotdeauna alegeți și între două tipuri de bază de îmbinare – șurubată și compresiune. Ambele au locul lor și, dacă sunt realizate corect, oferă o îmbinare fiabilă și etanșă pe termen lung. Diferența constă în modul de montaj, uneltele necesare și faptul dacă îmbinarea va fi demontabilă în viitor.
Îmbinarea șurubată se fixează cu o mată de fixare care comprimă un garnitură sau un inel de etanșare pe țeavă. Avantajul este demontabilitatea fără unelte speciale – suficient clești sau o cheie – ceea ce este util mai ales în cazul întreținerii sau atunci când este necesară modificarea unei îmbinări, demontarea pentru a repara o altă parte a sistemului sau pur și simplu pentru a o muta. Din acest motiv, îmbinările șurubate sunt populare în special la conectarea robinetelor, bateriilor, distribuitoarelor și oriunde este posibil ca în viitor să mai aveți nevoie de acces la acea zonă.
Îmbinarea compresiune se realizează cu clești de compresiune care deformează permanent o garnitură metalică în jurul țevii introduse în fiting. Montajul este mai rapid în cazul unui număr mare de îmbinări, îmbinarea este mai solidă și nedemontabilă, dar necesită investiția în uneltele speciale ale sistemului. Din acest motiv, îmbinările compresiune sunt cel mai adesea utilizate în instalații mari, unde un montor profesionist sau o firmă deja deține aceste unelte și poate realiza zeci de îmbinări rapid și cu o calitate consistentă.
O comparație mai detaliată a ambelor sisteme, inclusiv recomandări privind când este mai avantajos un tip sau altul, o găsiți în articolul separat Îmbinări șurubate vs. compresiune. În general, este valabil un simplu principiu – dacă planificați să demontați îmbinarea în viitor sau este vorba de o reparație casnică unică, unde nu are sens să cumpărați clești de compresiune doar pentru câteva îmbinări, alegeți varianta șurubată. Dacă, dimpotrivă, realizați un sistem complet nou cu zeci de îmbinări și aveți (sau vă puteți împrumuta) uneltele necesare, sistemul compresiune merită investiția datorită vitezei de montaj și a rezistenței mai mari a îmbinării.
Șurubelniță fixă 1/2 x 16 pentru apă
Șurubelniță șurubată pentru fixarea bateriei în perete, fără nevoia compresiunii, pentru țeavă de 16 mm.
Preț: 2,83 €
Tipuri de fitinguri – coturi, T-uri, reducții și șurubelnițe
Fitingurile nu reprezintă o categorie unitară – în funcție de rolul lor în sistemul de distribuție, se împart în mai multe tipuri de bază, fiecare dintre ele rezolvând o anumită situație în traseul țevii.
Șurubelniță dreaptă leagă două secțiuni de țeavă de același diametru în aceeași linie. Se folosește oriunde este necesar ca țeava să continue, dar este interrompă și apoi reconectată – de exemplu, la conectarea la un tronson vechi de distribuție sau la reparația unei părți deteriorate.
Colierul
Colierele se produc în două unghiuri cele mai frecvente, în funcție de nevoia de schimbare a traseului conductei.
Teul împarte un traseu în două direcții. Se folosește, de exemplu, la ramificarea către un radiator din conducta principală verticală – traseul principal continuă către ceilalți radiatoare, în timp ce ramificația prin Te aduce apa către un singur corp de încălzire.
Reducția (trecătoare) leagă două secțiuni de dimensiuni diferite. Este esențială oriunde se schimbă dimensiunea conductei – de exemplu, de la conducta principală de diametru mai mare la ramificațiile mai subțiri către radiatoarele individuale, sau la conectarea unui consumator cu filet de dimensiune diferită față de conducta însăși.
