Sistem coaxial versus sistem cu două țevi pentru evacuarea fumului – care este mai bun
Sistem coaxial vs. sistem cu două țevi – care este mai bun pentru centrala dumneavoastră în condensare?
Când un client alege o centrală termică în condensare, cea mai mare atenție se îndreaptă spre performanță, marcă și preț. Sistemul de evacuare a gazelor arse se alege de obicei ulterior – și tocmai aici apar cele mai multe neclarități. Cele două concepte de bază, sistemul coaxial și cel cu două țevi, nu sunt doar mărunțișuri tehnice. Alegerea lor influențează montajul, costurile, performanța centralei, siguranța și funcționarea pe termen lung. Acest articol vă va conduce prin ambele sisteme în mod detaliat și vă va ajuta să luați o decizie – nu pe baza unor fraze de marketing, ci pe baza unor fapte tehnice reale și a experienței practice.
Ce este sistemul coaxial și cum funcționează
Sistemul coaxial – în practică, îl întâlniți și sub denumirea de „turbină”, „țeavă în țeavă” sau scurt „coax” – funcționează pe principiul a două țevi coaxiale, unde cea interioară evacuează gazele arse afară, iar cea exterioară aduce aer proaspăt către arzător. Întregul sistem formează o singură unitate compactă, care trece prin perete sau tâmplărie printr-un singur orificiu.
Aerul adus din exterior se deplasează între pereții tubului exterior și interior către centrală. În același timp, se încălzește ușor de căldura gazelor arse care trec prin țeava interioară – un mic, dar măsurabil, plus pentru eficiența arderii. Țeava interioară (diametru obișnuit 60 mm) evacuează gazele arse la temperatura unei centrale în condensare, adică în mod obișnuit 40–70 °C, iar țeava exterioară (100 mm) aduce aerul.
Dimensiunile standard ale unui sistem coaxial pentru centrale termice de tip apartament sunt 60/100 mm, iar pentru puteri mai mari 80/125 mm. Pe e-shopele nostru, găsiți direct pentru centralele Protherm, de exemplu, Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare 60/100 mm A1KP sau Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare 80/125 mm A25KP, care servesc ca trecători între centrală și sistemul de evacuare cu diametrul respectiv.
Ce este sistemul cu două țevi și cum funcționează
Sistemul cu două țevi (în engleză „twin pipe”, la noi uneori numit și „separat” sau „bifilar”) folosește două țevi complet separate: una evacuează gazele arse, iar alta aduce aer. Ambele țevi trebuie să fie conduse separat de la centrală până la ieșirea pe peretele exterior sau pe acoperiș. Diametrele sunt obișnuit identice pentru ambele țevi – în mod standard 2× 80 mm, eventual 2× 60 mm pentru trasee mai scurte și puteri mai mici.
Avantajul principal al sistemului cu două țevi constă în faptul că aerul și gazele arse trec prin trasee complet separate, ceea ce permite o flexibilitate mult mai mare în proiectarea traseului. Țeava de aer poate fi mai scurtă sau mai lungă decât cea de gaze fără a provoca o neechilibrare hidraulică – spre deosebire de sistemul coaxial, unde ambele funcții împărtășesc același spațiu fizic.
Un exemplu practic: într-un imobil cu subsol, unde centrala este situată la 8–12 m de peretele exterior, sistemul coaxial ajunge la limita performanțelor sale (limita de rezistență hidraulică). În această situație, sistemul cu două țevi rezolvă fără probleme trasee de 20–30 m la o dimensiune corectă.
Când este potrivit sistemul coaxial și când nu este
Sistemul coaxial este o soluție ideală pentru apartamente și case mai mici, unde centrala este instalată aproape de peretele exterior – de obicei în bucătărie, în antreu sau într-o mică cameră tehnică la parter. Montajul este rapid, trecerea prin perete este una singură (suficient un singur orificiu circular), iar prețul total al sistemului, inclusiv muncă, este adesea mai mic decât în cazul soluției cu două țevi.
