Trecerea prin acoperiș sau perete: diferența, tipuri și montaj

Produsele sunt în curs de pregătire.

Dar puteţi vizualiza alte categorii.

Traversa acoperișului sau a peretelui: diferențe, tipuri și montaj

Orice centrală termică în condensare trebuie să evacueze gazele arse – și tocmai în locul în care tubulatura de evacuare părăsește structura de înveliș a clădirii, apare unul dintre cele mai critice detalii ale întregii instalații. Traversa acoperișului sau a peretelui nu este doar „o gaură în zid”, este un nod tehnic-constructiv care trebuie să rezolve în același timp etanșitatea față de apă, dilatația termică, fixarea statică a țevii, siguranța la incendiu și, în unele cazuri, și evacuarea condensului. O traversă proiectată greșit se semnează asupra infiltrațiilor în construcție, a scurgerii gazelor arse în spațiul de locuit sau a crăpăturilor șapei în jurul țevii – iar toate acestea se manifestă de obicei abia după prima iarnă serioasă, când reparația devine mai costisitoare și mai dureroasă.

În acest articol vom analiza diferențele dintre traversa acoperișului și traversa peretelui, tipurile de traversă, cum se dimensionează, ce materiale și accesorii trebuie alese, și cum decurge montajul în practică. Dacă vă interesează și ce sistem de evacuare a gazelor arse să alegeți înainte de traversă, vă recomandăm să consultați temele Sistem coaxial vs. sistem cu două țevi pentru evacuarea gazelor arse sau Evacuare orizontală vs. verticală a gazelor arse în Centrul nostru de informare.

De ce este traversa un punct critic din punct de vedere tehnic

Centrala termică în condensare funcționează cu temperaturi ale gazelor arse în intervalul 40 – 80 °C, ceea ce este semnificativ mai scăzut decât la vechile centrale atmosferice (180 – 250 °C). Acest lucru are un efect esențial: gazele arse sunt umede, conțin condens și au un minim de levitație. Traversa trebuie deci să fie rezolvată astfel încât să nu se răcească sub punctul de rouă chiar în structură (sau, dacă se întâmplă, ca condensul să fie evacuat), și în același timp apa de afară – ploaie, zăpadă, condens pe țeava rece – să nu poată infiltra înăuntru.

Pe deosebire de traversa la combustibil solid sau la un consumator pe gaz fără condensare, aici avem o combinație de două pericole: umiditatea din interior (condensul gazelor arse) și cea de afară (apa atmosferică). Ambele trebuie rezolvate simultan.

Din punct de vedere al inflamabilității materialelor de construcție, este important și tipul de structură – dacă este vorba de o structură neinflamabilă din beton/zidărie sau de o structură de acoperiș din lemn. Pentru centralele termice în condensare cu temperaturi scăzute ale gazelor arse, distanța de siguranță la incendiu nu este atât de critică ca la șemineu, dar totuși este valabil faptul că chiar și o tubulatură cu 80 °C, în caz de defecțiune sau dimensionare incorectă, poate atinge temperaturi mai mari, motiv pentru care trebuie respectate cerințele normative.

Traversa acoperișului vs. traversa peretelui: diferența fundamentală

Pe plan popular poate părea că este doar o chestiune de direcție – sus sau lateral. În realitate, este vorba de două soluții constructive distincte, cu cerințe diferite privind etanșitatea, statica și evacuarea condensului.

Traversa acoperișului (evacuare verticală)

La evacuarea verticală, tubulatura de evacuare iese prin acoperiș sau prin acoperișul plat în aerul liber deasupra nivelului acoperișului. Avantajul este levitația naturală – gazele arse urcă și vântul deasupra acoperișului creează o depresiune care susține evacuarea. Dezavantajul este o etanșare mai complexă și necesitatea de a rezolva trecerea prin mai multe straturi ale acoperișului (grinzi, izolație termică, barieră de vapori, acoperiș).

