Cum să instalați tubulatura de evacuare gaze arse a unui cazan condens pe pași
Cum se montează tubulatura de evacuare gaze arse a unei centrale termice în condensare pas cu pas
Instalarea tubulaturii de evacuare gaze arse a unei centrale termice în condensare este una dintre lucrările în care se fac cel mai frecvent greșeli – și unde consecințele greșelilor sunt serioase. Eliberarea gazelor arse în spațiul locuibil, condensatul care curge în perete, centrala termică într-o avarie permanentă din cauza unui unghi de înclinare necorespunzător, sau pur și simplu tehnicianul de revizie care refuză să semneze protocolele de predare. Din practica mea de instalator știu că majoritatea problemelor nu apar din lipsa cunoașterii despre ce este tubulatura de evacuare, ci din neglijarea detaliilor concrete: unghiul de înclinare slab, lipsa garniturii de etanșare la traversarea peretelui, dimensiunile necorespunzătoare pentru o cascadă de centrale termice sau confundarea sistemului coaxial cu cel dublu fără adaptarea corespunzătoare a adapterului.
Acest ghid vă va conduce prin întregul proces – de la primul desen al traseului până la alegerea pieselor, montajul grosier, pașii de testare și finalizare. Citiți-l ca un tehnician experimentat, nu ca un prospect publicitar. Dacă căutați ce sistem de evacuare să alegeți înainte de a începe montajul, citiți mai întâi articolul nostru Cum alegeți evacuarea gazelor arse pentru o centrală termică în condensare.
1. Înainte de a începe lucrările: ce trebuie să știți și să aveți pregătit
1.1 Cadru legal și de siguranță
Instalarea tubulaturii de evacuare gaze arse a unei centrale termice în condensare nu este doar o problemă tehnică, ci și legală. Conform reglementărilor românești (STN EN 13384, STN 73 4210, legea nr. 314/2012 privind inspecțiile periodice ale instalațiilor de încălzire), orice nouă instalație de încălzire cu combustibil solid, lichid sau gaz cu o putere de peste 4 kW trebuie să fie supusă unei inspecții tehnice. Revizita tubulaturii și a evacuării gazelor arse o face un șef de coș cu calificare corespunzătoare. Fără semnătura sa în protocolul de predare, asigurătorul nu va plăti în caz de daună.
Centrala termică în condensare este un consumator „închis” – aspiră aerul din exterior și evacuează gazele arse tot în exterior. Nu depinde de aerul din încăperea în care este amplasată. Aceasta este o avantaj din punct de vedere al siguranței, dar din punct de vedere al proiectării impune cerințe precise privind traversările peretelui și acoperișului. Fiecare traversare trebuie să îndeplinească cerințele privind rezistența la foc, izolarea termică și etanșitatea.
1.2 Ce trebuie să aveți pregătit înainte de montaj
- Documentația tehnică a centralei termice (manualul producătorului, instrucțiunile de montaj, lungimile maxime admise ale evacuării)
- Schemele traseului de evacuare – ideal la scară, cu coturile și schimbările de direcție marcate
- O listă cu piesele necesare: țevi drepte, coturi, adapter, traversare, dop de condens, deschidere de revizie
- O nivelă (o nivelă digitală este suficientă), un șurubelniș cu burghiu coronic pentru beton (Ø 130 mm pentru coaxial 60/100 mm, Ø 160 mm pentru 80/125 mm)
- Un mortar de etanșare pentru coșuri rezistent la condens (pH 2–3), silicon potrivit pentru tubulaturi de evacuare (până la 250 °C)
- Echipament de protecție: ochelari de protecție, mănuși, haine de muncă
Dacă lucrați cu o centrală Protherm, întreg sortimentul de piese originale pentru evacuare îl găsiți în categoria noastră evacuări gaze arse și tubulaturi.
2. Tipuri de sisteme de evacuare – recapitulare scurtă înainte de montaj
Înainte de montaj, trebuie să fiți 100% siguri ce sistem montați. Să le confundați în timpul lucrărilor este o greșeală costisitoare. O comparație mai detaliată o găsiți în articolul Sistem coaxial vs. sistem dublu – care este mai bun, aici doar o scurtă prezentare pentru orientare:
Sistem coaxial (60/100 mm sau 80/125 mm): o țeavă în țeavă – prin cea interioară trec gazele arse în afară, iar prin cea exterioară (inelul) intră aerul. Un singur orificiu în perete, montaj mai simplu, traseu limitat (de obicei până la 5–8 m lungime echivalentă). Potrivit pentru apartamente obișnuite și case de tip casă de familie.