Șurubul de perete este un accesoriu special conceput pentru fixarea solidă a conductei în perete, în locul în care se atașează un robinet sau alt consumator. Trebuie să fie fixat extrem de bine, deoarece preia sarcina mecanică provenită din strângerea și utilizarea robinetului – la fiecare rotire a manetei robinetului sau la curățarea acestuia, asupra șurubului de perete acționează o anumită forță, iar dacă nu este suficient de bine fixat în perete, se poate destrăma în timp. Din acest motiv, șuruburilor de perete le este dedicat și un articol separat Șuruburi de perete pentru robinete – ce sunt și cum se montează, în care analizăm și distanța corectă și adâncimea de îngropare în perete.
O sinteză completă a tuturor tipurilor de fitinguri, inclusiv recomandări privind utilizarea fiecăruia, o găsiți în articolul Tipuri de fitinguri – coliere, teuri, reduceri, șuruburi de perete.
Oțel sau plastic? Alegerea materialului fitingului
Pe lângă tipul de conexiune și forma fitingului, este la fel de importantă decizia privind materialul din care este realizat acesta. Pe piață veți întâlni cel mai des fitinguri din oțel și din plastic, fiecare având propriile avantaje și limite.
Fitingurile din oțel sunt rezistente la temperatură și presiune, pot fi folosite în rețele de încălzire și apă caldă, fiind stabilizate pe termen lung, dar sunt mai scumpe și mai grele. Datorită greutății și rezistenței lor, fitingurile din oțel se potrivesc perfect în locurile cu solicitări mecanice mai mari – de exemplu, la șuruburile de perete sub robinete sau la conectarea radiatoarelor, unde se prevede o funcționare pe termen lung fără nevoie de înlocuire.
Fitingurile din plastic, de exemplu din materialele PPSU sau POM, sunt mai ușoare și mai ieftine, rezistente la coroziune, dar au o temperatură și o presiune maxime de funcționare mai scăzute decât oțelul – sunt potrivite, așadar, mai ales pentru rețele de apă rece sau temperaturi mai mici. Un avantaj este și faptul că, spre deosebire de metal, nu se corodează și nu sunt predispuse la reacții electrochimice cu alte materiale din rețea. Înainte de a folosi un fiting din plastic într-un circuit de încălzire, este însă întotdeauna necesară verificarea fișei tehnice a produsului respectiv – nu orice fiting din plastic este dimensionat pentru temperaturile și presiunile obișnuite dintr-un sistem de încălzire.
O comparație mai detaliată a ambilor materiali, inclusiv recomandări specifice în funcție de tipul rețelei, o găsiți în articolul Fitinguri din oțel vs. fitinguri din plastic. În general, este mai sigur să alegeți un fiting din oțel în cazul oricăror îndoieli – rezerva sa de rezistență față de temperatură și presiune este mai mare, iar riscul ca acesta să dovedească a fi insuficient în viitor este mai mic.
Compatibilitatea fitingului cu tipul conductei – la ce să acorzi atenție înainte de cumpărare
Una dintre cele mai frecvente greșeli la cumpărarea fitingurilor nu este alegerea greșită a tipului sau materialului, ci presupunerea greșită privind compatibilitatea cu conducta existentă. Fitingul trebuie să corespundă diametrului exterior sau interior al conductei respective și tipului de conexiune pentru care este dimensionat.
Un fiting conceput pentru conexiunea filetată a conductei PEX-AL-PEX cu diametrul de 16 mm nu este automat compatibil cu conducta de cupru sau PP-R de același diametru nominal, deoarece dimensiunile reale și modul de conexiune se deosebesc între materiale. Deși două fitinguri pot părea la prima vedere aceeași „dimensiune de șaisprezece", în realitate pot avea un diametru interior diferit sau un profil de etanșare diferit, care pur și simplu nu va funcționa etanș pe alt tip de conductă.
La cumpărarea unui fiting este întotdeauna necesară verificarea corespondenței materialului, diametrului și tipului de conexiune cu conducta existentă în sistem. Dacă nu sunteți siguri ce tip de conductă aveți instalat acasă sau în clădire, cel mai sigur este să extrageți un eșantion sau să măsurați exact diametrul exterior și materialul conductei originale înainte de comandarea fitingurilor – astfel evitați situația în care fitingul ajunge la destinație, dar se dovedește că nu se potrivește.
