Întrebări frecvente despre evacuarea fumului și tubulatura de evacuare gaze arse la centralele termice cu condens
Tot ceea ce v-ați frământat întrebându-vă despre evacuarea fumului la centralele termice în condensare
Orice persoană care a decis să înlocuiască o centrală termică veche cu una modernă în condensare se confruntă, într-un moment sau altul, cu aceeași problemă: evacuarea fumului. Această chestiune aparent simplă generează, însă, o mulțime de întrebări – chiar și la cei care se ocupă de încălzire de ani buni. În practică, întâlnim zilnic situații similare: clientul cumpără o centrală termică în condensare, apoi descoperă că șemineul vechi nu este suficient, sau estimează greșit diametrul țevilor, sau compune întregul sistem într-un mod astfel încât centrala termică fie nu trage suficient de bine, fie se blochează cu apă din cauza condensului. Acest articol adună cele mai frecvente întrebări din practică și oferă răspunsuri complete, clare, dar fără simplificări.
Dacă căutați produse specifice, găsiți o prezentare completă a sistemelor și componentelor direct în categoria evacuări fum, tubulatură de evacuare gaze arse. În textul următor vom face referiri și la articole conexe din Centrul de Cunoștințe – dacă doriți să aprofundați o anumită temă, continuați acolo.
De ce evacuarea fumului la centralele termice în condensare este alta decât cea clasică?
Aceasta este prima și cea mai importantă chestiune de înțeles. Centrala termică în condensare funcționează pe baza unor principii fizice complet diferite față de o centrală termică standard cu evacuare prin șemineu. Gazele arse părăsesc centrala termică în condensare la o temperatură de doar 40–60 °C (în comparație cu 150–200 °C la o centrală termică clasică). Acest lucru are două consecințe esențiale:
- Tragerea șemineului este slabă – gazele reci urcă mult mai încet. Din acest motiv, centralele termice în condensare au un ventilator integrat (evacuare), care împinge activ gazele arse afară.
- În tubulatura de evacuare gaze arse se condensează apă – atunci când gazele fierbinți ating pereții reci ai țevii, aburul se condensează. Condensatul trebuie să revină în centrală (sau în sifon), altfel sistemul se blochează sau se avariază.
Din acest motiv, tubulatura de evacuare gaze arse a unei centrale termice în condensare trebuie să fie:
- Echilibrată aerian – sistem sub presiune. Gazele arse sunt evacuate cu o ușoară suprapresiune, astfel că orice fereastră de etanșitate poate duce la scurgerea gazelor în încăpere.
- Rezistentă la condensat – condensatul acid (pH 3–5) corodează țevile obișnuite din oțel sau șemineele clasice din zidărie. Materialul corect este plasticul (PP, PPs) sau oțel inoxidabil cu certificare pentru condensat.
- Inclinată în direcția corectă – tronsoanele orizontale trebuie să aibă o pantă de cel puțin 3° (5 cm pe metru) spre ieșirea condensatului, nu invers.
- Compatibilă cu centrala termică specifică – fiecare producător definește tipurile și dimensiunile admise de tubulatură de evacuare gaze arse. Un sistem incompatibil duce la defectare sau chiar la o situație periculoasă.
Sistem coaxial sau cu două țevi – ce înseamnă asta și cum alegeți?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări, iar răspunsul nu este întotdeauna simplu. Pe scurt:
Sistemul coaxial (sau „țeavă în țeavă”) este o soluție în care țeava interioară evacuează gazele arse afară, iar spațiul dintre țevi aduce aerul de ars din exterior. Ambele funcții sunt realizate de un singur component compact, de exemplu Set orizontal Protherm 60/100 mm - 0,8 m, S1KP. În acest caz, centrala termică este complet izolată față de aerul din încăpere – aerul este preluat direct din exterior. Vorbim despre așa-numitele centrale turbo sau cu cameră de ardere închisă (tip C).
Sistemul cu două țevi (separate) se folosește atunci când aerul nu este introdus coaxial, ci de exemplu printr-un șemineu existent sau printr-o altă țeavă. Acesta este de obicei cazul în instalații lungi, în cazul unor instalații în cascadă cu mai multe centrale sau în reconstrucții, unde țeava coaxială nu poate ajunge la peretele exterior. Dimensiunea uzuală este 2× 80 mm – pentru aceasta se folosește de exemplu Element de divizare Protherm Ø 2 x 80 mm R2KP.
