Evacuare fum orizontală vs. verticală – ce să alegeți la renovare

Orizontal vs. vertical evacuare gaze arse – ce alegeți la reparație?

Când începeți reparația instalației de încălzire și înlocuiți vechiul centrală termică cu una modernă în condensare, într-o formă sau alta, vă veți confrunta cu o întrebare pe care mulți deținători de case o subestimează: în ce direcție să ducă tubulatura de evacuare? O aparentă mărunțiță tehnică influențează de fapt proiectul general al instalației, costul lucrărilor, accesibilitatea camerei centralei termice și, în ultimă instanță, dacă autoritatea de construcții va aproba montajul fără obiecții. Evacuarea orizontală prin perete și evacuarea verticală prin acoperiș – fiecare dintre aceste concepte are propriile sale avantaje și limitări, iar în practică decizia nu poate fi luată niciodată în mod general. Articolul vă va ajuta să înțelegeți fizica ambelor soluții, vă va conduce prin scenarii tipice din practica de instalare și vă va arăta la ce să acordați cu adevărat atenție la reparație.

De ce direcția evacuării contează mai mult decât credeți

Centrala termică în condensare funcționează cu o temperatură mult mai scăzută a gazelor arse decât o centrală termică atmosferică obișnuită – de obicei 50–80 °C în loc de 150–200 °C. Acest lucru explică de ce centralele termice în condensare pot folosi chiar și tubulaturi de evacuare din PP sau oțel inoxidabil cu tratament special de suprafață. Totuși, temperatura scăzută a gazelor arse are și o parte negativă: trăgerea naturală, care funcționa fiabil la vechile centrale, este mai slabă la centralele în condensare și nu este suficientă pentru a compensa trasee lungi sau diferențe mari de nivel.

Centralele termice moderne în condensare sunt echipate cu ventilatoare care împing sau aspiră gazele arse prin întreaga tubulatură de evacuare. Centrala termică creează astfel un suprapresiune sau o subpresiune în sistem – tocmai această realitate face ca alegerea direcției evacuării să devină nu doar o problemă arhitecturală, ci și o adevărată problemă tehnică. Lungimea echivalentă maximă a tubulaturii de evacuare pe care motorul centralei o poate suporta este un parametru specific fiecărei centrale, iar traseele orizontale, coturile și ramificațiile adaugă mai mulți factori de rezistență decât o direcție pur verticală.

Fizica de bază: trăgerea, rezistența, condensul

Înainte de a ne adânci în scenarii practice, este bine să înțelegem trei fenomene fizice care se comportă diferit în fiecare soluție.

Rezistența aerodinamică a traseului

Fiecare metru de țeavă, fiecare cot și fiecare reducție adaugă o rezistență aerodinamică. Un traseu orizontal are, la aceeași lungime, o rezistență comparabilă cu un traseu vertical, însă coturile schimbă direcția curgerii și un cot de 90° corespunde în mod obișnuit unei lungimi echivalente de 1–2 m de țeavă dreaptă (în funcție de diametru și producător). În cazul traseului vertical, în majoritatea cazurilor se poate evita complet coturile sau limita-le la minim la conectarea la centrală. Pe de altă parte, un traseu orizontal prin perete poate fi foarte scurt – ideal sub 1 metru – iar în acest caz sarcina aerodinamică este minimă.

Trăgerea naturală și rolul ei la centralele termice în condensare

La centralele termice în condensare cu ventilator propriu, trăgerea naturală nu este o necesitate, dar poate ajuta sau dăuna. Un traseu vertical lung de gaze arse calde creează în mod obișnuit un efect de șemineu, însă la temperaturile scăzute ale centralei în condensare acest efect este marginal. Important este ca ventilatorul centralei să aibă suficientă rezervă pentru întregul traseu. Fiecare producător indică o lungime echivalentă maximă – de exemplu, pentru un sistem coaxial 60/100 mm, aceasta variază între 4–8 m, pentru un sistem 80/125 mm între 10–15 m, iar pentru un sistem de două țevi PP de 80 mm între 30–50 m, în funcție de puterea centralei.