Sistem dublu (2 × 80 mm sau 2 × 60 mm): două țevi separate. Aerul și gazele arse trec separat. Trasee mai lungi, posibilitatea de a separa aspirația aerului și evacuarea gazelor arse în locuri diferite (de exemplu, gazele arse pe acoperiș, iar aerul de pe fațada clădirii). Montaj mai complex, dar necesar în cazul cascadelor de centrale termice sau al reamenajărilor cu o dispunere mai complicată.
Pentru conectarea centralei termice la tipul respectiv de tubulatură se folosesc adaptori. De exemplu, adapterul Protherm pentru tubulaturi 60/100 mm A1KP sau adapterul Protherm pentru tubulaturi 80/125 mm A25KP – aceste piese reprezintă interfața dintre ieșirea centralei și restul sistemului. Fără un adapter corect, există riscul de a avea fuga de gaze arse chiar de la centrală.
3. Proiectarea traseului tubulaturii – pasul cel mai important
3.1 Reguli de bază în planificarea traseului
Traseul tubulaturii de evacuare ar trebui să fie cât mai scurt și cât mai direct. Fiecare cot reprezintă o rezistență echivalentă cu o anumită lungime de țeavă dreaptă – de obicei 1 m pentru un cot de 45° și 1,5–2 m pentru un cot de 90°. Producătorii de centrale termice stabilesc lungimea maximă echivalentă a evacuării – la centrale termice condensaționale obișnuite de 20–35 kW aceasta variază între 5 și 12 m (în funcție de diametrul sistemului și de puterea centralei). Dacă depășiți această limită, centrala va avea probleme cu ventilația, va „sufoca” și va intra în avarie.
Reguli esențiale în proiectarea traseului:
- Panta tronsonurilor orizontale spre evacuarea condensatului – minim 3° (aprox. 5 cm/m), ideal de la centrală spre încăperea cu dopul de condens, sau invers spre centrală dacă există un sifon la centrală. O pantă necorespunzătoare = condensatul curge înapoi în schimbător = coroziune și avarii.
- Număr minim de coturi – fiecare cot suplimentar scurtează lungimea utilă a traseului.
- Traversare într-un singur punct – sistemul coaxial are doar un singur orificiu în peretele exterior sau acoperiș; la sistemul dublu puteți avea orificii în locuri diferite.
- Protecție împotriva înghețului – dacă traseul trece printr-un spațiu neîncălzit (garaj, pivniță), țeava trebuie izolată, altfel condensatul se îngheță.
- Fixare la fiecare 0,5–1 m – șuruburile și clemele trebuie să fie suficient de puternice, sistemul nu trebuie să stea doar pe adapterul centrală termică.
3.2 Calcularea lungimii echivalente – exemplu din practică
Imaginați-vă o reabilitare a unui apartament la etajul 3 al unui bloc de apartamente. Centrala termică în condensare este amplasată lângă un reper de fereastră, peretele are grosimea de 40 cm. Doriți să ducă tubulatura de evacuare gaze arse 60/100 mm orizontal prin perete. Traseul: 0 m țeavă dreaptă înainte de centrală + adaptor A1KP (0 m, doar conexiune) + cot 90° (echivalent 1,5 m) + țeavă dreaptă 0,8 m + traversare perete 0,4 m + ieșire. Lungimea echivalentă totală = 1,5 + 0,8 + 0,4 = 2,7 m. Pentru o centrală cu maxim 5 m este în regulă.
Dacă ați dori să ducă traseul mai lung – de exemplu prin hol și balcon – și suma ar depăși limita admisă, este momentul să începeți să vă gândiți la trecerea la diametrul 80/125 mm (mai bună trecere, mai lungă lungime maximă) sau la alt traseu. Mai multe informații privind alegerea diametrului le găsiți în articolul Ce diametru de tubulatură aveți nevoie: 60/100 sau 80/125 mm.
4. Pas cu pas: montarea propriu-zisă a tubulaturii de evacuare gaze arse
Pasul 1 – Pregătirea traversării peretelui sau acoperișului
Acesta este cel mai solicitant pas din punct de vedere fizic. Cu un burghiu cu coroană (cheie SDS+, putere minim 1 200 W) se face gaura în perete. Diametrul găurii trebuie să fie cu 10–20 mm mai mare decât diametrul exterior al tubului sistemului, pentru a putea introduce izolația și garnitura de etanșare. Pentru un coaxial 60/100 mm, aceasta înseamnă o gaură Ø de aproximativ 120–130 mm, iar pentru 80/125 mm de aproximativ 145–150 mm.