O comparație mai detaliată a ambelor sisteme, inclusiv avantajele și dezavantajele acestora, o găsiți în articolul Sistem coaxial vs. sistem cu două țevi – care este mai bun din Centrul nostru de Cunoștințe.
Ce diametru de țeavă aveți nevoie – 60/100 mm sau 80/125 mm?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente greșeli din practică. Mulți clienți consideră că un diametru mai mare este întotdeauna mai bun. Nu este. Puterea centralei termice în condensare determină ce diametru este corect. În mod simplificat, se aplică următoarele reguli:
- 60/100 mm (coaxial) – pentru centrale termice până la cca 35 kW, la trase scurte (până la 4–5 m lungime echivalentă totală, inclusiv coturi)
- 80/125 mm (coaxial) – pentru centrale termice de la cca 25 până la 100 kW și/sau trase mai lungi, în mai multe niveluri
- 2× 80 mm (bifilar) – în reconstrucții, în caz de cascadă sau trase lungi peste 10–12 m
În documentația fiecărei centrale termice veți găsi așa-numita lungime echivalentă – adică lungimea maxim admisă a traseului de evacuare. Fiecare cot de 90° se calculează ca 1–1,5 m de țeavă dreaptă. Astfel, dacă aveți un traseu de 3 m cu două coturi de 90°, lungimea echivalentă totală este 3 + 2×1,5 = 6 m.
Când aveți nevoie să conectați o centrală termică cu guler la un diametru diferit de cel standard al tubulaturii de evacuare, vă pot ajuta reducții și adaptori. De exemplu, Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare 60/100 mm A1KP permite conectarea centralei termice la sistemul 60/100 mm, în timp ce Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare 80/125 mm A25KP este destinat sistemelor 80/125 mm. Acești adaptori sunt elemente cheie în reconstrucții, când vechiul sistem de evacuare nu corespunde cu gulerul noii centrale termice. Pe tema dimensiunilor revenim în detaliu în articolul Ce diametru de tubulatură de evacuare aveți nevoie: 60/100 sau 80/125 mm.
Poate o centrală termică în condensare fi conectată la un coș de fum vechi din zidărie?
Aceasta este, probabil, dilema cea mai frecvent întâlnită în reconstrucții. Răspunsul depinde de mai mulți factori și este, de obicei, compromis, mai puțin decât așteptați clienții:
Din punct de vedere tehnic – nu direct. Vechiul coș de fum din zidărie nu este etanș la aer, nu este rezistent la condensul acid și nu are diametrul potrivit. Gazele arse ale centralei termice în condensare s-ar răci în coșul umed, condensul ar deteriora zidăria și, în caz de tracție incorectă, ar putea pătrunde în clădire.
Soluție: înlocuirea coșului de fum. În deschiderea existentă a coșului de fum se montează o țeavă flexibilă din polipropilenă (PP sau PPs) sau o țeavă din oțel inoxidabil, având certificat pentru centrală termică în condensare (marcaj „Wet – condens"). Această țeavă interioară preia funcția tubulaturii de evacuare, iar peretele coșului de fum servește doar ca protecție. Această soluție este obișnuită și, dacă este realizată corect, este complet funcțională.
Înainte de înlocuirea coșului de fum, este important să se verifice:
- Diametrul liber al deschiderii – dacă țeava poate intra deloc
- Înălțimea coșului – la coșuri foarte scurte poate apărea problemă cu dispersia gazelor arse
- Starea zidăriei – coșurile cu fisuri multiple sau reconstruite pot cauza probleme
- Certificarea țevii pentru tipul de centrală termică și combustibil (gaz, propan)
Evacuarea orizontală sau verticală – la ce depinde alegerea?
În practică întâlnim ambele direcții, adesea în combinație. Evacuarea orizontală (direct prin perete afară) este mai simplă și mai ieftină de instalat – nu sunt necesare lucrări de coș de fum, suficientă o traversare în perete. Evacuarea verticală (prin acoperiș sau peste acoperiș) se folosește atunci când nu este posibilă evacuarea gazelor arse prin perete (de exemplu, centrala termică este în interior, departe de peretele exterior, sau dispoziția locală interzice evacuarea pe fațada clădirii).