Condensul și evacuarea lui

Condensul se formează prin condensarea vaporilor de apă din gazele arse și este acid (pH 3–5). La evacuarea orizontală, țeava trebuie să aibă o pantă ușoară (minimum 3 %, recomandat 5 %) spre centrală, unde condensul este evacuat prin sifon. Dacă tubulatura de evacuare nu are panta corectă sau este chiar inversată, condensul se acumulează în conductă și poate provoca coroziune, zgomote la scurgerea condensului sau chiar blocarea evacuării gazelor arse. La evacuarea verticală, condensul curge natural în jos – adică înapoi în centrală – și evacuarea este mai simplă.

Evacuarea orizontală prin perete – când este alegerea potrivită

Evacuarea orizontală înseamnă că gazele arse părăsesc centrala termică printr-un țeavă orizontală (sau ușor înclinată) și trec direct prin peretele exterior al clădirii. În exterior este închisă cu o țeavă specială sau o rețea care împiedică pătrunderea ploii și a rozătoarelor, dar permite în același timp o evacuare liberă a gazelor arse și o intrare de aer (la sistemul coaxial).

Condiții ideale pentru evacuarea orizontală

• Camera centralei termice lângă peretele exterior – dacă centrala termică este amplasată chiar lângă peretele exterior, traseul orizontal poate fi mai scurt de 1 metru și rezistența aerodinamică este minimă. Acesta este cel mai frecvent scenariu în blocuri de apartamente și în subsolurile caselor unifamiliale.
• Nu este posibil accesul la acoperiș – de exemplu, în blocuri de apartamente, unde acoperișul aparține SC și orice intervenție ar necesita acordul întregii comunități și un permis de construcție.
• Reparația fără demolarea șanțurilor – dacă nu există o șachtă de șemineu utilizabilă sau este ocupată de alte instalații, evacuarea orizontală prin perete poate fi singura opțiune reală fără intervenții de construcție majore.
• Centrală termică de mică putere până la 24 kW – aceste centrale termice pot funcționa suficient de bine cu un sistem coaxial 60/100 mm, care la un traseu orizontal mai scurt de 5 m are o rezervă suficientă.

Limitările și riscurile evacuării orizontale

Soluția orizontală aduce cu ea mai multe limitări care nu pot fi ignorate în practică:

• Deschiderea în perete trebuie să fie etanșă și izolată termic, altfel există riscul condensării în zidărie și umezirii fațadei.
• Deschiderea de evacuare nu trebuie să fie mai aproape de 30–50 cm de ferestre, uși și deschiderea de ventilație (distanțele exacte conform EN 13384 și recomandărilor producătorului centralei termice).
• În zonele dens populate poate apărea problema plasării ieșirii din cauza clădirilor învecinate sau a vegetației.
• Traseele orizontale mai lungi cu mai multe coturi pot epuiza rapid lungimea echivalentă maximă a tubulaturii de evacuare.
• Capătul exterior al tubulaturii de evacuare poate crea o trăgere inversă în vânt puternic – de aceea se recomandă clapete special anti-vânt sau capaci de ventilare.

Evacuarea verticală prin acoperiș sau prin coșul existent – când este o alegere mai bună

Evacuarea verticală a gazelor arse duce fumul în sus – fie direct prin acoperiș, fie prin șanța existentă a coșului de fum. În cazul reconstrucției de la o centrală termică veche la una cu condensare, utilizarea șanței existente a coșului este o soluție foarte atrăgătoare: nu este nevoie de o ieșire prin perete sau fațadă, iar dacă șanța este suficient de dimensionată, este suficient să se introducă în ea un nou șev de plastic sau inox.

Când evacuarea verticală câștigă clar

• Coș existent cu secțiune potrivită – în șanț se introduce un șev flexibil PP sau inox, centrala termică se conectează printr-un adaptor și sistemul este funcțional. Tavanul și fațada rămân neatinse.
• Camera centrală termică departe de peretele exterior – dacă centrala se află în centrul apartamentului sau al casei, traseul orizontal spre peretele exterior ar fi neproporțional de lung și ar necesita mai multe coturi. Evacuarea verticală prin coșul existent este mai elegantă.
• Puteri mai mari ale centralei termice peste 35 kW – la puteri mai mari este necesar un sistem de 80/125 mm sau un sistem dublu de 2×80 mm, unde evacuarea verticală este mai avantajoasă din punct de vedere hidraulic al traseului.
• Conectare în cascadă a mai multor centrale termice – la o cascadă de două sau mai multe centrale termice cu condensare, gazele arse se evacuează de obicei într-un colector vertical comun, care iese deasupra acoperișului.
• Restricții arhitecturale sau reglementare – în zonele istorice sau în situațiile cu cerințe speciale pentru fațadă, o ieșire orizontală prin perete poate fi imposibil de realizat.