Gaura trebuie să fie ușor înclinată spre exterior – o înclinație de cel puțin 3° va asigura faptul că apa ploii sau condensul nu revin în încăpere. Dacă peretele are o grosime mai mare de 40 cm (de exemplu, un bloc mai vechi cu zidărie), instalați pe partea interioară și exterioară rozete decorative, eventual un extensor.
Pentru traversarea acoperișului se aplică aceleași reguli, doar că în plus trebuie să rezolvați hidroizolarea – traversare cu acoperiș sau garnitură flexibilă. O descriere mai detaliată o găsiți în articolul Traversarea acoperișului sau peretelui: diferențe, tipuri și montaj.
Pasul 2 – Instalarea adaptatorului la centrală
Centrala termică în condensare are la partea superioară sau posterioară gâtul de evacuare (de obicei plastic sau oțel). Pe acest gât se montează un adaptor – pentru centrale Protherm de exemplu Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare gaze arse 60/100 mm A1KP. Adaptorul se introduce în gât și se fixează prin rotire (închidere tip bajonet) sau cu șuruburi, în funcție de modelul centralei. Înainte de montarea adaptorului, verificați dacă în șanțura de etanșare a gâtului este prezentă garnitura (O-ring). Lipsa garniturii = fuga imediată a fumurilor.
Eroare frecventă în acest pas:
- Adaptorul nu este fixat bine – la prima pornire a centralei, vibrațiile îl pot scoate
- Confuzia între adaptorul pentru 60/100 mm și 80/125 mm – arată asemănător, dar nu sunt interschimbabile
- Lipsa sifonului de condens – dacă centrala nu are sifon integrat, trebuie să-l adăugați extern
Pasul 3 – Asamblarea și fixarea secțiunilor orizontale
Acest pas este cel în care se fac cele mai multe greșeli subtile. La centrala termică în condensare, condensul curge în interiorul tubulaturii de evacuare gaze arse spre evacuare. Țevile trebuie introduse cu gâtul orientat spre ieșire (afară) și partea netedă spre centrală. Altfel, condensul va curge prin fiecare conexiune pe tavan sau perete.
Secvența de montaj:
- Începeți de la deschiderea (trecătoare) și continuați către centrală
- Înainte de a introduce fiecare racord, ungeți cu o subțire strat de silicon sau ciment de șamot (conform instrucțiunilor producătorului sistemului)
- Introduceți țevile uniform, fără presiune laterală – altfel garnitura de etanșare din gât va crăpa
- După montaj, fixați fiecare țeavă cu un șurub de fixare sau o consolă fixată pe perete/planșeu (la fiecare 50–80 cm pentru traseul orizontal, la fiecare 100–150 cm pentru cel vertical)
- Verificați panta cu un nivel digital – minim 3° către capacul de condens
Pentru o instalație standard orizontală prin perete este disponibilă Set orizontal Protherm 60/100 mm – 0,8 m, S1KP – set complet care conține totul necesar, inclusiv trecătoarea și garnitura, ceea ce simplifică considerabil munca și evită situația în care lipsește vreun element.
Etapa 4 – Capac de condens și evacuarea condensului
Condensul este o lichidă acidă (pH 3–4,5). Nu trebuie să stea nemișcată în țeavă sau să curgă în perete. Fiecare sistem orizontal trebuie să aibă, în cel mai jos punct, un capac de vizitare/condens cu evacuare în canalizare prin neutralizator (legătura depinde de puterea centralei – centralele peste 25 kW trebuie să aibă obligatoriu un neutralizator de condens). Sifonul la evacuare împiedică suflarea inversă a aerului prin evacuare și scurgerea fumului prin canalizare.
Etapa 5 – Deschiderea exterioară și încheierea sistemului
Deschiderea exterioară a țevii de evacuare trebuie să îndeplinească mai multe condiții:
- Plasare minim 0,3 m de la deschiderea ferestrelor și ușilor, de la intrările și ieșirile de aer
- Minim 0,5 m de colțul clădirii (din cauza turbulențelor vântului)
- Rețea de protecție împotriva pătrunderii insectelor și păsărilor – dar nu trebuie să fie atât de fină încât să se înghețe de condens sau să blocheze evacuarea
- Pe fațada neacoperită montați un terminal (deschidere cu deflector), pe acoperiș un șemineu cu clapetă antivânt
La montarea pe fațada orientată spre nord într-o zonă montană, țineți cont că terminalul poate îngheța în iarnă. Producătorii oferă în astfel de cazuri terminale antigel special concepute cu o suprafață de ieșire mai mare.