Cerințele critice pentru traversa acoperișului:

Înălțimea ieșirii deasupra nivelului acoperișului: la acoperișurile în pantă minim 0,5 m deasupra creastă sau deasupra planului acoperișului în locul ieșirii (cerințele exacte le stabilește STN EN 13384 și norma locală), la acoperișurile plane minim 1,0 m deasupra aticului
Etanșarea/mansarda trebuie să fie compatibilă cu tipul de acoperiș (tegule, tablă, folie)
În locul trecerii prin izolația termică, tubulatura nu trebuie să transfere căldura în izolație (o cameră de aer sau umplutură neinflamabilă)
Condensul trebuie evacuat spre sursa de căldură, nu să se acumuleze în structură

Traversa peretelui (evacuare orizontală sau înclinată)

La evacuarea orizontală sau ușor înclinată, tubulatura de evacuare traversează pereții exteriori ai clădirii și iese pe fațada exterioară. Montajul este în general mai simplu – un singur orificiu în perete, niciun acoperiș, niciun lemn de acoperiș. Dezavantajele sunt restricțiile privind poziționarea ieșirii pe fațadă (distanțe minime față de ferestre, uși, intrări de aer, scări, clădiri vecine) și necesitatea unui unghi corect al țevii spre interior, astfel încât condensul să curgă spre centrală.

Cerințele critice pentru traversa peretelui:

Inclinația tubulaturii spre centrală: minim 3 %, recomandat 5 % (adică 3–5 cm pe 1 m lungime), astfel încât condensul să nu curgă afară și să nu înghețe iarna
Înălțimea minimă a ieșirii deasupra solului: 0,3–0,5 m (depinde de reglementările locale și de producătorul centralei)
Distanța orizontală minimă față de ferestre, uși și deschidere de ventilație: tipic 0,5–1,0 m (conform normei și producătorului)
Ieșirea nu trebuie să fie direcționată direct spre o clădire vecină la o distanță mai mică de 2 m
Traversa peretelui trebuie etanșată cu un material elastic și etanșat astfel încât apa să nu curgă în perete

Tipuri de traverse – prezentare și utilizare

Piața oferă mai multe tipuri de traverse. Alegerea depinde de materialul peretelui/țigleții, tipul acoperișului, diametrul tubulaturii de evacuare gaze arse și de faptul dacă este vorba de un sistem coaxial (60/100 sau 80/125 mm) sau de un sistem cu două țevi.

1. Manșon simplu de trecere (perete zidit)

Tipul cel mai de bază – un manșon din oțel sau inox, introdus într-un orificiu forat sau excavat în zidărie. Diametrul interior al manșonului corespunde cu diametrul exterior al tubulaturii de evacuare gaze arse sau al țevii de protecție. În jurul manșonului se aplică un etanșant elastic permanent rezistent la temperatură (silicon pe bază de acetat), iar pe partea exterioară se montează o finisare care împiedică pătrunderea apei de-a lungul îmbinării. Potrivit pentru sistemele coaxiale 60/100 mm și 80/125 mm la traversarea unui perete masiv cu grosimea de până la cca 500 mm.

2. Traverse cu izolație termică (perete gros, izolat termic)

În cazul în care peretele este izolat termic cu un sistem de izolație termică sau are o grosime mai mare de 400–500 mm, este recomandat să se utilizeze o țeavă de trecere prelungită cu izolație termică integrată, sau izolarea tubulaturii de evacuare gaze arse cu vată minerală în zona traversării. Motivul: la traversarea unei structuri groase și reci, tubulatura coaxială se răcește, stratul exterior de aer se umezește prin condens și apa poate curge în perete. Traversele prelungite cu izolație previn acest lucru.

3. Traverse pentru acoperiș înclinat (cu manșon pentru acoperiș)

Pentru traversarea unui acoperiș înclinat există pachete speciale de traverse care includ:

o bază din oțel sau aluminiu, adaptată montării sub țiglă sau sub acoperiș metalic
un manșon flexibil sau rigid care etanșează în jurul tubulaturii de evacuare gaze arse
un capac de închidere cu clapetă împotriva ploii sau cu rețea împotriva păsărilor

Unghiul de înclinare al bazei trebuie să corespundă înclinației acoperișului respectiv (fabricanții oferă fie traverse reglabile în intervalul 15–50°, fie pachete fixe pentru înclinații specifice). Atenție: pentru centrala termică în condensare cu sistem coaxial, majoritatea acestor traverse permit o ieșire verticală a tubulaturii de evacuare gaze arse direct deasupra nivelului acoperișului.