Complicații ale evacuării verticale în reconstrucție

Soluția verticală nu este fără probleme. Dacă doriți să utilizați un coș vechi de cărămidă, trebuie să verificați câteva aspecte:

• Secțiunea șanței – un coș dimensionat pentru o centrală veche cu tiraj de 150–180 mm diametru interior poate fi excesiv pentru o centrală cu condensare, unde este suficientă o țeavă PP de 80 mm. O secțiune excesivă nu este automat o avantaj – crește pierderile termice și poate provoca condensare în peretele șanței.
• Starea șanței – un coș vechi de cărămidă poate fi fisurat, încălzit cu funingine de la centrala veche sau umed. Înainte de introducerea șevului, șanța trebuie inspecționată cu cameră.
• Necesitatea de a introduce un șev – în majoritatea șanțelor vechi trebuie introdus un nou șev (așa-numitul „vložkovanie”), ceea ce aduce costuri suplimentare. În mod obișnuit se folosesc țevi flexibile PP sau inox.
• Condensul la trasee verticale lungi – la o înălțime de 6–10 m, într-o noapte pot curge câțiva litri de condens. Sifonul și canalul de scurgere trebuie să fie corect dimensionate.

Lungimea echivalentă a șevului – parametru cheie de calcul

Termenul de lungime echivalentă a șevului apare în fiecare manual tehnic al unei centrale termice cu condensare, dar mulți instalați nu îl verifică suficient de atent în reconstrucții. Lungimea echivalentă este suma lungimii reale a traseului și a valorilor atribuite fiecărui tip de cot – coturi, reducții, T-uri. Fiecare producător de centrale termice stabilește o lungime echivalentă maximă admisă pentru un anumit tip de șev.

Exemplu practic: centrala termică Protherm Gepard 23 MKV cu sistem coaxial 60/100 mm are o lungime echivalentă maximă de 4 m. Un cot de 90° se calculează ca 1 m, un cot de 45° ca 0,5 m. Dacă aveți un traseu de 2 m orizontal + un cot de 90° la centrală + un cot de 90° înainte de ieșirea în fațadă, lungimea echivalentă totală este 2 + 1 + 1 = 4 m – adică exact la limită. Adăugarea unui cot suplimentar sau prelungirea traseului ar necesita trecerea la un diametru mai mare sau la un alt tip de șev.

Pentru astfel de cazuri este disponibil de exemplu Adaptor Protherm pentru șevuri 80/125 mm A25KP, care permite trecerea la un diametru mai mare al șevului și astfel mărește semnificativ lungimea echivalentă maximă admisă – de obicei la 8–14 m, în funcție de centrală. Este util mai ales atunci când traseul nu este drept, sau când camera centrală termică se află departe de peretele exterior sau de șanța coșului.

Sistem coaxial vs. sistem dublu și influența asupra alegerea direcției

Tipul de șev este strâns legat de întrebarea direcției traseului. Sistemul coaxial (țeava de gaze arse în interiorul unui șev cu plăști de aer) este potrivit în special pentru trasee orizontale scurte, unde aerul și gazele arse trec simultan printr-o singură țeavă compactă. Sistemul dublu (evacuarea gazelor arse și alimentarea cu aer separat) oferă mai multă flexibilitate pentru trasee verticale lungi, deoarece aerul poate fi adus local (de exemplu, printr-o grilă de ventilație în camera centrală termică), iar gazele arse sunt evacuate printr-o singură țeavă pe o traseu lung.

Dacă rezolvați o reconstrucție și centrala termică este echipată cu o intrare pentru sistemul 80 mm PP (dublu), veți putea atinge lungimi maxime semnificativ mai mari – uneori până la 30–50 m de lungime echivalentă. Această valoare vă deschide ușor orice traseu vertical prin întregul bloc de apartamente. Despre diferențele dintre aceste sisteme mai multe informații le găsiți în articolul Sistem coaxial vs. sistem dublu de evacuare a gazelor arse – care este mai bun direct în acest Centru de Informare.