Din punct de vedere fizic, ambele direcții sunt echivalente în cazul unui sistem proiectat corect cu evacuare forțată – ventilatorul din centrală asigură suficientă presiune în ambele cazuri. La evacuarea orizontală este însă critică panta corectă a tronsonurilor orizontale – gazele arse nu trebuie să condenseze în poziție verticală, apa trebuie să curgă înapoi către sifon.
Eroare frecventă din practică: instalatorul face o evacuare orizontală fără pantă, respectiv cu pantă inversă (spre exterior). Rezultatul: condensul se acumulează în țeavă, centrala termică semnalează o defecțiune sau „bulează" în timpul funcționării. Această problemă o întâlnim de mai multe ori pe an în cadrul serviciilor. Soluția este simplă – verificați panta cu nivela și readuceți țeava la nivel sau reconstruiți-o.
Pentru o analiză mai detaliată a acestei teme, vă invităm să consultați articolul Evacuarea orizontală vs. verticală a gazelor arse – ce alegere să faceți în reconstrucție din centrul nostru de informare.
Ce este traversarea și când aveți nevoie de ea?
Traversarea (sau traversorul) este un trecere etanșă prin care tubulatura de evacuare trece prin perete sau acoperiș. Nu este doar un element estetic – are un rol funcțional și de siguranță. O traversare corectă:
- Etanșează spațiul dintre țeavă și structura de construcție – împiedică pătrunderea gazelor arse în perete și a umezelii prin ploaie
- Compensează dilatația țevii – tubulaturile de evacuare din plastic se dilată și contractează la schimbările de temperatură, iar o fixare rigidă fără compensare poate duce la fisurare
- Previne deteriorarea mecanică a țevii în zona traversării
Pentru traversările peretelui la evacuarea orizontală se folosesc șuruburi de zidărie cu garnituri special destinate pentru tubulatura de evacuare gaze arse. Traversele prin acoperiș trebuie să fie etanșe la apă și să îndeplinească cerințele termotehnice (evitarea înghețului). Mai multe despre această temă în articolul Traversare prin acoperiș sau perete: diferențe, tipuri și montaj.
Compatibilitatea – trebuie să folosesc tubulatură de evacuare originală marca centrală termică?
Aceasta este o temă sensibilă. Fabricanții centralelor termice (Protherm, Vaillant, Viessmann, Buderus...) livrării proprii tubulaturi și adaptori certificați – și cu bună știință: corespund exact pentru etanșitate și compatibilitate cu centrala termică respectivă. Garanțiile sunt condiționate de utilizarea componentelor aprobate.
În practică se folosesc însă frecvent și sisteme universale de la fabricanți ca Almeva, Schiedel, Brilon și alții – atâta timp cât sunt certificați pentru tipul respectiv de centrală termică și combustibil. Decisiv este ca sistemul să aibă certificat EN 14471 (tubulatură plastică de evacuare) sau EN 1856 (metalică), să fie dimensionat pentru condițiile de funcționare (temperatura fumurilor, condens, suprapresiune) și instalatorul să poată dovede că sistemul este aprobate de fabricant sau de o autoritate de certificare.
Dacă doriți să evitați riscurile, țineți-vă la componentele originale sau consultați direct furnizorul. O prezentare a compatibilității diferitelor sisteme și mărci o găsiți în articolul Compatibilitatea tubulaturii de evacuare cu centrala termică: Protherm, Vaillant și alte mărci.
Cum sunt conectate centralele termice în cascadă – ce înseamnă acest lucru pentru tubulatura de evacuare?
Cascada (mai multe centrale termice conectate în paralel) este o soluție tipică pentru clădiri mai mari – blocuri de apartamente, clădiri administrative, unități industriale. Din punct de vedere al tubulaturii de evacuare, aceasta aduce cerințe specifice:
- Fiecare centrală termică trebuie să aibă o evacuare garantată a fumurilor fără a fi influențată de celelalte
- În cascadă se folosesc frecvent sisteme dublu tub cu colector – un singur canal comun de evacuare și un canal comun de aspirație aer
- Pentru divizarea din gulerul coaxial în două țevi separate se folosesc piese speciale, cum ar fi Protherm țeavă divizor Ø 2 x 80 mm R2KP
- Dimensionarea este mai complexă – calculul lungimii echivalente se face pentru întregul sistem, nu pentru o centrală termică individuală
Instalările în cascadă necesită întotdeauna un proiect realizat de o persoană calificată. Conectarea făcută singur fără calcul poate duce la infiltrații inverse de fumuri între centralele termice.