4. Traverse pentru acoperiș plat (terasă, acoperiș din ciment amiant)

Acoperișurile plane necesită o traverse cu manșon compatibil cu membrana de acoperiș (PVC, TPO, EPDM) sau cu panglici bituminoase. În mod obișnuit, este vorba despre un tub de trecere din inox sau zincat cu un flanș, la care se lipsește sau se lamină membranea de acoperiș. Înălțimea tubului deasupra acoperișului trebuie să țină cont de sarcina de zăpadă – în regiunile montane ale Slovaciei, zăpada poate atinge 80–120 cm, iar o traverse prea scurtă poate duce la închiderea orificiului de evacuare de către zăpadă.

5. Traverse combinate pentru sistem cu două țevi

Pentru sistemele LAS (țevi separate pentru gazele de ardere și pentru aerul de alimentare), ambele construcții trebuie traversate de două țevi separate – de obicei, câte una de 80 mm. Există traverse duble cu două orificii într-un singur perete, dar soluția mai frecvent întâlnită este forarea a două orificii separate. Dacă se utilizează un element de distribuție, cum ar fi Protherm piesă de divizare Ø 2 x 80 mm R2KP, ramificarea are loc chiar înainte de perete, iar ambele țevi trec prin construcție paralel una lângă alta. Distanța dintre orificii trebuie să fie suficient de mare (minimum 30 mm între marginea unui orificiu și marginea celuilalt), pentru a nu se afecta statica peretelui.

Materiale și dimensiuni: ce adevărat determină alegerea

Materialul tubulaturii de evacuare gaze arse și al traversei trebuie să fie compatibil. La centralele termice în condensare se folosește cel mai frecvent:

PP (polipropilenă) – cel mai răspândit material pentru centralele termice în condensare, rezistent la condens și la acizi slabi, ușor de manevrat, deformat, temperatura maximă de funcționare tipică 120 °C (160 °C pe termen scurt)
Oțel inoxidabil (AISI 304 sau 316L) – folosit la temperaturi mai mari sau la conectarea la vechi tubulaturi de evacuare gaze arse din oțel inoxidabil, mai scump, mai greu, dar mai durabil la solicitări mecanice
Aluminiu – unii fabricanți (de ex. Protherm, Vaillant) livră cu seturi coaxiale originale din aluminiu, compatibile exclusiv cu propriile centrale termice
PPs (PP cu armătură din oțel) – combinație pentru șahe lungi și țevi verticale

Diametrul traversei trebuie să corespundă cu diametrul tubulaturii de evacuare gaze arse. Pentru sistemele coaxiale sunt două formate obișnuite: 60/100 mm (diametrul interior pentru gazele de ardere 60 mm, diametrul exterior al țevii de aer 100 mm) și 80/125 mm. Pentru unele centrale termice se poate folosi direct adaptorul original, de exemplu Protherm adaptor pentru tubulaturi de evacuare gaze arse 60/100 mm A1KP sau pentru sistemul mai mare Protherm adaptor pentru tubulaturi de evacuare gaze arse 80/125 mm A25KP, care asigură conectarea corectă la ieșirea centralei termice înainte de traversare.

Mai multe despre alegerea corectă a diametrului găsiți în subiectul Ce diametru de tubulatură de evacuare gaze arse aveți nevoie: 60/100 sau 80/125 mm în centrul nostru de cunoștințe.

Etapele montajului traversei de perete pas cu pas

În practică, montarea traversei de perete la un sistem coaxial de evacuare gaze arse (de exemplu, pentru o centrală termică în condensare Protherm Panther sau Leopard) decurge astfel:

Pregătirea orificiului

Orificiul se foră cu un burghiu coronic cu diametrul cu 20–30 mm mai mare decât diametrul exterior al tubulaturii coaxiale de evacuare gaze arse (adică pentru sistemul 60/100 mm, diametrul orificiului este de cca 120–130 mm). Orificiul trebuie să aibă o ușoară înclinare spre exterior – adică o înclinare de 3–5 % de la interior spre exterior. Această înclinare nu este pentru condens (care trebuie să curgă în jos), ci pentru apa de ploaie, care ar putea pătrunde din exterior în spațiul dintre țeavă și perete. Altfel spus: axa orificiului nu este perfect orizontală, ci ușor înclinată spre exterior, iar țeava se introduce în orificiu cu o înclinare de 3–5 % în jos.