Pentru conectarea în cascadă a două centrale termice este potrivit Distribuitor-colector Protherm Ø 2 x 80 mm R2KP, care permite conectarea gazelor arse ale celor două centrale termice într-un singur colector vertical comun. Această soluție este tipică pentru blocuri de apartamente sau case unifamiliale mari cu cascadă, unde gazele arse ale ambelor centrale termice se evacuează printr-un singur orificiu de coș în sus.

Scenarii tipice din practica reconstrucției

Scenariu 1: Bloc de apartamente, înlocuirea încălzitorului de apă în nucleul apartamentului

Într-un bloc de apartamente de pe un satelit se înlocuiește un încălzitor de apă pe gaz în nucleul baiei cu o centrală termică compactă cu condensare până la 24 kW. Centrala termică se află lângă peretele exterior. Înălțimea de la podea la tavan este de 2,6 m, lățimea peretelui 40 cm. Fațada exterioară a clădirii este izolată cu un sistem de fațadă cu izolație termică de 12 cm grosime. Soluție: evacuare orizontală coaxială 60/100 mm, traseul total mai scurt de 1 m. Se utilizează Set orizontal Protherm 60/100 mm – 0,8 m, S1KP – este vorba de un set complet pentru evacuare orizontală, inclusiv traversa peretelui cu toate accesoriile necesare. Este cea mai simplă și mai accesibilă din punct de vedere financiar instalare.

Scenariu 2: Casa cu șemineu, camera centrală termică în centrul planșeei

Casa are camera centrală termică în centrul parterului. Distanța aeriană până la peretele exterior este de 5 m, iar traseul ar necesita trei coturi și traversarea a două camere. Coșul de cărămidă existent de la șemineul vechi este liber și trece prin partea centrală a casei. Soluție: evacuare verticală prin șanța coșului cu vlozkoariere PP. Coșul vechi cu secțiunea de aproximativ 200 × 200 mm se introduce cu o țeavă flexibilă PP de 80 mm, iar alimentarea cu aer se face separat în camera centrală termică. Adaptorul pentru trecerea de la centrală la șev PP este asigurat de Adaptor Protherm pentru șevuri 60/100 mm A1KP în cazul în care centrala termică are o ieșire coaxială și șevul este rezolvat separat.

Scenariu 3: Clădire nouă, cameră centrală termică într-o cameră tehnică lângă peretele garajului

În clădirea nouă, camera tehnică este amplasată lângă peretele garajului. Centrala termică cu o putere de 35 kW va fi alimentată cu gaz metan. Peretele garajului este învecinat cu spațiul public, deci traversarea orizontală nu ridică probleme din punct de vedere al vecinilor. Traseul aerian spre perete este de 1,5 m. Soluție: sistem coaxial 80/125 mm cu evacuare orizontală, lungime echivalentă totală de aproximativ 3 m – sub limită. Avantaj: montaj simplu, fără lucrări pe acoperiș.

Scenariu 4: Bloc de apartamente, cameră centrală termică comună în subsol cu o cascadă de două centrale termice

Cameră centrală termică comună în subsolul blocului de apartamente trece de la o singură centrală termică pe gaz mare la o cascadă de două centrale termice în condensare de câte 50 kW. Șanța de coș existentă traversează tavanul subsolului și urcă prin întreg blocul. Soluție: evacuare verticală prin coșul existent, introducerea unui țev de oțel inoxidabil cu diametrul de 150 mm, conectarea ambelor centrale termice printr-un T de ramificație. Pentru o conectare hidraulică corectă a centralelor termice se va folosi platforma de conectare Protherm pentru țevi de cupru, care asigură echilibrarea hidraulică corectă a circuitului de apă în cascadă.