Ce înseamnă PP, PPs și inox la tubulaturile de evacuare?
Materialul tubulaturii de evacuare nu este un detaliu secundar. Condițiile din tubulatura de evacuare a unei centrale termice în condensare sunt solicitante: temperatura fumurilor 40–120 °C la pornire, condens cu pH 3–5 (acid carbonic, într-o măsură mai mică acid azotic și sulfuric), o ușoară suprapresiune. Se folosesc următoarele materiale:
- PP (polipropilenă) – cel mai răspândit material plastic pentru tubulatură. Temperatura de utilizare până la 120 °C, complet rezistent la condens. Ușor, ieftin, ușor de montat. Potrivit pentru majoritatea centralelor termice pe gaz în condensare.
- PPs (polipropilenă cu aditivi care ridică temperatura) – pentru sarcini termice mai mari (până la 160 °C) sau pentru centrale termice pe țiței, unde fumurile pot fi mai calde.
- Inox (AISI 316L sau echivalent) – tubulatură metalică pentru aplicații mai solicitante. Mai scumpă, dar mecanic mai rezistentă. Se folosește la introducerea în coșuri sau la temperaturi mai mari. Pentru centrale termice în condensare trebuie să fie marcat ca „sistem umezit" (wet system).
- Aluminiu – se folosește doar în porțiunile exterioare ale unor sisteme coaxiale. Nu se folosește niciodată în interior sau pentru condens din cauza coroziunii.
Poate apărea o scurgere de fumuri în încăpere? Cum o recunosc?
Da, poate – și este o situație gravă. Centralele termice în condensare funcționează în regim de suprapresiune, ceea ce înseamnă că chiar o mică neetanșitate duce la scurgerea fumurilor (care conțin CO₂ și potențial CO). Cele mai frecvente cauze ale scurgerii:
- Garnituri de etanșare necorespunzător fixate în articulațiile tubulaturii de evacuare
- Țeavă fisurată sau deteriorată (deteriorare mecanică, îmbătrânirea plasticului)
- Conexiuni incomplet introduse – țevile nu sunt suficient de adânc introduse
- Utilizarea unor componente inadecvate (de ex. țeavă PVC de canalizare în loc de tubulatură certificată de evacuare)
- Traversare de perete deteriorată
Semne ale scurgerii fumurilor: miros de gaze de ardere în încăperea tehnică sau în încăperi adiacente, condens pe pereți, colorare neagră în jurul articulațiilor, coduri de eroare repetitive ale centralei termice (de ex. erori de presiune gaz sau temperatură fumuri). Acestei teme i se acordă mai multă atenție în articolul Defecțiuni frecvente și scurgeri de fumuri la tubulaturile centralelor termice în condensare.
Cât durează tubulaturile de evacuare – când trebuie înlocuite?
O tubulatură plastică de calitate din PP ar trebui să dureze 20–30 de ani în condiții de montaj și funcționare corecte. În practică, există factori care reduc durata de viață:
- Funcționarea centralei termice cu temperatură ridicată a fumurilor (funcționare în afara regimului de condensare, temperatură ridicată a apei de retur)
- Deteriorare mecanică (de ex. în timpul lucrărilor de construcție)
- Montare neconformă – coturi prea strânse, compensare inadecvată a dilatării
- Încurcarea cu condens care conține resturi de ardere a țițeiului sau în cazul arderii altor combustibile
Verificarea vizuală a tubulaturii de evacuare ar trebui să facă parte din serviciul anual al centralei termice. Dacă pe țevi se observă fisuri, colorare (închidere, întunecare), sau dacă condensul picură din articulații pe podea, este momentul să chemați un specialist. Sfatul practic pentru întreținere îl găsiți în articolul Curățarea și întreținerea tubulaturii de evacuare a centralei termice în condensare.