Etapa 6 – Conectarea evacuării condensului de la centrală la sifon
Centrala produce și ea condens în schimbătorul de căldură. Acest condens este evacuat prin sifonul de la baza centralei. Înainte de prima pornire, sifonul trebuie umplut cu apă (aprox. 0,2–0,3 l), altfel gazele arse trec direct prin sifon în încăperea centralei. E o greșeală care apare surprinzător de des la servicii – tehnicul montează centrala, uită să umple sifonul, iar clientul raportează după câțiva zile miros de gaz sau fum.
Etapa 7 – Sistem cu două țevi: montarea distribuitorului
Dacă centrala utilizează un sistem cu două țevi (fie direct, fie prin montarea unui adaptor), ieșirea coaxială a centralei se împarte în două țevi separate folosind un piesă de divizare. Pentru centralele Protherm este prevăzut Distribuitor de divizare Protherm Ø 2 × 80 mm R2KP – intrare coaxială de la centrală, două ieșiri separate Ø 80 mm pentru aer și gaze arse. De la acest punct, montajul continuă pe două trasee paralele, fiecare cu propria consolă, coturi și deschidere.
5. Situații tipice din practică și cum să le rezolvați
Reabilitare apartament în bloc de apartamente
Cel mai frecvent scenariu în România: apartament în bloc, nouă centrală în condensare înlocuiește vechiul încălzitor de apă instant sau centrală electrică. Șemineul nu este disponibil. Singura opțiune este evacuarea coaxială orizontală prin peretele exterior către fațadă. Grosimea peretelui 0,3–0,5 m, înălțimea montajului 2–2,5 m de la podea. Sistemul 60/100 mm este suficient pentru o centrală de 15–25 kW. Traseu: adaptor A1KP + cot 90° + țeavă scurtă + trecătoare perete + terminal exterior. Lungime echivalentă totală de cca 2,5–3,5 m – fără probleme.
Atenție: în blocuri de apartamente trebuie să verificați întotdeauna dacă puteți să forțați un orificiu în peretele exterior (acordul administratorului blocului) și dacă fațada este izolată cu sistemul ETICS. La fațade izolate cu ETICS trebuie să folosiți o trecătoare specială de prelungire care trece prin toată grosimea izolației și formează un acoperiș estetic în fațadă. Dacă ignorați tija de prelungire și montați doar deschiderea în izolație, după câteva ierni apa va distruge polistirenul din jurul trecătorii și va apărea un pod termic.
Casă de familie, centrală în subsol, evacuare prin acoperiș
Evacuarea verticală prin mai multe niveluri este mai tehnic complexă, dar avantajoasă pentru trasee lungi și pentru suflaj. Avantaj: condensul curge natural în jos către evacuarea de la centrală. Dezavantaj: trecătoarea prin acoperiș necesită o soluție de hidroizolare și obligatoriu un șemineu la protocolul de predare. Sistemul 80/125 mm este aproape întotdeauna o alegere mai bună pentru evacuări verticale peste 6 m. Mai multe informații despre alegerea direcției evacuării găsiți în articolul Evacuare orizontală vs. verticală – ce alegere să faceți la reabilitare.
Cascadă de două centrale termice în condensare
Două centrale termice de 25 kW în funcționare paralelă pentru o casă de familie mai mare sau un pensjon. Fiecare centrală primește propriul său adaptator și distribuitor-colector R2KP. După distribuitori, fiecare centrală urmează propria traseu până la piesa de colectare comună, unde se unesc ambele fluxuri de gaze arse și continuă prin țeava comună de Ø 100 mm (sau două țevi de Ø 80 mm una lângă alta) afară. Dimensionarea țevii comune trebuie să țină cont de suma puterilor – în mod obișnuit, lungimea echivalentă în cazul unei cascate este mai mare și sistemul 60/100 mm nu este suficient; aveți nevoie de 80/125 mm sau 2 × 80 mm.