Exemple în care sistemul coaxial funcționează fără probleme:
- Un apartament cu centrală pe perete – evacuare directă pe fațada exterioară, traseu de 0,5–1,5 m
- O casă, centrală în bucătărie adiacentă peretelui exterior – traseu orizontal de 3–4 m
- O reabilitare de apartament, unde instalația veche avea sistem coaxial și noulă centrală îl acceptă
- O instalație în spațiu limitat, unde nu este loc pentru două țevi paralele
Pe de altă parte, sistemul coaxial nu este potrivit în aceste situații:
- Trasee orizontale lungi (peste 5–6 m la 60/100 mm, peste 8–10 m la 80/125 mm) – rezistența hidraulică crește, centrala poate raporta o eroare sau se poate opri
- Număr mare de coturi (fiecare cot de 90° corespunde unei lungimi echivalente de 1–2 m de țeavă)
- Instalații în care aerul și gazele arse trebuie conduse în direcții diferite (de exemplu, gazele arse în sus pe coș, iar aerul de pe acoperiș)
- Conectarea în cascadă a mai multor centrale
- Zone cu temperaturi extrem de joase, unde există riscul înghețării condensului în partea exterioară (la trasee lungi în afara fațadei)
Lungimile echivalente maxime (numite și „equivalent length”) pentru sistemele coaxiale sunt în mod obișnuit clare în documentația tehnică a centralei, la cei mai mulți producători (Protherm, Vaillant, Buderus, Bosch). Pentru 60/100 mm este obișnuit 5–8 m, iar pentru 80/125 mm 10–15 m – dar depinde de centrală și de ventilatorul ei. Nu depășiți niciodată aceste valori, altfel există riscul unui aport insuficient de aer de ardere și a unei funcționări periculoase.
Când este un sistem cu două țevi o alegere mai bună
Sistemul cu două țevi este mai puternic și mai flexibil – și în practică îl alegem mereu când coaxialul nu este suficient. Cel mai mare avantaj este faptul că fiecare țeavă (gaze arse și aer) are propria sa rezistență hidraulică, care se dimensionează separat. Acest lucru deschide un spațiu mult mai mare la proiectarea traseului.
Scenarii tipice, în care sistemul cu două țevi câștigă:
- Centrală termică în subsol sau într-o cameră tehnică la distanță de peretele exterior – trasee de 10–25 m sunt o practică obișnuită
- Evacuarea gazelor arse verticală prin coș și aerul adus printr-o țeavă separată de pe fațada clădirii – tipic la reconstrucții, unde există un orificiu de coș zidit
- Conectarea în cascadă a 2–4 centrale termice – fiecare centrală are propriile gaze arse, dar aerul poate fi împărțit dintr-un singur admis (la o dimensionare corectă)
- Instalarea într-un coș existent cu o țeavă de inserție Ø 80 mm – gazele arse ies prin coș în sus, iar aerul este adus de pe fațadă sau printr-o șaachă
- Clașe cu o dispunere complicată, unde traseul trebuie să ocolească structuri portante, să treacă prin mai multe camere sau să schimbe direcția de mai multe ori
Pentru ramificarea în mai multe ramuri într-un sistem cu două țevi (de exemplu, la o cascadă de centrale termice) se folosesc componente precum Protherm Încrucișare de 2× 80 mm R2KP, care permite conectarea gazelor arse din două centrale termice într-o singură țeavă colectoare sau invers – împărțirea admisiei de aer în două ramuri.
Important: la sistemul cu două țevi, țeava de admisie trebuie izolată corect sau plasată în interior, pentru a nu avea încălzirea neintenționată a aerului rece din exterior – ceea ce ar reduce densitatea aerului și, implicit, eficiența arderii. Țeava de gaze arse trebuie să aibă o înclinare minimă de 3° (aproximativ 5 cm/m) spre centrală termică, pentru ca condensul să revină în centrală, unde este captat de evacuarea condensului.
Diferențe tehnice în detalii: condensul, izolația, presiunea
Condensul și evacuarea acestuia
Centrala termică în condensare produce condens nu doar în schimbătorul de căldură, ci și în țeava de evacuare a gazelor arse. În sistemul coaxial, condensul se formează pe peretele interior al țevii exterioare (răcit prin contactul cu aerul exterior) și curge înapoi către centrală – ceea ce este corect. Problema apare la o compoziție incorectă (pantă insuficientă) sau când partea exterioară a coaxialului este prea lungă și condensul îngheață iarna. De aceea, sistemele coaxiale au o limitare a proeminenței față de fațada clădirii (de obicei max. 15–20 cm dincolo de perete).