Aici este o înțelegere frecvent greșită: orificiul din perete poate fi forat orizontal, dar țeava trebuie să fie montată cu o înclinare spre centrală termică. Această înclinare se obține cu console reglabile.

Montarea traversei

În orificiul forat se introduce traversea (inox sau PP), sau interiorul orificiului se acoperă cu un strat de vată minerală de 20–30 mm (material neinflamabil de clasă A1). Traversea se introduce liber astfel încât să depășească suprafața peretelui cu 10–20 mm pe ambele părți. Spațiul dintre traverse și zidărie se etanșează cu silicon sau acrilat elastic permanent rezistent la temperatură. În cazul unui perete gros (peste 400 mm) se folosește o traverse prelungită pe măsură.

Introducerea țevii coaxiale

Țeava coaxială se introduce prin manșonul de etanșare din interior. Lungimea părții exterioare (deschiderea pe fațadă) depinde de producătorul centralei și de cerințele locale – de obicei 100–200 mm dincolo de suprafața peretelui. Țeava se fixează cu o consolă sau o țeavă de fixare, pentru a nu fi supusă vibrațiilor cauzate de vânt sau de centrală.

Dacă instalația este mai scurtă (centrala aproape de perete), se poate folosi direct setul orizontal original, de exemplu Set orizontal Protherm 60/100 mm – 0,8 m S1KP, care conține toate piesele necesare pentru evacuarea prin perete într-un singur pachet, inclusiv terminația finală.

Finisajul exterior și etanșarea

Pe partea exterioară se montează o rozetă de acoperire sau un finisaj care acoperă spațiul dintre țeavă și suprafața fațadei. Rozeta trebuie să fie etanșată cu silicon, pentru a preveni scurgerea apei în spatele finisajului. Deschiderea tubulaturii de evacuare trebuie să fie închisă cu un element terminal original al producătorului centralei – aceste elemente au deja rezolvată protecția împotriva ploii, rețeaua împotriva păsărilor și geometria corectă a ieșirii fumurilor.

Testul de etanșitate

După montaj, se pornește centrala și se verifică traversarea: o mână apropie (sau o lumânare) va detecta orice scurgere de aer rece sau cald. Condensul la prima pornire poate curge din deschidere – aceasta este normală. Dacă condensul picură din îmbinare în interiorul camerei, este vorba de o pantă incorectă sau de o îmbinare neetanșă.

Procedura de montaj a traversării acoperișului – pași specifici

Montarea traversării acoperișului este mai complexă și, de obicei, necesită colaborarea instalatorului cu un țigăncar sau acoperitor. Procedura variază în funcție de tipul acoperișului:

Acoperiș înclinat cu țigle

În primul rând, se îndepărtează una sau mai multe țigle în zona planificată pentru ieșire. Sub țiglele îndepărtate se introduce o manșon de bază din aluminiu sau oțel cu o lemnieră de plumb sau aluminiu – aceasta se formează în jurul țiglelor adiacente pentru a preveni intrarea apei. Țeava de evacuare se introduce prin manșon și se fixează cu o țeavă de fixare. Deasupra țevii se reintroduc țiglele din jur. Ieșirea finală a tubulaturii de evacuare trebuie să fie echipată cu un capac împotriva ploii, care face parte integrată din majoritatea seturilor de traversare pentru acoperiș. La centralele termice în condensare cu evacuare verticală (țeava de evacuare iese direct în sus), ieșirea coaxială se încheie cu o capă rotundă, care separă aerul de aspirație de evacuare.

Acoperiș plat cu izolație hidrofugă din folie

Pentru acoperișul plat se folosește un element de traversare cu o țeavă de fixare metalică, care se sudurează (fărâmițare termică cu aer cald) sau lipite în izolația hidrofugă din folie. Este important să se păstreze continuitatea izolației hidrofuge – orice gaură în ea poate deveni un punct de infiltrație a apei în timpul ploii sau topirii zăpezii. Traversarea trebuie să depășească cu cel puțin 150–200 mm nivelul acoperișului, chiar și în condiții de zăpadă. Țeava se introduce apoi de sus în tubul de traversare și se fixează.