6. Verificarea etanșității și punerea în funcțiune
După finalizarea montajului, încă înainte de prima pornire a centralei termice, efectuați o verificare vizuală a fiecărui racord – dacă observați într-un punct că garnitura de etanșare iese din糟 (sau din șanț) sau dacă racordul nu este complet fixat pe糟, rezolvați problema imediat. Este mult mai ușor acum decât după pornire.
Pornirea inițială a centralei termice se face în prezență: porniți centrala la puterea minimă (fără sarcină, doar arzătoarele se aprind și se încălzesc), așteptați 5–10 minute, apoi traversați traseul cu spuma de etanșare (de exemplu, spumă de detectare a fumului – reacționează cu spumă) sau pur și simplu cu o batistă ușor umezită – dacă se formează abur sau dacă simțiți miros de gaze arse într-un punct, aveți o neetanșitate. Dacă simțiți miros de gaze arse, opriți imediat centrala, aerisiți și căutați fuga.
După verificarea etanșității, chemați un șef de șantier specializat în coșuri de fum pentru revizie. Aduceți-i: instrucțiunile de montaj ale centralei termice, fișa tehnică a sistemului de evacuare folosit, declarația de conformitate pentru elementele utilizate. Fără aceste documente, chiar și cei mai prietenosi șefi de șantier refuză revizia.
7. Eroare frecventă și cum să le evitați
| Eroare | Consecință | Cum să evitați |
|---|---|---|
| Panta incorectă a secțiunii orizontale | Condensul curge înapoi în centrală sau iese prin racordul pereților | Nivelul digital, minim 3° față de captorul de condens |
| Țevile introduse invers | Condensul iese prin fiecare racord | Gâtul trebuie să fie orientat spre ieșire (afară), capătul neted spre centrală |
| Lungimea echivalentă depășită | Centrala raportează o eroare de evacuare, nu pornește | Calculați traseul conform recomandărilor producătorului, alegeți un diametru mai mare |
| Lipsa garniturii în adaptor | Fuga de gaze arse la centrală | Verificați O-ringul înainte de fiecare pornire |
| Sifonul centralei neumplut | Gazele arse trec prin sifon în încăpere | Umpleți sifonul cu apă (0,2 l) înainte de prima pornire |
| Sistem de evacuare incompatibil | Neetanșeități, probleme de garanție | Utilizați piese originale sau piese de schimb certificate |
| Ieșirea prea aproape de fereastră | Gazele arse intră în interior, plângeri din partea vecinilor | Minim 0,3 m față de deschiderea ferestrei, minim 0,5 m față de colțul fațadei |
O prezentare mai detaliată a defecțiunilor o găsiți în articolul Defecțiuni frecvente și fuga de gaze arse la tubulaturile de evacuare ale centralelor termice în condensare.
8. Întreținerea și verificările periodice după instalare
Tubulatura de evacuare a unei centrale termice în condensare nu este „instalezi și uiteți”. Minim o dată pe an (cel mai bine înainte de sezonul de încălzire) verificați:
- Starea terminalului exterior – nu este acoperit de mușchi, păianjeni sau grilajul nu este înghețat
- Racordurile – vizual, dacă nu există urme de condens (depuneri brune în jurul racordurilor)
- Sifonul de condens – spălați cu apă curată și verificați curgerea evacuării
- Fixarea consolelor – dacă una dintre console s-a deșurubat din cauza dilatării termice
Dilatarea termică este, de altfel, o temă subestimată. Țevile de PP și PP-HT se alungesc cu cca 1–1,5 mm/m la temperaturi de 60–80 °C. La o traseu de 4 m, aceasta înseamnă aproape 6 mm. Dacă sistemul nu este montat cu compensare de dilatare (fie direct în sistemul de țevi, fie prin montare liberă fără șurub de fixare la fiecare al doilea șurub), după un an veți observa consolele deșurubate și racordurile fisurate. Mai multe despre întreținere în articolul Curățare și întreținere a tubulaturii de evacuare a centralei termice în condensare.
Întrebări frecvente (FAQ)
Pot folosi tubulatură de la alt producător decât cel al centralei termice?
Teoretic da, dacă sistemul de evacuare este certificat pentru tipul respectiv de echipament și diametrul este compatibil. În practică, însă, majoritatea producătorilor de centrale termice (Protherm, Vaillant, Buderus, Junkers) condiționează garanția de utilizarea pieselor originale sau explicit aprobate de producător. Înainte de a alege, verificați întotdeauna compatibilitatea – fie în documentația tehnică a centralei, fie la distribuitor. Mai multe despre compatibilitate găsiți în articolul Compatibilitatea tubulaturii de evacuare cu centrala termică: Protherm, Vaillant și alte mărci.