Același grad de atenție este valabil și la combinarea unor părți vechi și noi ale rețelei – dacă refaceți doar o parte a casei sau apartamentului și vă conectați la conducta veche instalată în vremuri în care se foloseau alte materiale și dimensiuni, este bine să verificați în prealabil dacă există un fiting de tranziție potrivit, sau dacă va fi nevoie să înlocuiți un segment mai lung de conductă pentru a menține compatibilitatea întregului sistem. Subiectului i se acordă o atenție detaliată în articolul Compatibilitatea fitingurilor cu diferite tipuri de conducte.
Bucșă filetată 1/2x16 cu filet interior
Bucșă de tranziție filetată cu filet interior 1/2", pentru conductă de 16 mm.
Preț: 1,72 €
Uneltele necesare pentru montarea fitingurilor
Uneltele necesare pentru montare depind în primul rând de faptul dacă este vorba despre o conexiune filetată sau o conexiune prin strângere.
Pentru montarea fitingurilor filetate este suficientă o șurubelniță adecvată (sau o șurubelniță reglabilă) și uneori un ștanț de conductă, pentru a avea capătul conductei drept și perpendicular. Acesta este mai important decât ar părea la prima vedere – un capăt tăiat oblic sau neregulat nu se poate așeza corect în garnitura de etanșare, ceea ce poate duce la fuga chiar și după o strângere corectă a șurubului de strângere. Pentru o montare obișnuită a unui șurub de perete sau a unei bucși, o șurubelniță reglabilă, eventual două șurubelnițe de dimensiuni potrivite (una pentru a ține fitingul, alta pentru a strânge șurubul) și un ștanț de conductă ascuțit vă vor fi suficiente.
Pentru racorduri filetate este esențială utilizarea unui șurubelniț compatibil cu sistemul respectiv de fitinguri. Diferiți producători pot avea profile diferite ale șurubelnițelor, iar utilizarea unui profil inadecvat poate duce la un racord neetanș sau deteriorat, chiar dacă operațiunea este executată vizual corect – racordul poate părea în regulă, dar garnitura poate nu fi deformată exact în forma care asigură etanșarea perfectă. Înainte de a cumpăra sau împrumuta șurubelnițele, este esențial să confirmați că profilul șurubelniței corespunde exact fitingurilor pe care intenționați să le utilizați.
Pe lângă șurubelnița principală, în timpul montajului fitingurilor este util să aveți la îndemână și câteva accesorii – bandă de teflon sau garnituri de cânepă pentru racordurile filetate care le cer, o batistă pentru ștergerea imediată a picăturilor de apă în timpul testării cu apă, și, în cazul unei reconstrucții mai mari, și un vas adecvat pentru evacuarea apei rămase din conducta veche înainte de a demonta vechile racorduri.
Etapele montajului pas cu pas
Montajul racordului filetat constă din cinci pași simpli.
Procedura de montaj diferă în funcție de tipul de racord, totuși, pentru ambele tipuri, există câteva reguli comune.
Pentru un racord filetat, primul pas este pregătirea capătului țevii – se taie drept și perpendicular pe axa țevii cu un decupator, iar marginea se egalizează sau se rotunjite ușor, pentru a nu deteriora garnitura din fiting în timpul introducerii. Apoi se montează pe țeavă piatra de strângere și garnitura de etanșare sau fixare în ordinea în care vor fi în racordul final – este important să nu uitați acest pas înainte de a introduce țeava în fiting, deoarece montarea ulterioară a piatră de strângere pe o țeavă deja introdusă este adesea imposibilă. Țeava se introduce în corpul fitingului până la oprirea completă, piatra de strângere se așează pe filet și se strânge manual, apoi se strânge cu cheia până la momentul de strângere specificat (sau, dacă producătorul nu indică momentul, până la rezistența solidă fără forță excesivă). După strângere, se recomandă testarea racordului cu apă și verificarea vizuală și prin atingere pentru a vă asigura că nu apare nicio urmă de umiditate în zona racordului.