Erori tipice la montajul traversărilor – ceea ce observăm în practică

Din practică știm că peste jumătate din reclamațiile legate de tubulatura de evacuare a centralelor termice în condensare sunt legate chiar de traversare. Iată cele mai frecvente erori:

Panta incorectă a țevii: Țeava este orizontală sau chiar coboară spre exterior. Condensul (0,5–2 litri pe oră la putere maximă) curge afară și, iarna, ieșirea se îngheță. Centrala intră în avarie din cauza blocării evacuării fumurilor.
Izolația lipsă sau inadecvată în construcție: Țeava traversează un perete rece fără izolație, stratul de aer al coaxialului se condensează, apa curge în zidărie. Rezultatul tipic: o pete umedă pe fațadă în jurul ieșirii tubulaturii de evacuare după sezonul iernic.
Manșon inadecvat – material diferit de tubulatura de evacuare: Manșon metalic la tubulatura de evacuare PP – la dilatația termică (PP se dilată cu 6–8 mm pe 1 m la 80 °C) apare solicitarea îmbinării și fisuri în garnitură.
Traversare fără rețea împotriva păsărilor: Păsările (păsări de casă, șoareci) construiesc cuiburi chiar în ieșirea tubulaturii de evacuare. Centrala intră în avarie la blocarea evacuării. În perioada estivală, când centrala nu funcționează, aceasta este în special frecventă.
Înălțime insuficientă a ieșirii deasupra acoperișului: La evacuarea verticală, ieșirea depășește doar cu 20 cm țiglele. După prima ninsoare, ieșirea blocată cauzează avaria centralei.
Elemente terminale neoriginale: Instalatorul folosește un alt terminal decât cel prescris de producătorul centralei. Fumurile pot reveni în aerul de aspirație (recirculare fumuri), centrala măsoară CO₂ ridicat și intră în avarie sau arde o amestec de aer cu fumuri, ceea ce reduce randamentul.

Despre cauzele avarierii și scurgerile de fumuri veți afla mai multe în tema Avarii frecvente și scurgeri de fumuri la tubulaturile de evacuare ale centralelor termice în condensare în centrul nostru de cunoștințe.

Norme și cerințe legale în România

Instalarea traversării și a tubulaturii de evacuare trebuie să fie în conformitate cu:

STN EN 13384 – calcule termice și hidraulice ale tubulaturii de evacuare
STN EN 15287 – proiectarea, instalarea și punerea în funcțiune a coșurilor de fum
Horiați MV SR nr. 94/2004 Z.z. – condiții tehnice pentru protecția împotriva incendiilor (pentru trecerea prin construcție)
Regulamentele tehnice ale producătorului centralei – acestea sunt obligatorii pentru păstrarea garanției și sunt de obicei mai stricte decât normele

În practică, aceasta înseamnă că, dacă instalatorul nu folosește piese originale sau certificate și face traversarea „după cum vrea el”, producătorul centralei poate respinge reclamația de garanție. Certificarea tubulaturii de evacuare și a traversării trebuie să corespundă certificării centralei – de obicei marcarea CE și testul EN 14471 pentru tubulaturi de evacuare din plastic sau EN 1856 pentru tubulaturi metalice.

Alegerea soluției concrete: scenarii practice

Scenariul 1: Apartament la parter, centrală termică în condensare lângă peretele exterior, grosime perete 380 mm, izolație exterioară de 80 mm. Grosimea totală a construcției în zona trecerii este de 460 mm. Vom folosi o garnitură de trecere extinsă pe măsură (500 mm), o vom înfășura cu vată minerală în zona de trecere prin izolație, iar la exterior o vom încheia cu terminalul original. Tubulatură de evacuare gaze arse 60/100 mm, coaxială, conectată direct la centrală termică printr-un adaptor.