Este obligatoriu să am un neutralizator pentru condens?
Pentru centrale termice cu putere până la 25 kW nu este obligatoriu un neutralizator în conformitate cu legea din Slovacia, deși unele companii de apă din anumite localități îl cer. Pentru centrale termice peste 25 kW și pentru cascate este obligatoriu. Chiar și pentru centralele mai mici îl recomandăm – condensul cu pH 3–4,5 poate deteriora în mod durabil țevile de canalizare și echipamentele plastice din gospodărie.
Câte coturi pot folosi pe traseul tubulaturii de evacuare?
Fiecare cot de 90° scade din lungimea echivalentă permisă cu cca 1,5 m (cot de 45° cca 1 m). Dacă centrala dvs. are o lungime echivalentă maximă de 5 m, la trei coturi de 90° vă rămâne doar 0,5 m pentru traseul drept – ceea ce nu este suficient nici măcar pentru un adaptor și o reducere. Regulă de practică: maxim 2–3 coturi pe tot traseul, altfel schimbați dispunerea sau diametrul sistemului.
De ce centrala termică raportează o eroare imediat după instalarea unei tubulaturi noi?
Cauza cea mai frecventă: reducerea este făcută etanș (țeava atinge zidul) și centrala are probleme cu tracțiunea. Al doilea motiv: sifonul neumplut, prin care intră aer parazit și încurcă senzorul de ionizare al arzătorului. Al treilea motiv: traseul este prea lung sau diametrul țevii este prea mic. Al patrulea motiv: terminalul este montat într-o zonă de recul al clădirii, unde apare suprapresiune și centrala nu poate evacua gazele arse. La fiecare astfel de problemă începeți cu verificarea sifonului și a lungimii echivalente – 70% dintre cazuri se rezolvă astfel.
Este posibil să ducem admisia de aer și evacuarea gazelor arse pe părți diferite ale clădirii?
Da, dar doar în cazul unui sistem cu două țevi. În cazul unui sistem coaxial acest lucru nu este posibil – aerul și gazele arse sunt în aceeași țeavă și ieșirile sunt în același loc. Sistemul cu două țevi permite, de exemplu, evacuarea gazelor arse spre nord și admisia de aer spre sud, ceea ce poate fi o soluție pentru clădiri cu dispunere complicată. Atenție: ambele ieșiri trebuie să fie în echilibru de presiune – dacă admisia este pe partea vătuită, iar evacuarea pe cea de recul, aerul admis poate fi contaminat cu gaze arse dintr-o altă centrală (în cazul unei cascade).
Pot duce tubulatura de evacuare printr-un spațiu neîncălzit (garaj, subsol)?
Da, dar țeava trebuie izolată termic. Într-un spațiu neîncălzit, condensul din interiorul țevii îngheață rapid și, la dezgheț, poate deteriora racordurile. Izolație minim 19 mm din vată minerală sau spumă PE comercială rezistentă la condens este suficientă pentru un garaj. Pentru un subsol cu temperaturi sub –15 °C recomandăm izolație de 30–40 mm. Pe suprafața exterioară a izolației trebuie să fie o barieră de vapori, pentru a preveni umezirea izolației din aerul subsolului.
Concluzie
Evacuarea corectă a gazelor arse ale unui cazan condens este fiabilă, sigură și ușor de întreținut pe durata întregii durate de viață a cazanului (15–20 de ani). Majoritatea problemelor cu care se confruntă tehnicienii în teren apar din cauza neglijării pantei, a direcției incorecte de montare a țevilor sau a utilizării unor piese de calitate slabă sau incompatibile. Dacă aveți vreo îndoială, alegeți întotdeauna piesa originală – de exemplu, Protherm adaptor pentru tubulatură de evacuare gaze arse 80/125 mm A25KP pentru cazanele mai puternice sau ansamblul orizontal complet 60/100 mm pentru apartamentele standard – și consultați traseul cu un tehnic de revizie înainte de montaj, nu după.
O mulțime de informații practice privind evacuarea gazelor arse le găsiți în alte articole din Centrul nostru de informare – de la alegerea sistemului și a diametrului, până la montarea trecătorii, diagnosticarea defecțiunilor și întreținerea regulată.
Aveți o întrebare pe această temă?
Nu știți ce să alegeți sau aveți o situație concretă în casă? Scrieți-ne – cu plăcere vă oferim consultanță.