Matериале și norme – ce trebuie să îndeplinească tubulatura de evacuare gazelor arse la reparații

La reparații întâlnim cerința ca fiecare tubulatură de evacuare nouă să îndeplinească norma EN 1856-1 (tubulaturi metalice), respectiv EN 14471 (tubulaturi plastice). Pentru centralele termice în condensare este importantă cerința de rezistență față de condens (clasa W), rezistența la presiune (clasa P) și rezistența la depunerea de funingine (clasa G sau O). Norma STN EN 13384 definește modul de calcul al tubulaturii de evacuare și dimensiunile acesteia.

Tubulaturile de evacuare PP sunt permise doar pentru temperaturi ale gazelor arse până la 120 °C (clasa T120), ceea ce este un interval sigur pentru centralele termice în condensare cu temperaturi ale gazelor arse de 50–80 °C. Tubulaturile din oțel inoxidabil sunt mai rezistente (clasa T200 sau superioară) și se folosesc la trasee mai lungi, la reparații în șanțe vechi, unde există riscul unei temperaturi mai mari în caz de defecțiune a centralei termice, sau în cazul în care se dorește o durată de viață mai lungă fără degradare a materialului.

Este important și etanșarea corectă a îmbinărilor – fiecare îmbinare trebuie etanșată cu garnitura originală a producătorului, niciodată cu silicon sau alte materiale neautorizate. Îmbinările nu se șurubează și nici nu se înglobează în zidărie – fiecare îmbinare trebuie să fie accesibilă pentru revizie sau trebuie să se folosească o îmbinare fixă, ne-demontabilă, aprobată de producător. Pentru inspecție și curățare, tubulatura de evacuare trebuie să aibă cel puțin un orificiu de revizie.

Eroare frecvente în alegerea direcției de evacuare

În urma anilor de practică și a zecilor de comenzi, se repetă aceleași greșeli care aduc instalația și clienții în dificultăți:

• Subestimarea lungimii echivalente – instalatorul măsoară doar lungimea fizică a țevii, fără a ține cont de coturi. Centrala termică nu evacuează corespunzător gazele arse, temperatura acestora crește, motorul ventilatorului funcționează la 100 % și se uzită prea devreme.
• Panta incorectă a traseului orizontal – țeava este dusă orizontal în loc de o pantă spre centrală. Condensul se acumulează, pătrunde în camera de ardere și deterioră schimbătorul de căldură.
• Perforația inadecvată a peretelui – se folosește o perforație obișnuită fără izolație termică. Peretele din jurul tubulaturii se umezește, în iarnă se îngheță și se fisură tenciu.
• Deschiderea de evacuare este direcționată spre un spațiu închis – clientul blochează singur deschiderea de evacuare, de exemplu, cu tufele de pe pereții de afară sau cu plase de leșie în timpul reparațiilor la fațada. Rezultatul este otrăvirea cu CO.
• Ignorarea cerințelor privind distanța de la deschidere – deschiderea de evacuare este prea aproape de fereastra bucătăriei. Clientul se plânge de mirosul de gaze în interior.
• Introducerea într-o șanță inadecvată – coșul vechi de la o centrală pe combustibil solid a fost dimensionat pentru tiraj natural și are o secțiune mai mare. După introducerea unei țevi PP mici, rămâne o mare zonă de aer în șanț, prin care în iarnă pătrunde aer rece și se condensează pe suprafața exterioară a țevii PP introduse.

În detaliu, greșelile și diagnosticarea acestora sunt abordate în articolul Defecțiuni frecvente și scurgeri de gaze la tubulaturile de evacuare ale centralelor termice în condensare din acest Centru de Informare.

Aspecte administrative și de siguranță la reparații

Reparația tubulaturii de evacuare nu este doar o problemă tehnică – are și un aspect legal. Conform Legii construcțiilor din România, înlocuirea centralei termice și a tubulaturii de evacuare este considerată o modificare a construcției, care poate necesita o declarație la primărie sau un permis de construire, în funcție de natura modificării și de regulamentele locale. În blocurile de apartamente, modificările în spațiile comune (inclusiv în coșuri) trebuie să fie aprobate de comunitatea de proprietari.

După finalizarea instalației, tubulatura de evacuare trebuie verificată de un coșar autorizat, care va emite un raport de revizie. Fără acest raport, instalația este considerată nevalidă și asigurătorul poate refuza plata în caz de daună. Raportul de revizie este și o condiție pentru punerea în funcțiune a centralei termice de către compania de gaze.