În sistemul cu două țevi situația este mai simplă – țeava de gaze arse este condusă cu o pantă către centrală (3–5°) și condensul curge prin gravitație. Țeava de admisie nu produce condens (aerul rece din exterior nu se condensează la trecerea lui). Evacuarea condensului din centrală trebuie conectată la canalizare prin intermediul unei garnituri de neutralizare – ceea ce este valabil pentru ambele sisteme.
Izolația termică a țevilor
Țeava coaxială este „autoizolată” – aerul din spațiul anular funcționează ca un amortizor termic, astfel încât suprafața exterioară a coaxialului rămâne relativ rece. Aceasta este o avantaj la trecerea prin spații neîncălzite sau la contactul cu structuri inflamabile (desigur, cu respectarea distanțelor minime conform normei).
În sistemul cu două țevi, țeava de gaze arse trebuie izolată oriunde trece prin spații neîncălzite – altfel gazele arse se răcesc prea repede și condensul se formează în locuri inadecvate. O izolație corectă previne pierderile termice și reduce riscul de condensare superficială pe peretele exterior al țevii în camerele încălzite (invers – o țeavă rece într-o cameră caldă „transpiră").
Echilibrul de presiune și influența vântului
Aici este unul dintre aspectele mai puțin discutate, dar practic importante: sistemul coaxial este echilibrat din punct de vedere al presiunii. Deoarece aerul este adus din același loc de unde ies gazele arse, vântul acționează simultan și în mod egal asupra ambelor țevi. Dacă vântul crește rezistența la evacuarea gazelor arse, crește și presiunea la admisie – efectele se compensează parțial și centrala termică funcționează stabil.
În sistemul cu două țevi, ieșirile sunt la locuri diferite, deci poate apărea o neechilibrare a presiunii la vânt puternic. Centralele termice moderne cu ventilator controlat electronic pot face față până la un anumit punct (reglează turația), dar în condiții extreme (vânt cu peste 15 m/s) sistemul cu două țevi poate arăta instabilitate la arderi. De aceea, este important să se plaseze ieșirile de aer și gaze arse astfel încât să fie în același nivel de presiune – ideal pe aceeași fațadă a clădirii sau cel puțin în zone adiacente ale fațadei.
Comparativ de instalare și economic
| Criteriu | Sistem coaxial | Sistem cu două țevi |
|---|---|---|
| Număr de găuri în perete/ acoperiș | 1 gaură | 2 găuri |
| Lungime maximă a traseului (orientativ) | 5–15 m | 20–40+ m |
| Prețul materialelor (pentru traseu comparabil) | Mai mic | Mai mare (2 țevi) |
| Complexitatea montajului | Mai simplă | Mai complexă |
| Flexibilitatea traseului | Limitată | Înaltă |
| Echilibrarea de presiune (vânt) | Naturale | Necesită proiectare atentă |
| Potrivirea pentru conectarea în cascadă | Limitată | Ideală |
| Soluția pentru condens | Automat înapoi către centrală | Pantă a țevii de gaze arse |
Scenari practice din comenzi reale
Scenariul 1: Apartament cu panouri, etajul 3, centrală termică în condensare în bucătărie
Clienții voștri doreau să înlocuiască vechiul boiler din bucătăria apartamentului cu panouri cu o centrală termică în condensare. Centrala a rămas pe aceeași perete, unde evacuarea fumului se făcea inițial – distanța până la fațadă era de 35 cm. Soluția: fără echivoc, un sistem coaxial 60/100 mm cu evacuare orizontală, anume Set orizontal Protherm 60/100 mm – 0,8 m, S1KP. Montajul a durat 3 ore, un singur orificiu în perete, intervenții minime în structură. O soluție optimă atât economic, cât și tehnic.