Pentru un racord comprimat, țeava se taie și se egalizează la fel, apoi se introduce în fiting până la oprirea completă – este important să vă asigurați că țeava atinge cu adevărat oprirea interioară a fitingului, nu doar marginea garniturii. Șurubelnița de comprimare cu profilul corespunzător se așează exact pe zona garniturii marcată de producător (de obicei, este marcată cu o linie sau cu o culoare pe fiting) și, printr-o singură mișcare fluidă, se creează o deformare permanentă. La contrarul racordului filetat, aici nu există spațiu pentru o strângere suplimentară – dacă comprimarea este făcută incorect, singura soluție este înlocuirea fitingului și a unei porțiuni de țeavă și repetarea racordului cu materiale noi.
Pentru ambele tipuri de racorduri, după finalizarea montajului, este util să testați întregul sistem cu apă și să-l lăsați sub presiune câteva ore (ideal, noaptea), pentru ca orice mică neetanșare să se manifeste înainte ca locul să devină inaccesibil. Această regulă simplă poate economisi costuri semnificative pentru lucrări de demolare suplimentare, dacă neetanșarea s-ar manifesta abia după acoperirea cu zidărie sau pardoseală.
Adaptor din bronz cu filete 1" și 1/2" (FF = filet interior/exterior).
Preț: 4,18 €
Erori frecvente în timpul montajului și cauzele neetanșărilor
Mai multe neetanșări la fitinguri nu sunt rezultatul unui produs defect, ci al impreciziei în timpul montajului. Cunoașterea erorilor frecvente este cea mai eficientă metodă de prevenție.
Cauza cea mai frecventă a neetanșărilor este piatra de strângere insuficient de strânsă la racordurile filetate, garnitura de etanșare deteriorată sau lipsă, sau țeava introdusă în fiting în mod oblic sau incomplet înainte de comprimare. Toate aceste trei cauze pot fi evitate destul de ușor prin verificarea atentă înainte de finalizarea racordului – verificarea prezenței și stării garniturii de etanșare, verificarea faptului că țeava este introdusă cu adevărat până la oprirea completă, și, la racordurile filetate, și verificarea momentului de strângere.
O altă eroare frecventă este combinarea materialelor incompatibile, de exemplu bronz cu aluminiu fără separare adecvată, într-un mediu umed, ceea ce poate duce, în timp, la coroziune electrochimică (coroziune bimetalică) în zona de racord. Acest tip de coroziune nu este vizibil imediat – se manifestă abia după luni sau ani de funcționare, când materialul din zonă de contact a două metale diferite în prezența umidității începe să se degradeze treptat. Prevenția constă fie în respectarea strictă a recomandărilor producătorului privind combinarea materialelor, fie în utilizarea unor garnituri izolante sau a fitingurilor de tranziție special concepute pentru acest scop.
Printre alte erori frecvente se numără și utilizarea unui tip inadecvat de garnitură (de exemplu, o garnitură veche sau incorect dimensionată rămasă de la demontarea vechiului racord), strângerea excesivă a piatră de strângere, care poate deteriora garnitura de etanșare la fel de rău ca și strângerea insuficientă, sau montarea fitingului pe o țeavă care nu a fost curățată de impurități și resturi metalice după decupare. Chiar și o mică particulă metalică prinsă în zona de etanșare poate cauza o neetanșare lentă, dar permanentă, care se manifestă abia după un anumit timp de funcționare.
O analiză completă a greșelilor și a modurilor de evitare le găsiți în articolul Erori frecvente în timpul montajului și neetanșări. Dacă, în ciuda tuturor precauțiilor, neetanșarea apare totuși, sau dacă fitingul după ani de funcționare arată semne de uzură (pete verzi la bronz, fisuri la plastic), vă recomandăm să consultați și articolul Service și înlocuirea fitingurilor, unde discutăm cum să recunoașteți momentul înlocuirii și cum să procedați în acest caz.