Tabel comparativ: evacuare orizontală vs. verticală

Criteriu	Evacuare orizontală	Evacuare verticală
Adaptabilitate la centrală lângă perete	✔ Ideală	○ Mai puțin practică
Utilizarea coșului existent	✗ Inutilizabil	✔ Ideală
Complexitatea construcției	Scăzută (1 orificiu)	Mijlocie–mare
Lungime echivalentă maximă (60/100)	4–8 m	4–8 m (aceeași)
Evacuarea condensului	Necesită pantă	Autopantă ↓
Influența vântului asupra deschiderii	Mai mare (vânt frontal)	Mai mică (deasupra acoperișului)
Necesitatea unui coșar/revizie	Da	Da
Adaptabilitate la cascadă de centrale	Limitată	✔ Mult mai bună
Costul instalației (relativ)	Mai mic	Mai mare (introducere)

Cum alegeți corect soluția – un proces pas cu pas

Dacă vă confruntați cu o reparație și nu știți cum să alegeți, vă recomand următorul proces, care reduce riscul unei proiectări eronate:

1. Verificați poziția centralei termice față de pereții exteriori. Dacă centrala se află la mai puțin de 2 m de peretele exterior și traseul nu necesită mai mult de două coturi, evacuarea orizontală este prima opțiune.

2. Verificați disponibilitatea șanței existente de coș de fum. Dacă există o șahtă liberă și funcțională, evacuarea verticală cu inserție este o soluție elegantă fără intervenții în fațada clădirii.

3. Calculați lungimea echivalentă a traseului propus pentru ambele variante și comparați-o cu limita din manualul centralei. Lăsați o rezervă de cel puțin 15–20 % sub maxim.

4. Verificați intervalul de putere al centralei. Pentru puteri peste 35 kW va fi probabil necesar un sistem de 80/125 mm sau un PP cu două țevi, ceea ce poate schimba considerațiile privind direcția de trecere.

5. Consultați o firmă de coșuri de fum privind starea coșului existent (dacă planificați o inserție) și cu proiectantul sau cu primăria privind nevoia de autorizare sau permis.

6. Abia apoi alegeți componentele specifice. Sistemele de evacuare a fumurilor sunt de la producătorii centralelor termice compatibile doar cu cele originale sau adaptori certificați. Despre compatibilitate mai mult în articolul Compatibilitatea tubulaturii de evacuare cu centrala termică: Protherm, Vaillant și alte mărci.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pot folosi un coș de fum vechi din cărămidă, fără inserție, pentru o centrală termică în condensare?

Nu. Coșul vechi de cărămidă nu este etanș la apă și la aer, iar condensul ar pătrunde în zidărie și secțiunea coșului nu este corect dimensionată pentru o centrală termică în condensare. Întotdeauna trebuie să se insereze un nou țeavă în șahtă – PP sau o inserție din oțel inoxidabil de diametru corespunzător. În plus, aceasta este cerută și de normă, iar fumistul va elibera doar o certificare de revizie pentru un sistem cu inserție corectă.

Ce fac dacă ieșirea orizontală a tubulaturii de evacuare este în curte, unde se deplasează oameni?

Ieșirea tubulaturii de evacuare trebuie să fie amplasată astfel încât fumurile să nu ajungă în zona de mișcare a oamenilor, în ferestrele deschise sau în ușile de intrare. Distanțele minime sunt definite de producătorul centralei (de obicei 30–50 cm de la ferestre și uși, 50–100 cm de la colțurile clădirii) și de norma EN 15450. Dacă distanțele nu sunt suficiente, trebuie să schimbați poziția ieșirii sau să treci la evacuare verticală.

Câți litri de condens se formează zilnic la o centrală termică în condensare?

La o centrală termică în condensare funcționând la capacitate maximă, se formează între 1 și 3 litri de condens pe oră (în funcție de putere și de temperatura apei de retur). În sezonul de încălzire, vor fi sute de litri. Condensul are un pH acid (3–5) și nu trebuie evacuat direct în canalizare fără neutralizare în unele localități – verificați cerințele locale. La evacuarea verticală, acest condens curge în recipientul centralei, iar la evacuarea orizontală, țeava trebuie să aibă o pantă corectă pentru ca condensul să curgă și să nu se acumuleze.