Scenariul 2: Căsuță, centrală termică în condensare într-o cameră tehnică de subsol, evacuare verticală prin toate nivelurile și acoperiș. Tubulatura de evacuare trece vertical prin tavanul fiecărui nivel – fiecare trecere trebuie să fie rezolvată ca o trecere incendiu (vată minerală, tencuială ignifugă sau garnitură incendiu, dacă este vorba de material PP). Pe planul acoperișului se montează o garnitură de trecere pe acoperiș compatibilă cu tipul de acoperiș, originală de la producător. Terminalul trebuie să fie situat la o înălțime minimă de 0,5 m deasupra creastă acoperișului.

Scenariul 3: Reabilitare, coș de fum vechi din cărămidă, dorim să-l învelim și să-l folosim pentru centrală termică în condensare. Coșul de fum existent nu este potrivit pentru gazele de ardere din condensare (material nepotrivit, lipsă de etanșitate). În interiorul coșului se introduce o țeavă flexibilă PP sau inoxidabilă de diametru corespunzător. Trecerile prin tavan rămân în muratura originală a coșului – trebuie rezolvate doar trecerile la nivelul conexiunii cu centrala (partea inferioară a coșului) și la ieșire (partea superioară). Mai multe informații găsiți în tema Cum se montează tubulatura de evacuare a unei centrale termice în condensare pas cu pas.

Scenariul 4: Cascadă de două centrale termice în condensare, evacuări separate. Fiecare centrală are propria tubulatură de evacuare. Ambele trec prin perete la aceeași înălțime, dar cel puțin la 250 mm distanță una de alta, pentru a evita recircularea gazelor de ardere. La centralele termice se poate folosi o ramificație cu ajutorul unui accesoriu, de exemplu Protherm ramificație Ø 2 x 80 mm R2KP în cazul unei tubulaturi comune, dar fiecare dintre cele două ieșiri trebuie să aibă propria ieșire și propria garnitură de trecere.

Conectarea corectă a centralei termice la tubulatură înainte de trecerea prin perete

Garnitura de trecere este ultimul element al lanțului. Înainte de aceasta, tubulatura de evacuare trebuie să fie corect conectată la centrală. Pentru centralele Protherm, conectarea directă a tubulaturii coaxiale se realizează prin adaptorul original – fie 60/100 mm fie 80/125 mm, în funcție de puterea centralei și de lungimea tubulaturii. Tubulaturile de la diferiți producători nu sunt întotdeauna compatibile – diametrele pot varia în limitele toleranțelor, motiv pentru care este necesară utilizarea unor reducții sau adaptori corespunzători. Mai multe informații găsiți în tema Compatibilitatea tubulaturii de evacuare cu centrala termică: Protherm, Vaillant și alte mărci.

Pentru o instalare completă, uneori este necesară conectarea și a altor elemente din circuitul hidraulic – în astfel de cazuri vă poate ajuta, de exemplu, platformă de conectare la centralele Protherm pentru țevi de cupru, care gestionează conectarea hidraulică și facilitează montajul în spații strâmte ale încăperii centralei termice.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pot folosi orice garnitură de trecere prin perete, sau trebuie să fie originală de la producătorul centralei termice?

Garniturile de trecere și tuburile în zidărie pot fi de la terți, atâta timp cât au diametrul interior corect și sunt realizate din materiale neinflamabile (inox, aluminiu, zincat). Cu toate acestea, terminalul final – piesa care iese din fațada sau acoperișul clădirii și unde gazele de ardere ies fizic – trebuie să fie original de la producătorul centralei termice sau certificat ca fiind compatibil. Utilizarea unui terminal neoriginal poate duce la recircularea gazelor de ardere, la o evacuare insuficientă și, în caz extrem, la otrăvire cu CO. Producătorii subliniază acest lucru în manualele lor și resping reclamațiile în cazul terminalelor neoriginale.

Cât de adânc trebuie să intre garnitura de trecere în perete?

Garnitura trebuie să traverseze întreaga grosime a peretelui și să depășească suprafața pe ambele părți cu 10–20 mm. În cazul sistemelor de izolare, trebuie să depășească și întreaga grosime a izolației, adică trebuie să fie mai lungă decât zidăria însăși. În practică, pentru construcții mai groase (perete izolat 38 cm zidărie + 10 cm izolație = 48 cm) se taie adesea garnitura pe măsură dintr-o țeavă mai lungă sau se comandă un kit de trecere extins de la producător.