Exemple reale din practică
Exemplu 1: O casă cu înlocuirea centralei și conectarea la rețeaua de încălzire veche. La înlocuirea unei centrale vechi cu un tip nou de centrală în condensare, a fost necesară conectarea sursăi noi la rețeaua veche de cupru instalată în casă încă de la construcție. Centrala nouă avea găuri de conectare cu dimensiuni diferite ale filetului decât cele pentru care fusese dimensionată rețeaua veche, iar, în plus, a fost necesară schimbarea traseului conductei, astfel încât să ocolească noua centrală mai mare, montată într-o altă zonă a peretelui decât cea veche. Soluția a constat în utilizarea unei combinații de mai multe tipuri de fitinguri – reducerea între gaura mai mare de conectare a centralei și diametrul mai mic al conductei vechi, două coturi pentru ocolirea obstacolelor din traseul modificat și, în final, o conexiune șurubuită la punctul de conectare la rețeaua veche, astfel încât legătura să poată fi demontată ușor în viitor, dacă ar fi necesară o altă modificare. Datorită alegerii corecte a reducerilor și a unei atenții deosebite la etanșarea fiecărui punct de conectare, montajul s-a desfășurat fără niciun fel de fuga, chiar și după mai multe săptămâni de funcționare la capacitatea maximă de încălzire.
Exemplu 2: Un apartament în bloc cu înlocuirea șurubelii de perete sub robinetul de bucătărie. După ani de funcționare, la robinetul de bucătărie s-a observat o ușoară mișcare – robinetul se putea mișca ușor în punctul de fixare pe perete, ceea ce semnala faptul că șurubelia veche pierduse fixarea solidă. În locul unui intervenție complicată în întreaga rețea, problema a fost rezolvată prin înlocuirea șurubeliei vechi cu un tip nou șurubuit, ceea ce a permis efectuarea reparației fără a fi nevoie de unelte de lipit și fără a interveni în restul rețelei din perete. La înlocuire a fost esențial să se respecte exact distanța și adâncimea de montare identice cu cele ale șurubeliei vechi, astfel încât noul robinet să se potrivească perfect fără a fi strâns, și, în plus, să se fixeze bine mecanismul de fixare al șurubeliei în perete, deoarece tocmai lipsa de fixare a fost cauza problemei inițiale. După înlocuire și conectarea robinetului, sarcina mecanică de la utilizarea zilnică se transmite uniform în perete fără a suprasolicita în mod inutil conexiunea cu conducta.
Ambii exemple arată un principiu comun – alegerea corectă a tipului și dimensiunii fitingului, combinată cu o montare atentă, poate rezolva și situații aparent complicate fără a fi nevoie de intervenții ample în rețea. Pe de altă parte, neglijarea oricăruia dintre acești pași, fie că este vorba de o reducere incorect aleasă, fie de o șurubelie insuficient fixată, se va manifesta într-un moment dat ca o problemă vizibilă.
Rezumatul răspunsurilor importante din secțiunea Întrebări frecvente despre montajul fitingurilor.
Întrebări frecvente despre montajul fitingurilor
Trebuie să fie fitingul întotdeauna din același material ca și conducta?
Nu neapărat, mai importantă este compatibilitatea dimensiunilor și a tipului de conexiune. Cu toate acestea, este recomandat să evitați contactul direct între metale incompatibile (de exemplu cupru și aluminiu) într-un mediu umed, unde poate apărea coroziune electrochimică. Dacă nu sunteți siguri de combinația de materiale din rețeaua dumneavoastră, este mai bine să vă consultați sau să alegeți un fiting de la același producător ca și restul sistemului.
Poate fi desprinsă o conexiune lipită, dacă este nevoie de o reparație?
Nu, conexiunea lipită este proiectată ca fiind nereversibilă – garnitura este deformată permanent după lipire. Dacă este nevoie de o desprindere ulterioară a conexiunii, la montaj trebuie ales un tip de fiting șurubuit, care este conceput tocmai pentru desprinderea repetată fără a deteriora piesele.
Ce unelte sunt necesare pentru o înlocuire simplă a șurubeliei de sub robinet?