Scenariul 2: Căsuță, centrală termică în subsol, la 11 m de peretele exterior
Aici sistemul coaxial a fost exclus de la început – lungimea echivalentă totală (11 m de segmente directe + 2× cot 45° = în plus aproximativ 2 m echivalent) ar fi depășit valorile maxime permise pentru orice sistem coaxial. Soluția propusă: sistem cu două țevi 2× 80 mm, gazele arse evacuate în sus prin zidărie până la deschiderea originală de coș de fum (inserție DN80), aerul adus printr-o altă țeavă separată (Ø 80 mm) din alt perete al subsolului. Este important de subliniat: la sistemul cu două țevi, ieșirea de aer trebuie să fie amplasată astfel încât să preia aer proaspăt din exterior, nu din încăperea tehnică (altfel centrala ar „fură” aerul cald pe care îl încălzește și eficiența ar scădea).
Scenariul 3: Subsol cu două centrale termice în cascadă (căsuță cu 12 apartamente)
Două centrale termice în condensare 2× 24 kW în cascadă. Fiecare centrală are propria țeavă de evacuare Ø 80 mm, ambele ridicate într-un colector comun (manifold) și de acolo o singură țeavă Ø 100 mm urcă vertical prin coș. Aerul pentru ambele centrale este adus printr-o singură țeavă Ø 100 mm de la fațadă, distribuită pe ambele centrale printr-un distribuitor-colector. Pentru acest tip de conexiune se folosește componentul Protherm Distribuitor-colector de 2× 80 mm R2KP. O astfel de soluție nu ar fi realizabilă cu un sistem coaxial.
Scenariul 4: Căsuță de vacanță, centrală lângă ușa balconului
Clienții voștri voiau să economisească și au propus să se ducă țeava coaxială prin ușa balconului, fixată la cadru. Aceasta este absolut interzisă – în afară de riscurile de siguranță (fum în interior în caz de fuga) este și în contradicție cu norma STN EN 13384 și cu reglementările producătorului. Soluția corectă: un orificiu forat prin zidărie lângă ușă, un set scurt coaxial cu cap de fațadă.
Norme, siguranță și aprobarea instalației
Instalarea evacuării gazelor arse ale unei centrale termice în condensare se reglementează în special în normele STN EN 13384-1 (calcul static al tubulaturii de evacuare), STN EN 15287 (proiectare, montaj și punere în funcțiune) și în reglementările obligatorii ale producătorului. Fiecare producător de centrale termice (Protherm, Vaillant, Buderus, Viessmann și alții) eliberează propria documentație de instalare, în care sunt definite clar:
- Maximul de lungime echivalentă pentru fiecare tip de evacuare
- Tipurile și materialele admise pentru tubulatura de evacuare (de obicei plastic PP pentru centrale termice în condensare, nu tablă efoliată)
- Distanțele minime față de ferestre, uși, colțurile clădirii și ventilație
- Cerințele privind etanșitatea îmbinărilor (clasa de etanșitate T400 N1 D 3 G pentru majoritatea aplicațiilor în condensare)
- Condițiile pentru evacuarea comună a mai multor centrale
Din punct de vedere al siguranței este absolut esențială etanșarea corectă a fiecărei îmbinări – chiar și o fuga minimă de gaze arse în interior poate duce la otrăvirea cu monoxid de carbon (CO), o substanță inodoră și incoloră. De aceea este necesară și o verificare la presiune a întregului sistem după montaj. Mai multe informații despre fuge și erori frecvente le găsiți în articolul Eroare frecvente și fuge de gaze arse la tubulatura centralelor termice în condensare din același Centru de cunoștințe.
Tubulatura de evacuare trebuie să fie întotdeauna compatibilă cu centrala termică specifică – producătorii nu acceptă garanțiile în cazul utilizării unor elemente incompatibile. Despre compatibilitatea tubulaturii de evacuare cu centrala veți afla mai multe în articolul Compatibilitatea tubulaturii de evacuare cu centrala termică: Protherm, Vaillant și alte mărci.
Materialul țevilor: plastic PP vs. oțel inoxidabil vs. aluminiu
Centralele termice în condensare funcționează cu temperaturi ale gazelor arse de obicei între 40–80 °C (în regim de condensare chiar mai puțin), ceea ce permite utilizarea componentelor din plastic (polipropilenă, PP). Plasticul este mai ieftin, mai ușor, nu se corodează și este rezistent la condensatul cu pH scăzut (de obicei 3,5–5,5). Pentru ambele sisteme – coaxial și cu două țevi – PP este considerat astăzi soluția standard pentru centrale termice în condensare.