Este evacuarea orizontală mai sigură decât cea verticală în ceea ce privește scăpările de CO?

Ambii sisteme sunt la fel de sigure dacă sunt instalate corect. Riscul de scăpări de CO este întotdeauna legat de neetanșeitățile la îmbinări sau de deteriorarea țevii, nu de direcția de trecere. Evacuarea orizontală este mai scurtă și mai ușor de verificat, dar ieșirea este pe fațadă, unde poate fi mai ușor deteriorată. Evacuarea verticală este mai lungă, dar cea mai mare parte a traseului este în coșul protejat. Cheia este ca toate îmbinările să fie etanșe și revizionate periodic. Despre curățare și întreținere este vorba în articolul Curățarea și întreținerea tubulaturii de evacuare a centralei termice în condensare din acest centru de informare.

Pot prelungi ulterior sau schimba evacuarea orizontală într-o evacuare verticală?

Depinde de instalația concretă. Dacă centrala a fost instalată cu un sistem coaxial de 60/100 mm și doriți să prelungiți traseul, trebuie să verificați dacă noua lungime echivalentă nu depășește limita. Dacă da, este posibil să treci la un diametru mai mare folosind un adaptor – de exemplu, Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare 60/100 mm A1KP. Schimbarea de la evacuare orizontală la verticală cere, în majoritatea cazurilor, un nou trecător prin tavan sau perete – o intervenție de construcție – dar este tehnic posibilă și, dacă există șahtă, și economic acceptabilă.

Care este diferența între diametrul 60/100 mm și 80/125 mm la evacuarea orizontală?

Sistemul 80/125 mm are o secțiune mai mare atât pentru fumuri, cât și pentru spațiul de aer, ceea ce permite trasee mai lungi și o putere mai mare a centralei. Pentru o centrală termică în condensare obișnuită de până la 24–28 kW este suficient 60/100 mm, iar pentru centrale de 30–45 kW se recomandă sistemul 80/125 mm. Un adaptor pentru schimbarea diametrului, de exemplu Adaptor Protherm pentru tubulatură de evacuare 80/125 mm A25KP, permite conectarea unei centrale cu ieșire 60/100 mm la o tubulatură de evacuare 80/125 mm – ceea ce se face atunci când traseul este mai lung sau are mai multe coturi și capacitatea diametrului mai mic nu este suficientă. Mai multe despre dimensionare găsiți în articolul Ce diametru de tubulatură de evacuare aveți nevoie: 60/100 sau 80/125 mm.

Concluzie: nu există o singură răspuns universal, există un proces corect

Întrebarea „evacuare orizontală sau verticală“ nu are un singur răspuns valabil pentru toate situațiile. În practică, decizia o ia combinația dintre poziția centralei în clădire, disponibilitatea șanțelor existente, puterea centralei, constrângerile arhitecturale și, desigur, bugetul. Evacuarea orizontală prin perete este rapidă, ieftină și extrem de eficientă la trasee scurte – ideală pentru apartamente și case mai mici cu centrală lângă peretele exterior. Evacuarea verticală prin șahtă de coș este mai avantajoasă pentru centrale aflate în centrul clădirii, la puteri mai mari, la centrale în cascadă și la dorința de a nu interveni în fațadă.

Mai important decât alegerea direcției este atenția la calculul corect al lungimii echivalente, alegerea componentelor potrivite compatibile cu centrala, respectarea pantei la evacuarea orizontală și asigurarea unei revizii de către fumist după finalizarea instalației. Fiecare dintre aceste pași, dacă este neglijat, se va resimți, mai devreme sau mai târziu, asupra performanței, fiabilității sau siguranței întregului sistem. În întreaga categorie evacuări de fum și tubulaturi de evacuare găsiți toate componentele necesare pentru ambele tipuri de instalații – de la seturi complete pentru evacuări orizontale până la adaptori, distribuitoare și țevi de inserție pentru soluții verticale.

Aveți întrebări despre această temă?

Nu știți cum să alegeți sau rezolvați o situație concretă în gospodăria dumneavoastră? Scrieți-ne – cu plăcere vă vom răspunde.

Nume și prenume Nu completați acest câmp:

Email

Mesaj