La o șurubelie șurubuită, este suficient un cheie de șurub, eventual două chei de dimensiune potrivită, și un șurubel de tăiere, dacă este nevoie să se taie sau să se egaleze conducta. La tipul șurubuit, unelte de lipit nu sunt necesare.
De ce picură ușor conexiunea chiar și după strângerea fitingului?
Cauza cea mai frecventă este un garnitură deteriorată, lipsă sau incorect plasată, sau conducta introdusă în fiting într-un unghi oblic. Verificați dacă garnitura este pe loc și într-o stare bună, și dacă conducta este introdusă drept până la oprirea completă, eventual strângeți ușor piulița fără a aplica o forță excesivă.
Pot folosi un fiting din plastic și într-un circuit de încălzire cu apă la temperatură mai mare?
Nu toate fitingurile din plastic sunt dimensionate pentru acest lucru – fitingurile din plastic au, în general, o temperatură și o presiune maxime de funcționare mai mici decât cele din cupru. Înainte de a le folosi într-un circuit de încălzire, verificați întotdeauna fișa tehnică a fitingului respectiv, pentru a vă asigura că corespunde temperaturilor și presiunilor din sistemul dumneavoastră.
Este nevoie de unelte de lipit speciale pentru fiecare marcă de fitinguri?
Diferiți producători pot avea profile diferite ale ștanței de lipit, astfel încât unelte universale pot să nu se potrivească tuturor sistemelor. Înainte de a cumpăra sau a împrumuta unelte de lipit, verificați întotdeauna dacă profilul ștanței este compatibil cu fitingurile pe care intenționați să le lipiți.
Cum pot afla dacă am conducte din cupru, PEX-AL-PEX sau PP-R în casă?
Materialele se deosebesc prin culoare, greutate și aspect – conductele din cupru sunt metalice și au o nuanță caracteristică de roșu, PEX-AL-PEX este o conductă multistrat cu o placă de aluminiu între straturile de plastic, iar PP-R este un plastic monolitic. În caz de îndoieli, cea mai fiabilă metodă este să extrageți o scurtă probă sau să măsurați exact diametrul exterior și să consultați înainte de achiziționarea fitingurilor.
Trebuie să presurizați întotdeauna sistemul după montarea fitingului, chiar dacă conexiunea pare în regulă?
Da, recomandăm acest lucru întotdeauna, în special înainte de a ascunde conexiunea în perete sau în podea. O conexiune vizual perfectă poate avea o fuga ascunsă, care se manifestă treptat, doar după câteva ore sub presiune – verificarea înainte de ascundere vă va evita lucrări de demolare suplimentare.
Care este diferența dintre șurubelie și o conexiune obișnuită?
O șurubelie este proiectată pentru o fixare solidă în perete și trebuie să suporte sarcini repetitive de la utilizarea robinetului sau a altui aparat conectat, în timp ce o conexiune obișnuită servește doar pentru a conecta două secțiuni de conductă, fără a necesita o fixare mecanică. Din acest motiv, șurubeliile au, în general, o construcție mai robustă și elemente de fixare în perete, pe care o conexiune obișnuită nu le are.
Răspunsuri suplimentare la întrebările frecvente le găsiți într-un tabel separat Întrebări frecvente despre conexiuni și fitinguri.
Subiecte aferente
- Cum alegeți o conexiune sau un fiting
- Conexiuni filetate față de conexiuni strâmbate
- Tipuri de fitinguri – coturi, T-uri, reductoare, șuruburi
- Fitinguri din bronz față de fitinguri din plastic
- Compatibilitatea fitingurilor cu diferite tipuri de țevi
- Erori frecvente la montaj și fântâni
- Șuruburi pentru radiatoare – ce sunt și cum se montează
- Service și înlocuirea fitingurilor
- Întrebări frecvente despre conexiuni și fitinguri
Aveți întrebări despre conexiuni sau fitinguri?
Nu știți cum să alegeți sau aveți o situație concretă în casă? Trimiteți-ne un mesaj – vă oferim cu plăcere consultanță.