Tubulaturile din oțel inoxidabil se folosesc la centralele termice clasice (necondensaționale) sau la introducerea în coșuri de fum existente, unde se cere clasa de rezistență T200 sau superioară. La o centrală termică în condensare introdusă într-un coș de fum trebuie folosit un oțel inoxidabil special etanș și rezistent la condensare (clasa W2 sau V2), nu oțel inoxidabil obișnuit.
Țevile din aluminiu (de obicei doar învelișul exterior al coaxialului) se folosesc frecvent ca compromis – mai ușor decât oțelul inoxidabil, mai rezistent decât plasticul, dar mai predispus la coroziune în contact prelungit cu condensatul acid. De aceea, în aplicații pur condensaționale, se preferă PP chiar și pentru țeava interioară.
Ce ce influențează alegerea diametrului: 60/100 sau 80/125 mm?
Alegerea diametrului nu este doar o chestiune de preferință – este o problemă de calcul. Reguli de bază:
- Tub coaxial 60/100 mm: centrale termice până la cca 24 kW, trase până la 5–6 m lungime echivalentă, max. 2 coturi de 90°
- Tub coaxial 80/125 mm: centrale termice 24–35 kW sau trase 6–15 m, mai multe coturi
- Tub dublu 2× 80 mm: practic toate puterile până la 45 kW ale unei centrale termice individuale, trase până la 30–40 m
- Tub dublu 2× 100 mm: puteri mai mari sau sisteme de tip cascadă cu trase lungi
Pentru mai multe informații despre dimensionarea diametrelor, vă puteți citi articolul Ce diametru de evacuare aveți nevoie: 60/100 sau 80/125 mm. Dacă aveți nevoie să treceti de la un sistem coaxial cu un anumit diametru la altul sau să conectați un trase existent cu alt diametru, se folosesc adaptori de reducere – de exemplu Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare 80/125 mm A25KP.
Soluții combinate: când se folosește un abordare hibridă
În practică, uneori întâlnim așa-numitele soluții hibride sau combinate – centrala termică este conectată printr-un adaptor coaxial, dar sistemul este întrerupt în spatele (sau în fața) acestuia, iar fiecare țeavă continuă separat. Această abordare se folosește atunci când traseul aproape de centrală permite un sistem coaxial (de exemplu, traversarea unei pereți tehnice), dar mai departe este mai avantajoasă separarea țevilor (de exemplu, fiecare printr-o altă șachtă).
Astfel de sisteme hibride necesită un calcul hidraulic detaliat și trebuie să fie permise de producătorul centralei termice – nu toți producătorii le autorizează. La centralele Protherm, acest procedeu este posibil cu condiția ca rezistențele totale să nu depășească limitele definite în documentația tehnică a centralei. Pentru conectarea corectă între ieșirea coaxială a centralei și sistemul dublu se folosesc elemente speciale de tranziție.
Întrebări frecvente (FAQ)
Este sistemul coaxial mai sigur decât cel dublu?
Ambii sisteme sunt la fel de sigure, dacă sunt bine proiectate, instalate și întreținute. Sistemul coaxial are o anumită avantaj natural în sensul că aerul și gazele de ardere sunt separate fizic într-un singur corp, ceea ce reduce riscul de scurgere a gazelor în spațiul interior (doar un singur corp traversează peretele). Sistemul dublu, pe de altă parte, conține mai multe articulații, fiecare fiind un potențial punct de scurgere – de aceea, calitatea montajului este și mai importantă. În practică, decizia o ia corectitudinea instalației, nu tipul de sistem.
Pot schimba sistemul coaxial într-unul dublu fără a schimba centrala termică?
Da, este posibil, dacă centrala termică susține ambele tipuri de evacuare (majoritatea centralelor moderne în condensare o fac). Pentru schimbare sunt necesare accesoriile corespunzătoare – de exemplu, un adaptor care separă ambele țevi de la ieșirea coaxială a centralei și le permite să fie conduse separat. Producătorul centralei trebuie să autorizeze această soluție și recomandăm verificarea cu un tehnic autorizat. În unele cazuri, acest lucru poate necesita și modificarea setărilor unității de control a centralei (admisia de aer).