Terminalul tubulaturii se îngheață în fiecare iarnă. Cum pot rezolva problema?

Înghețul terminalului se datorează aproape întotdeauna unui unghi de înclinație incorect al țevii – condensul curge afară în loc să curgă înspre centrală, apa îngheață pe terminal și blochează evacuarea. Soluție: măsurați înclinația reală a țevii cu un nivel de apă, în cazul în care este nevoie, prelungiți țeava în interior și reglați consolele astfel încât înclinația să fie de 3–5 % spre centrală. Dacă înclinația este corectă și terminalul tot se îngheață (de exemplu, în condiții extreme de frig), unii producători oferă terminale încălzite sau izolate pentru poziții nordice sau montane.

Care este distanța minimă dintre ieșirea tubulaturii și fereastra?

Conform majorității producătorilor de centrale termice în condensare și a normei tehnice EN 15287, ieșirea tubulaturii trebuie să fie situată la cel puțin 300–600 mm de fereastra, ușa sau orificiul de ventilație cel mai apropiat în aceeași planșă a fațadei. Dacă fereastra este deasupra ieșirii sau ieșirea este sub fereastră, distanța se măsoară vertical și trebuie să fie de cel puțin 1 000 mm. Pentru o centrală termică concretă, sunt decisive întotdeauna tabelele de distanțe din documentația tehnică a respectivei centrale – Protherm, Vaillant și alții le includ în manualul de instalare.

Trebuie să rezolv trecerea prin tavan (nu perete sau acoperiș) altfel?

Da. Trecerea tubulaturii prin tavan (când tubulatura urcă vertical de la un nivel la altul) trebuie să îndeplinească cerințele pentru o trecere incendiu. Pentru tubulaturi PP, care sunt inflamabile, este necesară montarea unei garnituri incendiu sau umplerea golului cu vată minerală neinflamabilă și acoperirea cu un strat de tencuială incendiu certificată. Pentru a îndeplini cerințele normative de EI 30 sau EI 60 (rezistența construcției la incendiu), trebuie folosit un sistem certificat de trecere incendiu. În cazul tubulaturilor inoxidabile, situația este mai simplă – este necesară doar o umplere neinflamabilă a golului.

Se poate duce tubulatura de la centrală afară prin ușă sau fereastră (temporar, în timpul montajului)?

Nu. O soluție temporară de a duce tubulatura prin ușă sau fereastră este periculoasă – la închiderea ușii, țeava se îndoaie sau se rupe, iar gazele de ardere pot pătrunde în încăpere. O soluție temporară (de exemplu, la pornirea de test înainte de finalizarea trecerii) este sigură doar dacă tubulatura trece prin orificiul original și este asigurată astfel încât țeava să nu fie blocată sau deteriorată mecanic. În toate cazurile, detectoarele de CO trebuie să fie în funcțiune în timpul oricărei testări temporare.

Concluzie: trecerea nu este un detaliu, este baza

Trecerea tubulaturii de evacuare prin acoperiș sau perete este locul unde se acumulează greșelile din proiect, din montaj și din alegerea materialului. Deosebit de față de partea de tubulatură din interiorul clădirii, unde problema este vizibilă (condens pe șuruburi, miros de gaze), trecerea este ascunsă în construcție și greșelile ei se manifestă mult după punerea în funcțiune a centralei – la prima iarnă înghețată, la prima petă udă pe fațadă sau la prima defecțiune a centralei cu cod de blocare a evacuării gazelor de ardere.

O trecere corect proiectată și realizată nu necesită nicio întreținere regulată, în afara unei verificări vizuale o dată pe sezon (să se vadă dacă ieșirea nu este încrețită, acoperită sau deteriorată mecanic). Mai multe informații despre întreținerea întregului sistem de evacuare găsiți în tema Curățare și întreținere a tubulaturii de evacuare a unei centrale termice în condensare. Gama completă de piese originale pentru sistemele de evacuare găsiți în secțiunea evacuări, tubulaturi pe atria.ro.

Aveți întrebare legată de această temă?

Nu vă puteți decide sau rezolvați o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne – cu plăcere vă vom răspunde.