Ce se întâmplă dacă tubul de evacuare este prea lung pentru sistemul coaxial?
O durată prea lungă sau prea multe coturi într-un sistem coaxial vor duce la o creștere a rezistenței hidraulice. Centrala termică va înregistra acest lucru ca lipsă de debit de aer – centralele moderne cu IoT și diagnostic vor afișa acest lucru ca un cod de eroare (de exemplu, F.33 la Protherm, F62 la Vaillant). În cazuri mai grave (la centralele vechi fără protecție adecvată), poate apărea o ardere incompletă și o creștere a formării de CO. De aceea, nu trebuie niciodată depășite lungimile maxime permise indicate în documentația centralei.
Pot folosi un singur sistem dublu comun pentru două centrale termice aflate una lângă alta?
Da, dar doar în cazul unui sistem de evacuare comun, care trebuie să fie proiectat de la început pentru mai multe dispozitive. Fiecare centrală trebuie să aibă propria ramură de evacuare conectată la un colector comun cu o secțiune suficient de mare. Aducerea de aer poate fi comună, dar trebuie să fie dimensionată corespunzător pentru funcționarea simultană a tuturor centralelor. Acest sistem este supus unor norme speciale (STN EN 15287-2 pentru evacuări comune) și trebuie verificat prin calcul. Conectarea unei a doua centrale la evacuarea existentă a primei centrale fără proiectare este periculoasă și inacceptabilă.
Cum pot afla ce sistem de evacuare am instalat în prezent?
Cel mai simplu este să te uiți la ieșirea centralei și la trecerea prin perete sau tavan. Dacă vezi o singură țeavă (un cerc în cerc sau o țeavă dublu perete) care trece printr-un singur orificiu – este un sistem coaxial. Dacă vezi două țevi separate (de același sau de diferite dimensiuni) care trec prin două orificii diferite – este un sistem dublu. În caz de îndoieli, consultați documentația tehnică a centralei sau apelați la un tehnic de service.
Influențează tipul de evacuare consumul de gaz și randamentul centralei termice?
Nu direct – la o dimensionare corectă, ambele sisteme permit funcționarea complet condensațională cu același randament. Dar indirect, da: dacă sistemul coaxial este prea lung și crește rezistența, centrala termică funcționează cu un ventilator la un regim mai mare (consum mai mare de electricitate) și poate avea probleme în atingerea unui lambda optim. În plus, la sistemul dublu, o lipsă de echilibru de presiune în timpul vântului poate temporar să afecteze calitatea arderii. Cheia este o dimensionare corectă și o instalare de calitate.
Concluzie: care sistem este mai bun?
Răspunsul este clasicul răspuns tehnic: depinde de condițiile specifice. Sistemul coaxial este mai simplu, mai ieftin și foarte bun pentru trase scurte în apartamente și case mici. Sistemul dublu este mai flexibil, mai eficient la trase lungi și este necesar în cazul unui sistem cascadă sau a unei dispuneri complicate.
Dacă nu știți cu siguranță care sistem este potrivit pentru situația dvs. specifică, începeți cu un proiect sau o consultanță cu un specialist. Este important să respectați întotdeauna lungimile echivalente maxime definite de producător, să dimensionați corect diametrul țevii și să folosiți doar componente compatibile cu centrala dvs. Informații despre alegerea corectă a evacuării le găsiți și în articolul Cum alegi evacuarea gazelor pentru o centrală termică în condensare, iar despre pașii de instalare în articolul Cum instalezi evacuarea unei centrale termice în condensare pas cu pas.
Toate componentele necesare pentru ambele tipuri de sisteme – de la adaptori, până la ansambluri, coturi, racorduri de mușeu și capete de finisare – le găsiți în categoria evacuări de gaze și tubulaturi pe Atria.sk.
Aveți întrebări legate de această temă?
Nu vă puteți decide sau rezolva o situație concretă în gospodăria dvs.? Scrieți-ne – cu plăcere vă vom răspunde.